MAIMUŢA de F.G.LAIU (colectia Straif 2004)
-fabulă-
Odată o maimuţă din evul anecdotic
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A explodat:”Surate,sînt foarte ofensată
Că-n jungla hominidă superevoluată
A apărut o teză, vădit maliţioasă,
Că Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă..
Eu protestez sălbatic,rănită în mîndrie,
Că se propagă-n lume asemenea prostie.
Dacă-ntîlniţi un singur nepot pitecantrop,
Atunci,pentru banane, să vă urcaţi in plop…
Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,
Sînt mulţumită ,nene,că-s pur urangutan.
Eu ,chiar să mă oblige în vreun laborator,
N-aş deveni port-bîta şi nici informator;
Şi cum progenitorii maimuţă m-au facut,
Sper să n-ajung ca omul,un josnic involut!
Păi s-a văzut vreodată la noi atîta ură?
Oare la noi se minte,se-njunghie,se fură?
Nu veţi vedea prin lume ,cît timp purta-vom coadă,
Gorile divorţate şi prunci lăsaţi în stradă.
Cine-a văzut in hoardă vreun iraţional
Tîmpindu-se cu droguri,sau homosexual?
Nu inspirăm Marlboro,nu traficăm muniţii,
Nu prea avem stiinţă,n-avem nici superstiţii,
Nici cîrciumi,nici spitale,nici case de nebuni,
Şi nu plătim pe altii sa facă rugăciuni.
Aţi întîlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,
Gibon care să-njure sau pavian parşiv?
Cît am umblat eu creanga,scuzaţi, n-am observat
In obştea simiască,cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici,nici pui murind de foame
Sau omorîţi in taină de aşa-zise mame.
Lipsesc şi teroriştii,n-avem corupţi,nici duri,
Nici ţări,nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.
La mondiale sîntem cu mult în urmă noi,
Încît n-am fost in stare de nici un prim război.
Noi n-am avut ev mediu,ci numai mediu pur,
Lipsit de inchiziţii,de orizont obscur.
Noi n-avem sfinţi in temniţi,nici versuri puse-n lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.
E drept ,n-avem miliţii în junglă,dar nici mafii,
N-avem un staff al morţii,n-avem nici măcar stafii,
(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo-Park
Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n parc.)
Eu vă invit pe toate acum la raţiune:
Nu promovaţi această credinţă de minune;
Să nu apară-n junglă manipulări în masă,
Cu dogme si partide în lupta lor de clasă.
Mă tem că ne pîndeşte o nouă cruciadă,
O convertire a hoardei în monştri fară coadă.
De-o să vedeţi vreodată c-am coborît din pom,
Maimuţărind făptura care ii zice om,
Opriţi-mă la vreme să nu evoluez,
Şi ajungînd ca lumea să nu ştiu ce să crez…
I-adevărat că omul a coborît,ca soi,
Dar ,bre,fiţi rezonabili,n-a coborît din noi!”
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.