Comoara neamului

"la noi sint codri verzi de brad"

Poporul meu cunoaște-o suferință
Nemărginit de dulce și de blîndă,
Ce-n vremuri grele ca și de izbindă
I-a mingiiat intreaga lui ființă.
Durere e,și-i chin, și e dorință-
Dar inima de dinsa ți-i flamindă
Iar taina sa e-atita de plăpindă
Incit te soarbe-n ea cu ușurință.
Din văi și munti,și valurile albastre
Se-nalță-n zbor de doine către astre
Cu-o gingașie atit de-armonioasă
Cum nici un neam nu i-a simțit fiorul.
Si n-a pătruns comoara cea duioasă
Din sfintul si supremu-i farmec:
DORUL.

de Mihai Codreanu
n. 25 iulie 1876-m.23 octombrie 1957
poet, dramaturg, avocat, traducător român ,  membru corespondent al Academiei Române (1942). A fost considerat drept cel mai prolific sonetist român și părintele sonetului românesc.

This is my  beautiful country and my romanian nation.I m very proud of my romance and mistery country.I love Romania!

5 IUNIE 2016

Vara și-a deschis larg ușile20160604_140344 de la cuptor .În arșița haină doar petuniei îi strălucesc ochii de bucurie.20160604_182546Aerul încins este greu de respirat ,frunți umede și ochi roșii dureroși ,apar crampele de căldură iar asfaltul pare tot mai moale,parcă e plin de pete de apă …distorsionări ale imaginilor.
Aseară la ora 19 erau 35 de grade și apa încă mai curgea caldă pe țevile reci.
E vreme fierbinte dar și dor și arșiță în inima mea.
Mîine se face un an de cînd ai plecat…(atunci mi s-au rupt băierile inimii)
Dar știu că acolo în ceruri este „cetățenia „noastră iar” viaţa pămîntească îşi capătă sensul ei deplin de-a fi, abia după depăşirea momentului morţii, eveniment prin care ajunge în faza ei ultimă, eshatologică. Din această perspectivă, moartea nu-i decît un pod, pe care trebuie să trecem dintr-o parte într-alta, sau o poartă, care dincolo de ea, ne deschide priveliştea veşniciei.”
Dar pînă atunci trebuie să ne trăim viața cu adevărat,așa cum este ea, e darul pe care l-am primit.Toți oamenii de pe lumea asta suferă într-un fel sau altul,durere și nefericire este peste tot dar viața este minunată.Nu contează deloc ce ai ,ci ceea ce ești tu cu adevărat.
………..
„Moartea e mare.
Ai ei sîntem
şi gura ni-e surîzătoare.
Atunci cînd viaţa-ne-o credem în toi,
moartea cutează să plîngă
adînc, în noi”.

PERSANU’

Pe Mîțu Persan l-am cunoscut vara trecută într-o vizită la Iași.
Ca orice motan rasat, Sick(așa îl alintă prietena mea)e prezentabil și legat așa cum îi șade bine unui motan de doi ani.Fiul meu s-a apropiat imediat de simpaticul animal .Pe mine mă mai privea din cînd în cînd și își mișca coada tunsă dar eu eram atunci cu sufletul proaspăt sfîșiat,făceam lucrurile mașinalicește și eram departe…în îngrozitoarea singurătate,cu durerea grozavă din inimă și cu șira spinării înghețată de amintirile de la spital.
Cuvintele reveneau iar și iar:
„-Ascultă-mă te rog,luptă pentru viața ta,pentru noi,o să te ajut,o să am grijă de tine …”
El, cu glasul stins și cu un zîmbet chinuit:
„-Cursa nu a fost abandonată,mă țin de viață…”
O speranță mîngîietoare care nu a durat pentru că moartea,monstrul viclean pîndea să dea lovitura grea…am nădăjduit pînă în ultima clipă dar nu a fost să fie.
Apoi zilele în care mă simțeam sufocată,nopțile cu somn neliniștit și vise dureroase ,clipele de gol care se luau de mînă…
Persanu’nu avea nicio vină pentru starea mea,dimpotrivă,el își dădea silința să fie vedeta apartamentului de la etajul 8,era doar o felină blănoasă,companion iubit și răsfățat de stăpînele lui.
Mîțele mele sînt pisici obișnuite,nu au voie să intre la mine în casă cu toate că la vreme de iarnă le mai dau voie să stea prin preajmă că țin de cald.Sînt mîndre și iuți în prinderea dușmanului, și uneori pot fi zărite și prin preajma containerului…cîteodată le mai și altoiesc atunci cînd devin foarte obraznice.
Mi-am amintit de Persanu’,motanul chipeș la o oră tîrzie din noapte,privind niște fotografii…
٢٠١٥٠٨١٦_١٧٢١١٨IMG-20151120-WA0022IMG-20151120-WA0027IMG-20151120-WA0023sickIMG-20151228-WA0000IMG-20151225-WA0018

Gîndul de azi

6 ianuarie 2016

A fost tare  frig niște zile.În fiecare an,de o bucată bună de vreme, iarna în Iordania este la fel;cu frig uscat care te pătrunde la os și te mușcă fără milă,cu măslinii de pe drumuri care se apleacă despletiți și oftează în bătaia vîntului tăios și aspru,cu furtuni și ploi reci care spală smochinii goi a căror haine le-a zburat vîntul demult în toate direcțiile. O masă de aer joasă intrată în regat ține cîteva zile. .Frigul nemilos te lasă să dîrdîi iarna într-o mișcare continuă ca în Ciobănelul lui Dumitru Fărcaș, des și mărunt ,pînă cînd soarelui i se face milă de oameni și atunci se îndură și trimite cîte o rază să-i dezmorțească din buimăceala în care i-a adîncit frigul.Mai este destulă vreme pînă cînd soarele va deschide fereastra în spatele căreia s-a ascuns bine, și mai mult pînă cînd își va deschide larg porțile și ne va topi cu caniculele și cu zîmbetul pînă la urechi…
Cu toate acestea iubim iarna,adică partea aceea frumoasă cu ninsori liniștite…
În noaptea dintre ani a nins dar nu s-a depus prea multă zăpadă.
Cîndva,iarna pe aici era mai blîndă dar în ultimii ani a devenit surprinzător de rece.Normalul termic nu mai este și el normal, dar oare ce mai este normal în aceste vremuri?
În zilele mohorîte ca un exercițiu de încălzire privim la poze văratice mai bine decît la știrile apocaliptice ale zvoniștilor despre destinul civilizației planetare,despre tabla globală de șah geopolitic și jucătorii care redesenează harta lumii.
………………
Mă gîndeam la călugării din Tibet despre care se spune ca trăiesc prin munți la mari înălțimi ,rezistă la temperaturi scăzute prin meditație profundă.Se spune că unii oameni fac terapie cu frig și au rezultate spectaculoase pentru tot corpul ,dar eu, n-aș avea încredere în brațele gerului…


apus de soare ianuarie 2016

apus de soare ianuarie 2016

DRUM ŞI APUS DE SOARE LA MAREA MOARTA

Pe multe drumuri
(de Lucian Blaga)

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gîndul spre tine.
O, sfîrşitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume !
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tînjind
mai invocă şi acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi – nu ştiu.
Nici un cîntec
nu te găseşte. Astăzi
tu eşti unde eşti. Iar eu aici.
Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
şi pe pămînt a pus anemone şi patimi
cărora ziua nu le prieşte.
Ca o poartă s-a-nchis.
Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.
…..
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeş, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician şi diplomat român. Personalitate impunătoare şi polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Blaga


Tremură apusul pe marea sărată,tremură tăcerile pe unde.  În poala mării poţi plînge liniştit pentru că ai lacrimile sărate iar despre ea se spune că  pînă în 2050 va seca. Se vorbeşte despre un proiect care  va lega Marea Moartă de Marea Roşie."

Tremură apusul pe marea sărată,tremură tăcerile pe unde.
În poala mării poţi plînge liniştit pentru că ai lacrimile sărate iar despre ea se spune că pînă în 2050 va seca. Se vorbeşte despre un proiect care va lega Marea Moartă de Marea Roşie pentru a fi salvată.”

Cînd…


„Cînd vrei să vezi prin timpul ce desparte
Şi nu mai poţi străbate de desiş,
Inchide ochii şi-ai să vezi departe
Ce nu mai poţi vedea cu ei deschişi.

Cînd vrei să fii de depărtări aproape
Şi nu mai poţi, oricît ţi-ar fi de greu,
Te depărtează şi mai mult de toate,
Că depărtarea apropie mereu.”
Virgil Carianopol
-poet român . 29 martie 1908- 6 aprilie 1984

La mulţi ani,sora mea mai mică! Sănătate şi mugur de speranţă nouă!

La mulţi ani,sora mea mai mică!
Sănătate şi mugur de speranţă nouă!

TOAMNA MEA

culori de toamna si cafeaA plecat vara de ceva timp şi de pe aici.De multe ori  cînd erau zilele foarte fierbinţi îi spuneam:
-„Du-te vară,duce-te-ai”!
Apoi, şi-a strîns bocceaua borţoasă de canicule,zgomote infernale de ventilatoare turate la maxim,etc.a făcut nod la echinocţiu şi a dispărut pe scările unei dimineţi,sau poate că a alunecat direct în toamna blîndă pe care o avem acum în acest loc.Flori viu colorate nu prea  se mai văd ,dar sînt alte culori care plac ochiului,mai galbene,calde, şi muzica fructelor coapte şi adunate de prin grădini.

Să fie-n lume o toamnă liniştită!

PACE!

Să ne rugăm pentru pacea lumii!

imbratisate de soarede toamnasabarculori toamnasfarsit de septembriepunem la muratgata de culesculeg masline pentru murattoamnala vanatoare

dimineata devreme

dimineata devreme

inainte de ora 7 dimineata

inainte de ora 7 dimineata

harnicuta pasarica sper sa nu se intalneasca nas in nas cu pisicile

harnicuta pasarica sper sa nu se intalneasca nas in nas cu pisicile

seara de toamna

seara de toamna

28 sept.s-a incruntat rau dar fara nicio picatura de ploaie.

28 sept.s-a incruntat rau dar fara nicio picatura de ploaie.

"Si totusi toamna..."

„Si totusi toamna…”

DE VORBĂ CU MAMA MEA

Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo  întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc  puţin înainte să sun.mama mea
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină  în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau  de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.

***

Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.

Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.

Te iubesc mamă!
Săru’ mîna mamă!

(Mama mea are 75 de ani)

„Cinsteşte pe tatăl tău si pe mama ta”!31

trandafiri in soaretot mai sus10inceput de toamna6

224

8 SEPT.

smochine

  • Cele doua coşuri de smochine
  • „1. Domnul mi-a arătat două coşuri de smochine puse in faţa templului Domnului, dupa ce Nabucodonosor, regele Babilonului, îi dusese in robie pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe principi şi pe meşteri şi pe cei prinşi şi pe cei legaţi care au fost scoşi afară din Ierusalim şi duşi în Babilon.2.În unul din coşuri erau smochine foarte bune, cum sînt smochinele timpurii, iar in coşul celălalt erau smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nu se puteau mînca.3. Şi a grăit Domnul către mine: „Ce vezi, Ieremia?” şi am răspuns: „Smochine; smochinele cele bune sînt foarte bune, iar cele rele sînt foarte rele: atat de rele, că nu se pot manca”.

    4. Şi a fost cuvîntul Domnului către mine, zicînd:

    5. „Aşa grăieste Domnul, Dumnezeul lui Israel: Că pe aceste smochine bune, aşa ii voi recunoaste Eu, spre binele lor, pe Iudeii care-au fost duşi în robie, cei pe care Eu i-am strămutat din locul acesta in ţara Caldeilor.

    6. Şi spre binele lor Imi voi aţinti ochii asupră-le, şi spre binele lor îi voi reaşeza în ţara aceasta; şi-i voi zidi si nu-i voi darîma şi-i voi sădi şi nu-i voi smulge.

    7. Şi le voi da inima ca să Mă ştie că Eu sînt Domnul; şi ei Imi vor fi Mie popor, iar Eu le voi fi lor Dumnezeu , pentru că din toată inima lor se vor intoarce la Mine.

    8. Şi precum smochinele cele rele, care, de rele ce sînt, nu se pot mînca – zice Domnul -, aşa voi face cu Sedechia, regele lui Iuda, şi cu dregătorii lui si cu ramaşita Ierusalimului, cei ramaşi in ţara aceasta şi cei ce locuiesc in Egipt.

    9. Si-i voi face să se risipeasca prin toate regatele pamîntului, si vor fi de ocară si de poveste si [tinte] de ură si de blestem in tot locul in care Eu i-am alungat.

    10. Şi’mpotriva lor voi trimite foamete Şi moarte Şi sabie, pîna ce vor pieri din Ţara pe care le-o dadusem”.

  • Biblia ortodoxă
    Ieremia Cap. 24
  • *****
  • A fost mare sărbătoare azi:Naşterea Maicii Domnului
    Mîna Maicii Domnului -caprifoi în septembrie

    Mîna Maicii Domnului -caprifoi în septembrie

    Eu am citit din Biblie şi am cules smochine ,aşa mi- am petrecut o parte din zi.(Trei smochine  pot oferi 20% din cantitatea de fibre necesare zilnic )M-am gîndit la Blestemul Smochinului neroditor…( the Curse of the Fig Tree. )
    Smochinul este omul; el „rodeşte” sau nu.
    “Cine îngrijeşte de un smochin, va mînca din rodul lui” ( Proverbe 27, 18 pp. ).

    smochinul in septembrie

    smochinul in septembrie

  • smochinele apar înaintea frunzelor

    smochinele apar înaintea frunzelor

    9apusul zilei

IULIE

Trăim puţin
de Radu Zaharescu(1941-2011 )

Trăim puţin, se scurge lunga vreme
Pe lîngă noi, prin noi şi peste noi,
În rădăcini ne ducem şi-n poeme
Şi parcă ieri am fost abia altoi.
Trăim puţin.

Şi nu vedem salcîmii
Cum viscolesc cu floare din înalt
Şi parcă ieri compătimeam bătrînii
Că merg încet.

Iar mîine înspre alt
Tărîm vom trece.

Clipele aceste
Se istovesc în timpul nesfîrşit,
Devin cu fiecare zi poveste.
Devin, abia născute, infinit.
Trăim puţin.

Şi doar de noi depinde
Nu că trăim, ci numai cum trăim.
Cînd vremea peste noi un giulgi întinde,
Cînd tot murim, depinde cum murim.
Trăim puţin şi nu avem ce face
Şi zbuciumul e fără de folos.
Dar pînă ce vom reintra în pace –
Deşi puţin, hai să trăim frumos!

********

9

Vară uscată, fierbinte…

cu atîtea conflicte pe harta lumii care nu e clar deloc cum se vor soluţiona.(?)

Mă gîndesc la umbră,răcoare,la linişte şi pace în toată lumea,la nevinovaţii care mor inutil în conflicte armate care curmă atîtea vieţi

şi citesc:(re)

„The book is about Palestine, the occupied territories, and not about Israel. Forced segregation in the West Bank and terrible oppression of the Palestinians create a situation accurately described by the word. I made it plain in the text that this abuse is not based on racism, but on the desire of a minority of Israelis to confiscate and colonize Palestinian land. This violates the basic humanitarian premises on which the nation of Israel was founded. My surprise is that most critics of the book have ignored the facts about Palestinian persecution and its proposals for future peace and resorted to personal attacks on the author. No one could visit the occupied territories and deny that the book is accurate.”

Jimmy Carter-39 the President Of the United State 1977-1981

Nobel Peace Prize 2002

****

în engleză se poate citi şi de pe amazon

clik pe imagine

http://www.amazon.com/Palestine-Peace-Apartheid-Jimmy-Carter/dp/0743285026#reader_0743285026

****

Corneliu Florea -Canada

http://www.scriitoriiromani.com/CorneliuFlorea.html
VA RECOMAND CARTEA LUI JIMMY CARTER:

“PALESTINE PEACE NOT APARTHEID”

JIMMY CARTER, fostul presedinte al Statelor Unite, a scris si publicat in anul 2006, la Editura Simon & Schuster din New York, cartea cu titlul de mai sus, pe care eu il traduc “PACE NU APARTHEID PALESTINEI”. Titlul stirneste uimire si curiozitate, iar lectura dezvaluie un sir de evenimente si idei adevarate, ce contravin ideologiei umane avansate a secolului XXI spre dezonoarea liderilor evrei de astazi.
Jimmy Carter, inainte de-a fi o personalitate de anvergura internationala, este un umanist cu o deosebita intelegere si sensibilitate sociala, un crestin ce slujeste concordia. Activitatea sa pe calea pacii, intelegerii si echitatii sociale a inceput cu mult inainte de-a fi presedinte al Statelor Unite si continua si acum, in secolul XXI-lea. Pentru aceasta daruire semenilor sai din intreaga lume, in Anul 2002 i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace. Spre deosebire de Elie Wiesel, care in toate imprejurarile publice face caz ca este detinator al unui Nobel pentru Pace, Jimmy Carter cu modestie isi continua menirea de mediator al binelui pentru toti oamenii, fara sa faca uz de aceasta distinctie internationala, pe care o merita cu prisosinta. Repet, cu intentia de a compara; Elie Wiesel in nici o ocazie publica nu se dezlipeste de acesta distinctie internationala si obliga pe toti cei care se refera la persona sa sa o mentioneze automat, desi activitatea sa este dedicata numai evreilor, in cadrul “Holocaust Industry”, pe cind Jimmy Carter are o dimensiune universala, cum de fapt o cere internationala si prestigioasa distinctie.
Volumul publicat, are 17 capitole si tot atitea fete transparente ale realitatii din acest spatiu geografic, care incepe cu o scurta cronologie istorica, de la Abraham si Moise pina in zilele de astazi, cind Israelul ridica “the great jewish apartheid wall” spre consternarea intregii omeniri libere, democratice si avansata ideologic. Volumul in intregime este un act indraznet, brav dedicat adevarului istoric, in care autorul si cititorii sai sunt de acord cu existenta statului israelian dar se opun dominarii palestinienilor.
De la inceput, Jimmy Carter isi precizeaza pozitia: statul israelian trebuie recunoscut si sa coexiste in pace cu palestinienii si vecinii. In acelasi timp, palestinienii din acest spatiu au dreptul la pace, demnitate, identitate si autodeterminare. Aceste deziderate sunt universal valabile pentru toti oamenii civilizati din secolul XXI-lea.
Prima vizita a lui Jimmy Carter si a sotiei sale, Rosalynn, in Israel are loc in 1973 cu scopul de a vizita “holy land”. Fiind guvernatorul Georgiei, au fost primiti de catre prim ministrul israelului Golda Meir, care le-a pus la dispozitie o masina si un ghid sa viziteze Israelul. Din aceasta vizita noteaza ca palestinienii din Golan Heights au fost fortati sa plece in timp ce evreii incep sa se aseze, in numar tot mai mare, in aceste noi teritorii cucerite dupa Razboiul din 1967. Spre cinstea sa, nu ascunde ca politica liderilor israielienilor favorizeaza immigrarea evreilor de pretutindeni in Israel in timp ce imping palestinienii spre emigrare prin orice mijloace si compara starea de fapt cu izgonirea aborigenilor Creek din Georgia in Oklahoma, de catre colonistii englezi din trecut.
Statul israelian ignora Rezolutia ONU nr. 242 din 1967 care stipuleaza clar: retragerea fortelor militare israeliene din teritorile ocupate in urma conflictului militar din 1967. Nerespectarea acestei rezolutii internationale a justificat, din punct de vedere arab, atacarea Israelului de catre Siria si Egipt in Octombrie 1973, ceea ce a ridicat abrupt tensiunea dintre Uniunea Sovietica, ce era de partea araba si Statele Unite ce suporta Israelul pina in pragul declansarii unei conflagratii mondiale, nucleare. Din fericire, ratiunea a invins si a aplanat escaladarea care putea fi dezastroasa pentru omenire.
Cind Jimmy Carter a fost presedinte la Casa Alba, politica Statelor Unite a fost de condamnare a asezarii evreilor in spatiul palestinian, Gaza si West Bank, considerind ca este “ilegala si un obstacol in calea pacii” dar pe care guvernantii israelieni au ignorat-o. Aceasta pozitie de forta militara a israelinilor fata de palestinieni a dus la recunosterea si sustinerea in lumea araba a PLO-ului lui Yasir Arafat in 1974 si apoi international, ca organizatia reprezentativa a palestinienilor din teritoriile ocupate sau a celor refugiati in tarile vecine. In acelasi timp Jimmy Carter face efortul de pace de la Camp David, unde impreuna cu Anwar al-Sadat al Egiptului si Menachen Begin al Israelului semneaza un acord, prin care israelienii trebuie sa-si retraga forta militara si politica din West Bank si Gaza, sa se inceapa procesul de autonomie al palestinienilor in contest democratic.
Acordul de la Camp David a fost vazut de catre lumea araba ca nestisfacator, izoland Egiptul si apoi asasinindu-l pe presedintele Anwar al-Sadat, fata de care Jimmy Carter avea o admiratie deosebita. In acest timp, liderii israelieni forteaza si mai mult asezarea evreilor in spatiul palestinian al Gazei si West Bank, fara nici un fel de consideratie fata de acordurile si opinia internationala. Aceasta atitudine de sfidare si aroganta a liderilor israilieni, si nu numai al lor, are caracteristica bumerangului. In paranteza, astazi se vehiculeaza in opinia internationala, ca evreii, fara sa realizeze consecintele in timp istoric, au creat pe linga “holocaust industry” si ceea ce prin analogie se numeste “antisemitic industry” pe care o intretine cu materie prima proprie. Si paranteza nu este completa, daca nu aratam ca Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel pentru Pace nu a facut nici un efort concret in stabilirea pacii si echitatii sociale intre evrei si palestinieni, desi distinctia primita il obliga la asemenea prestatii. El a ramas intepenit in “industria holocastului” de unde actioneaza ca un inchizitor si perceptor, in timp ce Jimmy Carter cu modestie face eforturi pentru pace si echitate.
Jimmy Carter nu scrie ca un propagandist lefegiu al timpurilor de astazi, el isi consolideaza ideile numai pe date istorice, statistici si recesaminte, pe fapte si este deceptionat de falsele explicatii ale unor lideri israelieni. In acest sens aflam ca in 1922 in Palestina recesamintul prezenta 84.000 de evrei si 670.000 palestinieni. La sfirsitul razboiului Mondial evrei ating cifra de 600.000 iar palestinienii sunt 1.300.000 Dupa 1948 israelienii au ocupat 420 de sate palestiniene ceea ce a dus la refugierea a 700.000 de palestinieni. Acesta a fost primul val de refugiati ca urmare a infiintari statului israelian. Au urmat valuri succesive si in 1964, ONU estima peste un milion de refugiati palestinieni. Dupa razboiul din 1967inca 320.000 de palestinieni sunt fortati sa paraseasca Israelul. In baza acestor date nu mai putem considera statul israelian un stat democrat, nici sa acceptam propaganda ca palestinienii sunt teroristi si ei evreii victime inocente.
Jimmy Carter si-a ales o foarte grea problema internationala de rezolvat si cu tenacitatea crestinului daruit muncii si pacii a incercat tot posibilul rezolvarii ei. A calatorit mult in Orientul Apropiat intalnindu-se pe rand cu liderii egipteni, sirieni, libanezi si jordanezi pentru cunoastere si negocieri. Din volum reiese clar ca a fost mult mai impresionat de clar visiunea si argumentele personalitatilor lumii arabe, in special de Sadat al Egiptului si Assad al Siriei, decit de cele israeliene care nu au tinut cont de altii. In 1990 s-a intilnit la Paris cu Yasir Arafat pe care il descrie deschis, prietenos, receptiv.
La o noua vizita in Israel, Jimmy Carter afla tragedia palestinienilor sub ocupatia militara israeliana, care sunt frustati de cele mai elementare drepturi civile, arestati, torturati si detinuti fara judecata, inclusiv copii de 12 – 13 ani. Militarii israelieni pot sa le confiste proprietatile, sa le demoleze casele cu buldozerele sau prin dinamitare la cea mai mica suspiciune. Ei controleaza invatamintul palestinienilor, pe care-l pot intrerupe oricind, arestind cadre didactice, elevi si studenti. Cenzureaza manualele si controleaza bibliotecile. Este socant sa afli, din acest volum, ca ajutoarele internationale catre palestinieni sunt interceptate de ocupatii militari israelieni, care le pot retine sub pretextul ca ajutoarele sunt folosite “de teroristi”, pentru ei automat toti palestinienii sunt teroristi. Situatia celor din Gaza se poate compara cu a celor din fostul ghetou varsovian.
Dintre toti liderii israelieni, Ariel Sharon odata ajuns prim ministru (in 2001) este cel mai antipalestinian, segregationist. Fiind dur, crunt si agresiv aminteste de trasaturile celor din politia politica nazista sau sovietica. Sugestiv in acest sens este harta de la pagina 153 intitulata “Sharon’s Plan 2002” care studiata si comparata cu celelalte harti din volum, este de fapt o solutie finala aplicata palestinienilor. Un val de proteste internationale s-a ridicat impotriva lui Sharon,numit “The butcher of Ramallah” dupa ce a dat ordin militarilor israelieni sa atace si sa distruga sediul lui Yasir Arafat.
Capitolul 16 al volumului, Jimmy Carter il intituleaza “The Wall as a Prison”. Liderii evrei justifica ridicarea acestui zid inalt, perete de beton armat, din motive de securitate impotriva “terorismului palestinian”. Jimmy Carter, cu indrazneala si argument, sublineaza ca omenirea libera si democratica il vede ca pe un zid de inchisoare, de getou, de apartheid, de segregatie si dominare. Intr-adevar, dupa opinia publica internationala, este un zid al rusinii, cum numai zidul din Berlin a mai fost pentru cei ce l-au ridicat. Cele doua ziduri vor ramine legate in istorie ca reprezentind inumanitatea dominantului.
Ultimul capitol este un sumar al dominantei militare israeliene, de sfidare a opiniei publice mondiale si a decizilor internationale de catre guvernantii israelieni ….

http://www.alternativaonline.ca/Ocartepeluna0705.html

« Older entries Newer entries »

%d blogeri au apreciat asta: