CE M-A IMPRESIONAT

E noapte tarziu…nu am somn iar maine nu este scoala…

Astazi(sau ieri ca a trecut de ora 24)fiind sarbatoare ,mi-am permis sa citesc mai mult ca de obicei(am mai spus ca mie nu-mi ajunge timpul)…am intrat prin multe locuri…

Intr-unul din ele am gasit o scrisoare a cuiva care mi-a atras atentia,iata ce scria:

–––––––

de Ioan Nicoara

„Citind presa romaneasca,esti surprins de multitudinea stirilor negative din tara; furturi, violuri, scandaluri, batai, coruptie, minciuna, crime si tot felul de lucruri rele ce se petrec. Ai impresia ca romanului nu i-a mai ramas nimic din calitatile de altadata. De aceia, unora din concetatenii nostri de pe aici (saturati cu informatii negative),le este si rusine sa spuna ca sunt romani. Sa fie oare asta realitatea? Nicidecum! Daca faptele rele isi gasesc atata publicitate in coloanele ziarelor, de ce nu si-ar gasi spatiu si faptele bune!?

Se stie ca daca-i repeti mereu copilului ca-i prost, tampit, golan, puturos, ticalos….si altele de felul asta atunci sa nu te astepti ca are sa iasa un baiat bun.Cine are interesul sa denigreze o natiune, daca nu dusmanii ei? Repetandu-li-se mereu atributele negative ale neamului lor,ajung unii sa spuna ca ;”-romanii sunt un popor de hoti” si sa se fereasca de compatriotii lor. Unii si-au schimbat chiar numele.

Lucrand ca interpret la Fundatia Tolstoi; venise un roman din Germania; Sacagiu N.,care s-a speriat auzind ca mai sunt romani aici in capitala Arizonei. Mi-a zis sa nu spun nimanui ca el e roman si ca nu vrea sa cunoasca pe niciunul. Sacagiu N. cu familia lui,a plecat apoi la New York si i-am pierdut urma. Peste cativa ani, aparea un anunt intr-un ziar romanesc de aici. O mama disperata din Bucuresti isi cauta fiul (S.N) emigrat in SUA, prin anii 1987-1988. Era omul de care ma ocupasem personal. I-am scris femeii ca venise aici in Arizona, dar ca dupa 6-7 luni am auzit ca a plecat la New York cu sotia si cei doi copii…Ca nu voia sa cunoasca nici-un roman si  pe mine m-a acceptat de nevoie, ca nu avea masina si nu stia engleza.

-Draga doamna, banuiesc ca de aceea nu va scrie fiul dumneavoastra, pentru ca sunteti …romanca.

Cu durere i-am scris aceste cuvinte dar nu puteam sa mint. Imi spunea Sacagiu ca romanii pe acolo prin Germania se tineau de rele; mai ales de hotii. Si pentru asta blamezi tu toata natiunea ta !? Parintii si bunicii mei au fost oameni simplii, au muncit din greu pentru traiul vietii, au trait in pace si bune legaturi cu vecinii; cum as putea eu sa-i categorisesc negativ?? Cum as putea eu sa spun ca romanii sunt un popor de nimic,cand experientele m-ar contrazice ?

Sa dau doar cateva exemple. In vara lui 1977, am umblat doua saptamani pe jos, prin Maramures. Pe valea Viseului, in comuna Petrova, am tras la casa invatatorului (pensionat) Chirilean Vasile. I-am spus ca lucrez la Arad cu un fost elev de-a lui (Pasare Petru) si l-am intrebat daca ma poate gazdui o noapte. In curtea lui erau trei masini cu numar de Galati.

-Domnule Nicoara, am multe neamuri sosite in vizita si trebuie sa mai impart din ei pe la vecini,dar vorbesc eu cu vecinii si fii fara grija.

Seara,cand am coborat de pe dealuri, de la fragute si zmeuris, ma asteptau cu o masa buna, dupa care o vecina a venit dupa mine. E de prisos sa spun ca m-au primit oamenii cu toata cinstea si m-au culcat in “camera cea buna”. Dimineata nu m-au lasat sa plec nemancat si n-au vrut nici-un ban de la mine.

A doua zi tocmai ma oprisem sa schitez o sura de paie, tipica, pentru a avea un subiect de tablou. O tanara nevasta se opreste pe drum si leaga vorba cu mine. Ii spun de unde sunt si incotro ma indrept. In cele cateva minute imi spune ca e din Slatioara (maritata in Petrova) si zice ca daca trec prin comuna ei natala sa intreb de…cutare, ca parintii ei locuiesc in centru, peste drum de cooperativa si sa le spun ca am intalnit-o si ca pot dormi la ei.

In comuna Bogdan Voda, am ajuns seara foarte tarziu. Am cautat o familie care erau veri cu colegul meu de lucru. Oamenii se culcasera. Am insistat totusi, ca nu mai puteam continua prin ploaie toata noaptea. S-au sculat oamenii si au deschis usa…strainului.

-Vai, da esti ud pana la piele. Sa te schimbi si sa-ti pui hainele aici langa soba sa se uste…..Ii fi flamand…Avem niste ciuperci fripte cu zmantana, ramase de aseara…daca ti-or placea.

Femeia mi le-a incalzit si am mancat bine, ca eram rupt de foame, dupa o zi peste dealuri si vai, fara merinde. In casa lui Ardelean Vasile, din Petrova am mancat placinte cu branza si lapte, ca la mama acasa..Nu am fost refuzat nicaieri, desi nu ma cunostea nimeni pe acolo.

Dar nu numai in Maramures; in Moldova, prin Carpati, pe oriunde am umblat, am intalnit atatia oameni cumsecade. Pe cand eram la “Strungul” in Arad, am recitat multor colegi de lucru niste poezii satirico-politice, ce le compusesem. Daca vreunul m-ar fi denuntat, cu siguranta ca as fi infundat puscaria pe mai multi ani.

Voi mai nota ca in vizita mea in tara, in vara lui 1995, am stat patru zile la cabana Gentiana, din Retezat… Aparatul de filmat mi-a fost pe masa, in bucatarie, zi si noapte. Cabana era plina cu turisti tineri ROMANI, unii soseau altii plecau. Nu mi-a disparut nici-un dolar.Tot cu aceiasi vizita, parcurgand de la Aiud la Abrud, undeva pe dealurile Ponorului, am cerut la o casa un pahar cu apa, dar omul mi-a sugerat ca-i mai bun un pahar cu lapte, si femeia mi-a adus proaspat muls. Intrucat nu treceau masini pe acolo, s-au oferit sa ma gazduiasca peste noapte, dar am plecat la drum mai mult pentru frumusetea peisajului.

Sa mai spun ca am oprit o masina intre Campeni si Abrud – care m-a dus pana la Gurabarza? Ma luase un miner. La coborare, n-aveam bani potriviti. Se inoptase. A oprit in fata unui magazin, asteptandu-ma in strada. Imi lasasem sacosa cu aparatul de filmat si alte cele in masina lui. Omul putea s-o ia din loc, ca nici nu oprise motorul. In Deva, una de la casa de schimb a fugit dupa mine pe strada sa-mi dea restul de la o suta dolari, ca eu ma incurcasem.

In occidentul “civilizat”, daca bati la usa unuia cerand un pahar cu apa, acesta iti cere sa te legitimezi mai intai. Dar ai sanse sa-ti iasa omul in prag cu pistolul, ori sa sune dupa politie. Exceptii sunt desigur in toate partile lumii, dar marea majoritate a romanilor ,trecand peste toate adversitatile, au ramas oameni de omenie.”

FINIX – Arizona 26.12.1996

sursa

http://rodicabotan.blogspot.com

********************

Eu,ma trezesc si adorm cu gandul la locurile acelea unde am oameni pe care ii iubesc…e tara mea…

chiar mi-a spus sora mea cu vreo ora in urma ca ploua ,si era bucuroasa pentru pamantul din gradina care era uscat…eu parca auzeam si sunetul ploii…

-eu la toata lumea imi laud tara si neamul…asa simt eu…

E FRUMOS…

 „E FRUMOS”  de  Costache Ioanid

E frumos cand poti in viata

Sa fii darnic si milos…

Sa te duci de dimineata

Sa stergi lacrima razleata e frumos…

E frumos,cand zboara anii,

Sa-ti faci viata un prinos…

Sa hranesti cu drag orfanii

Sa-i ajuti pe toti sarmanii e frumos…

E frumos, cand nu-i rapusa,

Jertfa ta,de-un gand falos,

Si in taina nepatrunsa

Iti tesi haina cea ascunsa e frumos…

Insa fapta cea mai mare,

Darul cel mai de folos,

E  sa chemi pe-un om,pe-oricare,

Dintr-o viata de pierzare la Hristos…

–––

EL-ZORAB

De -a lungul timpului ,tatal meu,(+a.e.)a avut mereu cate un cal frumos la noi in ograda.Mi-a ramas in minte unul roib,o iapa  superba pe care o chema Steluta.Cand ma uitam la ea ma gandeam la El -Zorab.Acum ,dupa atatia ani ,cred ca si tatal meu traia aceleasi sentimente ca personajul poeziei lui Cosbuc…de dragoste fata de calul lui,de mandrie,posesivitate….

EL-ZORAB de George Cosbuc

L a pasa vine un arab

Cu ochii stinsi,cu graiul slab.

-„Sunt, pasa ,neam de beduin,

Si de la Bab-el Manteb vin

Sa-l vand pe El- Zorab.

Arabii toti rasar din cort,

Sa-mi vada roibul ,cand il port

Si-l joc in frau si-l las la trap!

Mi-e drag ca ochii mei din cap

Si nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!

Uscat e cerul gurii lor;

Si de amar indelungat,

Nevestei mele i-a secat

Al laptelui izvor!

Ai mei pierduti sunt ,pasa ,toti;

O, mantuie-i, de vrei ,ca poti!

Da-mi bani pe cal !ca sunt sarac!

Da-mi bani!Daca-l gasesti pe plac,

Da-mi numai cat socoti!”

El poarta calul ,dand ocol,

In trap grabit,in pas domol,

Si ochii pasei mari s-aprind;

Carunta-i barba netezind

Sta mut ,de suflet gol.

„-O mie de techini primesti?”

-„O,pasa,cat de darnic esti!

Mai mult decat in visul meu!

Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,

Asa cum imi platesti!”

Arabul,ia cu ochii plini

De zambet,miia de techini-

De-acum ,de-acum ei sunt scapati,

De-acum vor fi si ei bogati,

N’or cere la straini!

Nu vor trai sub cort in fum,

Nu-i vor cersi copiii’drum,

Nevasta lui se va’ntrema;

Si vor avea si ei ce da

Saracilor de-acum!-

El strange banii mai cu foc,

Si pleaca,beat de mult noroc,

Si-alearga dus de-un singur gand,

Deodata insa, tremurand,

Se-ntoarca,sta pe loc.

Se uita lung la bani,si pal

Se clatina ,ca dus de-un val,

Apoi la cal priveste drept;

Cu pasii rari, cu fruntea’n piept

S’apropie de cal.

Cuprinde gatul lui plangand

Si-n aspra-i coama ingropand

Obrajii palizi;-„Pui de leu,

Suspina trist.Odorul meu,

Tu stii ca eu te vand!

Copiii mei nu s’or juca

Mai mult cu frunze’n coama ta,

Nu te-or petrece la izvor;

De-acum smochini ,din mana lor,

Ei n’or avea cui da!

Ei nu vor mai iesi cu drag

Sa-ntinda mainile din prag.

Sa-i iau cu mine’n sea pe rand!

Ei nu vor mai iesi razand

In calea mea sirag!

Copiii mei cum sa-i imbun?

Nevestei mele ce sa-i spun

Cand va-ntreba de El-Zorab?

Va rade’ntreg neamul arab

De bietul Ben Ardun!

Raira,tu nevasta mea

Pe El-Zorab nu- l vei vedea

De-acum,urmandu-te la pas,

Nici in genunchi la al tau glas

El nu va mai cadea!

Pe-Ardun al tau,pe Ben Ardun

N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun

Pe urma unui soim usor,

Ca sa-ti impuste soimu’n zbor;

Nu-i vei pofti:Drum bun!

Nu vei zambi,cum salta’n vant

Ardun al ta tau in alb vesmant;

Si ca sa simti sosirea lui,

Mai mult de-acum tu n-o sa pui

Urechea la pamant!

O, calul meu!Tu,fala mea,

De-acum eu nu te-oi mai vedea

Cum tii tu narile’n pamant

Si coada ta fuior in vant,

In zbor de randunea!

Cum mesteci spuma alba’n frau,

Cum joci al coamei galben rau,

Cum iei pamantul in galop

Si cum te-asterni ca un potop

De trasnete’n pustiu!

Stia pustiul de noi doi

Si zarea se’ngrozea de noi-

Si tu de-acum al cui vei fi?

Si cine te va mai scuti

De vanturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine bland

Te-or injura cu toti pe rand

Si te vor bate-odorul meu

Si te-or purta si mult si greu;

Lasa-te-vor flamand!

Si te vor duce la razboi

Sa mori tu cel crescut de noi!…

Ia-ti banii pasa!Sunt sarac

Dar fara cal eu ce sa fac;

Da-mi calul inapoi!”

Se’ncrunta pasa!:”Esti nebun?

Voiesti pe ieniceri sa-i pun

Sa te dea cainilor?Asa!

E calul meu,si n-astepta

De doua ori sa-ti spun!”

-„Al tau?Acel care-l crescu

Iubindu-l,cine-i;Eu ori tu?

De dreapta cui asculta el?

Din leu turbat,facandu-l miel?

Al tau?O,pasa.nu!

Al meu e!Pentru calul meu

Ma prind de piept cu Dumnezeu-

Ai inima!Tu poti sa ai

Mai vrednici si mai mandri cai,

Dar eu,stapane,eu?

Intreaga mila ta o cer!

Alah e drept si-Alah din cer

Va judeca ce-i intre noi,

Ca ma rapesti si ma despoi,

M’arunci pe drum sa pier.

Si lumea te va blestema,

Ca-i blestem faptuirea ta!

Voi merge ,pasa ,sa cersesc,

Dar mila voastra n’o primesc-

Ce bine-mi poti tu da?

Da pasa semn.-„Sa-l dezbracati

Si binele in vergi i-l dati!”

Sar eunucii,vin,il prind-

Se-ntoarce arabul rasarind

Cu ochii inghetati.

El scoate galben ,un pumnal

Si-un val de sange,rosu val

De sange cald a izvorat

Din nobil,incomatul gat,

Si cade mortul cal.

Sta pasa beat,cu ochi topiti,

Se trag spahii’ncremeniti;

Si-arabul ,in genunchi plecat,

Saruta sangele’nchegat

Pe ochii ‘nghetati.

Se’ntoarce apoi cu ochi pagani

Si-arunca fierul crunt din maini:

-„Te-or razbuna copiii mei!

Si-acum ma taie ,daca vrei,

Si-arunca-ma la caini!”

***********

%d blogeri au apreciat: