„VIZITA” INOPORTUNA…

Dimineata,dupa ce a plecat fiica mea la scoala ,m-am intors in „culcusul „meu sa mai stau putin;nu ma simteam prea bine.

M-a trezit un dialog ciudat:

-„Tata,este o soparla pe marginea geamului…vrea sa intre…”

-„Pune papucul pe ea…sssttt…sa n-auda mama…”

-„Nu pot…”

Am sarit imediat si m-am dus la fata locului…dar nu am mai gasit nimic …”problema „se rezolvase.

Aici ,cand incepe caldura suntem vizitati de diverse taratoare care o iarna intreaga au stat ascunse pe sub pamant…dezavantajul locuitului la parter…(dar mai urca si la etaj…)

Toata iarna am dorit sa vina urmatorul anotimp;inafara ca nu prea ninge si totul este lipsit de stralucire,bate un vant uscat si rece si mereu ai senzatia de frig.Am fost tare fericita cand s-a incalzit afara ,si am uitat si de soparlite,de tantari si de multe altele cu care ne intalnim din primavara si pana toamna tarziu.Soparlele  din aceasta zona sunt de mai multe feluri…cea care da cel mai des tarcoale este soparla care isi schimba culoarea …Nici dupa atatia ani traiti aici nu mi-a disparut sentimentul acela ciudat  de pericol,de incordare cand vad taratoarele.De fapt pisicile mele rezolva singure vizita intruselor …insa astazi una din ele se preocupa cu altceva…se balacea in apa din gradina si nici nu-i pasa ca soparlita voia sa intre pe geamul de la bucatarie care ramasese deschis…iar cealalta cine stie pe unde isi plimba cei 4 pisoiasi, ca nu i se vedea urma pe nicaieri.Plus ca si ele cred ca s-au dezobisnuit de astfel de vizite.

Am avut multe aventuri cu serpisori pe aici … dar oamenii  astia stiu cum sa se comporte in situatia in care dau nas in nas cu dusmanul tarator…mai putin eu ,care ma pierd cu firea imediat…ba m-am temut si de sarpele deja ucis(era parca prea mare)

Acuma am intrat in alerta, asa ca, ma duc afara la o verificare atenta a imprejurimilor casei …

Prima data cand am vazut sub vie un sarpe negru (,cam cum e cauciucul de la bicicleta)care se deplasa incolacit(probabil cara o prada)am ramas ca o stana de piatra si nici nu ma ajutau picioarele sa o iau la sanatoasa de acolo…pana cand a venit cineva cu pusca sa ii faca de petrecanie…sarpele a disparut…Nu e prea placut sa stai mereu cu simturile incordate

dar ce poti face?

Oamenii astia asa traiesc dintotdeauna…

nu  preau dau importanta la astfel de intamplari;taratoarele  care fac parte din „peisaj”, daca ii deranjeaza ,le impusca sau le prind cu capcane…mai povestesc alta data despre asta…

CAINELE IZGONIT

 CAINELE IZGONIT    de G.ALEXANDRESCU

                 -fabula-

„Lupul cu toata prostia

Carmuia imparatia;

Si ca un stapanitor,

Unora le da avere,

Altora ,pe o parere,

Le lua chiar starea lor.

Favor,ura schimbatoare,

Izgonire sau chemare

Al domniei era plan.

Cainele gonit de soarta

S-auzise cum ca poarta

Sentimentul de dusman;

C-ar fi zis,nu stiu la cine,

Cum ca nu este prea bine

A manca atatia miei,

Si ca daca le aduna,

Lana lor pe orice luna,

Sa-i lase macar cu piei.

Asemenea mari cuvinte,

Precum fiescine simte,

Nu sunt prea de suferit.

Pe loc vrura sa-l goneasca;

Dar politica domneasca

Alte pricini i-a gasit.

A zis ca nimic nu stie,

Ca nu este bun sa tie

Un rang intre curtezani;

Ca la orice-l randuieste,

Nici o slujba nu-mplineste

Ca nu face nici doi bani.

Atunci vulpe,sarpe,broasca,

Fara macar sa-l cunoasca,

De prostia lui vorbea.

Unul zicea ca glas n-are,

Altul ca nu este-nstare

O piatra de jos sa ia.

Se mira cum de rabdase

Domnul,si nu departase

Pe un caine ticalos,

A caruia toata treaba

E sa manance degeaba,

Far-a face vrun folos.

Dar dupa o lunga vreme,

Satul in zadar a geme,

Jalba cainele a dat,

Zicand ca de-acu-nainte,

Toate ii vor parea sfinte,

Numai sa fie iertat.

Adesea nenorocirea

Schimba gandul si simtirea:

Pe loc fu si slobozit.

Cinsti,averi nu se mai spune:

Ce zicea el erau bune,

Duhul lui era vestit.

Intr-o zi neavand treaba,

Domnul pe ai sai intreaba:

„Voi de caine,ce ganditi?”

Serpi,soparle,deodata

Toti raspunsera indata:

„Inaltime,sa traiti!

Tuturor este placuta

Cinstea cea cu drept facuta

Astui vrednic dobitoc.

Al lui cap,a lui stiinta,

Glas,putere,iscusinta

Pentru noi sunt un noroc.

De trup este prea puternic,

De slujbi multe este vrednic,

Si in lupte e vestit.”

-„Astea le stiam prea bine,

Stiam ce i se cuvine,

Dar atunci era gonit.”

%d blogeri au apreciat asta: