SFATURI SI RECOMANDARI

Fii un parinte modern !

Sigur.info – Proiect privind siguranta navigarii pe internet a copiilor – Sfaturi si recomandari pentru parinti si copii despre utilizarea in siguranta a Internetului.

Descoperiti impreuna Internetul! Comunicati deschis copiilor avantajele si dezavantajele lui.

Fiti persoana care il initiaza pe copil in utilizarea calculatorului si a telefonului mobil. Copilul trebuie sa stie ca poate discuta cu parintii despre orice subiect. Aspectele pozitive ale Internetului le depasesc pe cele negative.

Stabiliti impreuna cu copiii reguli de utilizare a calculatorului si telefonului mobil.

Obtinerea consensului determina o conduita responsabila din partea copiilor. Iata cateva aspecte sensibile asupra carora veti conveni de comun acord:

– tipurile de site-uri si activitatile permise in familie, precum si cele interzise;

– durata zilnica a prezentei copiilor la calculator si pe Internet;

– reguli privind datele personale (numele membrilor de familie, varsta, numarul de telefon, fotografii, adresa, scoala la care invata copiii, locul dumneavoastra de munca, detalii privind cartile de credit etc.);

– programele instalate pentru a evita virusarea sau pierderea datelor de pe calculator;

– comportamentul adoptat fata de persoanele necunoscute din mediul virtual (chat, email, SMS etc.).

Nu restrictionati excesiv si fara justificare accesul la calculator si la Internet!

Copilul va fi tentat sa ascunda celor din familie preocuparile legate de Internet.

Asezati calculatorul in camera cea mai accesibila.

De exemplu, in camera de zi sau sufragerie, unde puteti urmari site-urile pe care le viziteaza copilul.Sfaturi pentru parinti Evitati pe cat posibil sa va lasati copilul sa navigheze nesupravegheat pe Internet, in intimitatea camerei sale.

Discutati despre riscurile la care se pot expune daca accepta intalniri cu persoane necunoscute cu care au comunicat prin email, chat sau telefonul mobil.

Nu acceptati niciodata sa fie singuri la intalnire. Datele privind identitatea persoanelor necunoscute (nume, sex, varsta etc.) sunt deseori false, in scopul de a patrunde mai usor intr-un grup de copii sau tineri.

Asigurati-va de faptul ca stiti parolele de acces la e-mail-ul copilului dumneavoastra sau paginile web personalizate.

Astfel puteti descoperi din timp daca persoane rau intentionate incearca sa intre in contact cu el. In cazul adolescentilor, va recomandam sa procedati cu atentie, ei putand oricand sa schimbe aceste parole sau sa-si creeze noi adrese de email. Nedivulgarea parolei trebuie considerata un act de responsabilitate din partea adolescentului, menit sa asigure acestuia un anumit grad de autonomie. Nu uitati insa sa le reamintiti ca exista riscuri la care se pot expune si ca, in orice situatie dificila se vor gasi, veti fi gata sa-i ajutati.

Incercati sa aflati mai multe despre „prietenii online” ai copiilor, asa cum doriti sa-i stiti si pe cei din lumea reala.

Incurajati-i pe copii sa va povesteasca despre acesti prieteni, unde i-au intalnit, ce discuta etc. Inchiderea brusca a calculatorului sau schimbarea rapida a ferestrelor pe monitor pot fi semne ca ei comunica cu persoane cu care nu ar trebui.

Sfaturi pentru parinti

Amintiti-le copiilor ca nu tot ceea ce citesc sau vad pe Internet este adevarat.

Le puteti propune si alte surse (carti, reviste de specialitate) si incurajati-i sa-si creeze propria opinie cu privire la ceea ce este adevarat sau fals. Astazi, crearea unei pagini web sau postarea de informatii sunt operatiuni simple, la indemana multor persoane (inclusiv copiii). In acest mod, o mare parte din informatii sunt neverificate, existand riscul de a fi eronate. Fotografiile si filmele pot fi modificate pe calculator cu usurinta, prin intermediul unor soft-uri performante, si pot infatisa situatii nereale.

Impartasiti din experienta dumneavoastra si altor parinti.

Ingrijorarile cu care va confruntati ar putea gasi o rezolvare prin solutiile pe care alti parinti deja le aplica. Participati la sesiunile de informare organizate in scoli.

Pentru a inlesni navigarea in siguranta pe Internet a copiilor, folositi programe de filtrare specializate sau utilizati filtrele motoarelor de cautare preferate.

Invatati copilul sa nu raspunda e-mail-urilor de tip Spam, la mesajele de hartuire cu continut jignitor, agresiv sau obscen. Raportati orice forma de abuz autoritatilor sau pe site-ul http://www.sigur.info .

CE MAI CITESC AZI…

Azi 8 sept.este Sfanta Marie Mica,Nasterea Maicii Domnului…sarbatoare…citesc mai mult decat in celelalte zile…

„Fantomele din ceata

de Nicolae Steinhardt

Vrem sa fim iertati, dar nu suntem dispusi sa iertam si noi. Vrem sa ni se acorde atentie si sa ne fie luate în consideratie toate drepturile, dorintele, de nu si capriciile, luam însa foarte grabit si împrastiat aminte la nevoile, doleantele si solicitarile celorlalti. Ceilalti! Ei ne apar undeva, departe, ca un soi de fantome pierdute în ceata. Ni se pare, de fapt, ca toti cei din jur au obligatii fata de noi, iar noi fata de nimeni, niciodata. Toate ni se cuvin, tot ce facem e bun si îndreptatit, numai noi avem, întotdeauna, dreptate. Nici cu gândul nu gândim ca s-ar putea sa nu avem întotdeauna dreptate. Nici cu gândul nu gândim ca s-ar putea sa fi gresit, sa fi napastuit sau insultat pe cineva; parca purtam, temeinic încrustata în tesuturile adânci ale sinei, o balanta cu talerul îndreptat în favoarea noastra, ca si acul busolei mereu îndreptat înspre miazanoapte. Echivalentul unui pacemaker menit nu a reglementa bataile inimii, ci a ne întari convingerea ca tot ceea ce facem este bun si infailibil.

Mai mult: pe toti cei care nu sunt aidoma noua ori nu fac toate cele întocmai ca noi îi socotim, fara sovaiala si din toata inima, nebuni. Adeverindu-se astfel vorba Sfântului Antonie cel Mare: va veni vremea când oamenii vor înnebuni: fiecare va crede ca toti ceilalti sunt nebuni. Vremea aceea a si venit sau mai bine zis a fost dintru început, omul purtând în sinea sa convingerea ca numai în el exista armonia, buna cuviinta, întelepciunea, ratiunea, dreptatea si ca el este modelul tuturor obiceiurilor, deprinderilor si gândurilor normale. Fiecare eu se considera etalonul impecabil al purtarilor fara gres: de la cele mai importante pâna la cele mai marunte. Nu manânca, nu bea, nu se spala, nu umbla, nu cugeta, nu crede, nu se exprima întocmai ca mine? E nebun, ce mai încoace si încolo; e nebun furios si vrednic de gheena. Fiecare eu se crede centrul lumii. Cel mai greu ne este a savârsi povata lui Hristos, a da viata imboldului capital: nu putem iesi din noi adica, nu suntem în stare a iesi din noi si a ne privi din afara. Si totusi cerinta aceasta e de neînlaturat si de neocolit: trebuie sa fim capabili de a ne privi pe noi însine din afara, a ne aprecia si a ne judeca pe noi însine asa cum neîntrerupt, necrutator, netulburati îi urmarim si îi judecam pe cei din jurul nostru.

Astrofizica a trecut, de-a lungul mileniilor, prin felurite faze: s-au succedat pe rând geocentrismul, heliocentrismul pâna ce, acum, începem a întelege ca pamântul nu-i decât o planeta de marime mijlocie într-un sistem solar periferic al unei oarecare galaxii, una printre numeroasele care alcatuiesc milioanele (pare-se) de roiuri apartinând portiunii de cosmos ce ne este, deocamdata, dat a cunoaste. Firea omeneasca e predispusa a fi chiar mai marginita decât heliocentrismul sau geocentrismul. Ne este congenital egocentrismul, a carui talmacire în limbaj vernacular ne-o da expresia vulgara, dar si exacta: a te crede buricul pamântului. Consecintele conceptiei acesteia sunt simple si logice: eu am toate drepturile, mie mi se cuvine totul, eu nu am nici un soi de obligatie fata de nimeni, eu nu sunt cu nimic dator nimanui; scurt spus: eu am numai drepturi iar ceilalti au fata de mine numai datorii. Epitalamul acesta luciferic, imnul acesta de sine statator al trufiei desantate e ritmat pe un singur si foarte scurt refren: eu, eu, eu . . .

Sfatul staruitor al Mântuitorului e cu totul diferit: a iesi din sine înseamna a ne privi cu ochi straini, din afara, obiectiv, la rece; înseamna capacitatea de a ne putea vedea si considera (fizic si axiologic) ca pe unul dintre cei foarte multi care ne înconjoara. Nu ne putem socoti iesiti din noi decât în momentul în care fiecare eu îsi va fi dat seama ca nu-i decât o biata oarecare vietate (asemanatoare celor vreo cinci miliarde de altele care si ele roiesc pe aceasta planeta) si va fi renuntat cu desavârsire a se socoti singur Stapânitor si Domn al ei.

De ne e specifica si ne uneste nediscriminatoriu o însusire, apoi este chiar aceasta atât de vivace tendinta a centrarii lumii si universului asupra-ne. Germanii o numesc cu un termen foarte potrivit: Ichhaftigkeit (autoindividualizare), deosebind în fiecare dintre noi neastâmparata vrere de a ne lua drept un Cezar, de a juca în tot locul si în orice împrejurare rolul de vedeta. Cezarism, vedetism. Daca însa izbutim sa ne asezam (si percepem) în adevarata noastra situatie de infima unitate a unui imens ansamblu de semeni, operam o schimbare de perspectiva de însemnatate majora: dam realitate si celorlalti, încetam de a-i înregistra ca pe o masa amorfa de fantasme pierdute în ceata, abur si clarobscur. Ceilalti devin atunci si ei o suma de individualitati, de persoane (cum, pe buna si sfânta dreptate, nu înceteaza filosofia personalista a ne numi), înzestrati si ei, ca si noi, cu aspiratii, pretentii, aidoma noua; care ne privesc si ei pe noi, din afara si necrutator, închipuindu-si, întocmai ca noi, ca au numai drepturi si deloc îndatoriri, asteptându-se din partea noastra la o totala conformare cu optica lor, cu mentalitatea si coordonatele lor psihice si simtitoare.

Pericopa evanghelica de la Matei 18, 23 35 chiar asa ne învata: a nu crede ca numai noi suntem vrednici de iertare, ca numai noi avem drepturi iar ceilalti numai datorii, vesnici datornici ai nostri cum se afla, tintuiti în aceasta stare mai abitir decât serbul de pamântul pe care de-a pururi va trebui sa-l lucreze. Ceata trebuie risipita, e de datoria noastra morala si crestineasca sa ne obisnuim a ne privi si judeca si cunoaste fara indulgenta si partinire, recunoscând si celorlalti statutul de fiinte slobode si egale în drepturi cu noi. Ceilalti (cum îi place lui J.P. Sartre a spune) nu sunt niste vagi concentrari ectoplasmice, niste fantome, niste numere ale lui Avogadro, ascultând doar de legile statisticii si numerelor mari: sunt la fel de reali ca si noi, le suntem datori nu mai putin decât ne sunt ei datori noua. Greu ne vine a cugeta si proceda astfel, dar nimic temeinic, curat si cinstit nu putem realiza câta vreme nu ne convingem ca nu numai eu sunt, ci si ei sunt, ca toti deopotriva ne bucuram de drepturi si suntem grevati de îndatoriri.

In mult citita carte a doctorului Moody, „Viata dupa viata”, sufletul omului în stare de moarte clinica este înfatisat ca iesind din trup si uitându-se din afara, de la oarecare înaltime, la trupul întins pe un pat ori pe o brancarda, în sala de reanimare a spitalului. Iata pilda pe care fara a mai astepta moartea clinica ar fi cum nu se poate mai bine sa o urmam, iata actiunea profund crestina de care se cade sa ne aratam capabili. In viata fiind, sa facem si noi ca pacientii doctorului Moody: sa iesim din noi si sa privim cu atentie, neamagire si asprime, întocmai ca pe un altul, la fel de strasnic, de nepartinitor si de nemilostivnic. Ne vom înfiora! Vor înceta visul dulce si înselator al autocompatimirii si multumirii de sine, demonicele impulsuri ale vointei de putere, nitzscheenele, adlerienele si lorentzienele noastre instincte de suprematie, imperialism si agresiune, se vor ridica de pe ochii nostri valurile egocentrismului care ne împiedica sa acordam realitate deplina si regim de egalitate celor care sunt din aceeasi plamada cu noi. Ne vom aduce aminte de înteleapta enuntare indiana tat tvam asi: si tu esti aceasta, ceilalti nu-s dintr-o alta specie, sunt în cel mai strict, mai biologic, mai stiintific înteles al termenilor fratii tai, congenerii tai…

Cercetându-ne, ispitindu-ne din afara, cu ochi nemitarnici (pe cât se poate, desigur, dar în orice caz nu cu îngaduinta ori si culpabila complezenta), vom fi, fiecare dintre noi, propriul nostru Judecator de Apoi, pregatindu-ne astfel în modul cel mai nimerit pentru adevarata si obsteasca Judecata din urma. Numai cântarindu-ne nepartinitor si necrutator, efectuând zilnic ori la intervale regulate o Judecata de Apoi personala, particulara, ne vom îndrepta si îmbunatati si înfatisa, cu sorti buni, cu sorti de a fi iertati si miluiti, Judecatorului celui drept. Câta vreme însa ne vom socoti centrul cercului ce ne înconjoara egalitar pe toti si nu vom întelege ca acel cerc pascalian îsi are centrul în fiecare fiinta salasluitoare într-însul, riscam sa auzim si noi: dati-l pe mâna chinuitorilor pâna ce-si va plati toata datoria. (Pâna semnificând vesnicia).

Daca ne închidem si ne ferecam în noi si ne acordam numai noua drepturi si ne scutim de orice datoriri, suntem pierduti si vrednici de pedeapsa menita egocentrismului: singuratatea absoluta. Caci în zadar si în pustiu vom striga: Eu, eu, eu…Chemarea aceasta disperata nimeni nu o va auzi si nimeni, asadar, nu-i va raspunde. Intru totul degeaba cere mila si ajutor însinguratul de buna voie, nemilosul împrumutator, strasnicul stiutor numai de lege si îndurare când îi iese în cale datornicul sau. Va pati ca Shylock, negutatorul din Venetia, eroul lui Shakespeare, creditorul care se amagise cu încrederea oarba în lege, pâna ce aceasta se întoarce asupra-i, învatându-l ca tot omul are nevoie de întelegere si îndurare. (Din partea lui Dumnezeu, din parte oamenilor). Va primi replica, de care se învrednicesc, dupa ce si-au ucis spre a-l jefui, fiul si fratele (pe care nu-l recunosc dupa o despartire de mai bine de treizeci de ani), mama si fiica în „Neîntelegerea” lui Albert Camus, din partea batrânului cu barba alba, de pe palierul etajului celui mai de sus al hanului lor (batrânul care de fapt simbolizeaza divinitatea): Nu! Un nu la fel de înghetat, distant, definitiv si îndârjit ca si flacarile reci ale iadului. Pilda celui care datora zece de talanti sa o primim ca pe o minunata povata divina si ca pe o stringenta lectie practica de purtare existentiala.

O data mai mult, prin textul de la Matei 18, 23 35, se adevereste ca Hristos ne-a propovaduit nu atât o noua religie, cât un nou mod de a trai, „a way of life” cum zic anglosaxonii, convinsi ca de o mai utila si pragmatica învatatura decât a lui Hristos, nu dam pe acest pamânt.

Sa iesim din noi, sa ne privim nepartinitor si necrutator din afara, sa risipim ceata din jur, sa ne privim nediscriminatoriu, sa parasim lumea fantomatica a egocentrismului spre a intra în realitate si în atât de elogiatul realism. Nu-i nevoie sa învatam realismul. El sta la baza propovaduirii lui Hristos! Crestinatatea iata realismul!”

sursa

http://www.parohie.ro

SFATURI PENTRU ZILELE CANICULARE

Astazi,zi nespus de fierbinte…termometrul a urcat la 41 de grade…este ora 19 …sunt38 de grade…m-au luat asa niste ameteli ciudate si am deschis sa vad ce recomanda Ministerul Sanatatii pe canicula…poate mai intereseaza pe cineva…

Recomandările Ministerului Sănătăţii!

1. Evită să stai în soare între orele 11:00 şi 18:00;

2. Consumă cât mai multe lichide în fiecare zi. Specialiştii recomandă consumul unui pahar cu apă la fiecare 15-20 de minute pentru o hidratare optimă. De regulă, este indicat să consumi zilnic între 1,5 – 2 litri de lichide, chiar dacă nu simţi senzaţia de sete;

3. Consumă cât mai multe fructe şi legume cu un conţinut ridicat de apă, cum sunt pepenele roşu, pepenele galben, prunele, castraveţii şi roşiile;

4. Nu uita că iaurtul poate să producă aceeaşi hidratare precum un pahar cu apă;

5. Evită alcoolul în zilele caniculare (inclusiv berea şi vinul) pentru că favorizează deshidratarea şi diminuează capacitatea de luptă a organismului împotriva căldurii;

6. Evită băuturile care conţin multă cofeină (cafea, ceai, cola);

7. Evită băuturile cu un conţinut ridicat de zahăr (sucuri răcoritoare carbogazoase);

8. Dacă ai posibilitatea de a face duşuri călduţe pe parcursul zilei este ideal;

9. Aerul condiţionat trebuie setat astfel încât temperatură să fie cu 5 grade mai mică decât temperatura ambientală;

10. Dacă este necesar să ieşi din casă în timpul zilei, nu uita să foloseşti o ţinută adecvată: pălării de soare, haine lejere şi ample, din fibre naturale, de culori deschise.

***

Acestea sunt…eu nu am putut manca mancare dar nici nu am rezistat inghetatei…parca m-a racorit…si fructe…

SA FIM ATENTI CAT STAM PE SCAUN

„Tot mai multe persoane sunt obligate ca, la locul de munca, sa stea ore în sir pe scaun în fata unui computer. Potrivit specialistilor acest lucru le scurteaza viata cu aproximativ 40%.

 

Cercetatorii au tras un semnal de alarama în ceea ce priveste statul pe scaun perioade îndelungate. Potrivit acestora, femeile care stau mai mult de sase ore pe zi sunt cu 40% mai mult expuse riscului de a muri decât cele care stau mai putin de trei ore. In cazul barbatilor, rezultatele studiilor nu sunt chiar atât de drastice, dar nici de neglijat. Riscul de deces în rândul reprezentantilor sexului masculin este cu 20% mai mare daca stau foarte mult pe scaun, fata de cei care au o viata activa”.

 

Mai mult: Statul pe scaun creste riscul decesului cu 40% – Sfaturi | Libertatea.ro

 

%d blogeri au apreciat asta: