PADURI DE SUSPINE…

   Rugaciune- de Magda Isanos

Doamne, n-ajung pân’la tine

vârfurile-acestei paduri de suspine?

Cum esti tu atotstiutor,

sa fi dat pâne de-ajuns tuturor,

culcus pentru copiii înghetati,

câte putin din lumina celor bogati,

câte putin din cerul lor senin,

de care îngeri întraripati se tin.

Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,

câte-o bucata verde de pamânt si câte-un pom

al tuturor sperantelor pamântesti,

si nu te-am fi-ntrebat unde esti.

Am fi spus ca te-ai raspândit

în noi, ca un fluviu linistit,

ca te-am baut fara sa stim…

N-ai fi ramas în biserica si-n tintirim,

ci ai fi mers împreuna cu noi

si te-am fi pus între coarne la boi,

ca pe-un ciucure frumos de matasa

sa ne-ajuti la plug si la coasa.

In loc sa pleci pe celalalt tarâm,

ai fi avut la masa noastra un tacâm

si seara, obosit si far’ de-alai,

în loc sa te-ntorci înapoi în rai,

adormeai undeva pe-aici,

printre copii si pisici,

într-un colt de vatra luminat.

Doamne, de ce ti-au crescut aripi

si-ai zburat ?

Magda Isanos s-a nascut la Iasi in 17 aprilie1916-d.17 nov.1944-Buc.

%d blogeri au apreciat: