OMUL SI SARPELE

 OMUL SI SARPELE      de LA FONTAINE

                            -fabula-

„Esop ne povesteste aceasta intamplare:

Un om,altfel de treaba,dar cam nesocotit

Venind spre casa pe un ger cumplit,

Vazu pe camp,alaturi de carare,

Un sarpe in zapada,zacand fara miscare,

Patruns de frig,aproape mort,intepenit.

Milos,taranul l-a luat cu el

Si i-a facut culcus dupa cuptor,

Fara a gandi macar ca ,intr-un fel,

Vreodata ii va fi multumitor.

Naparca amortita,tinuta la caldura,

Si-a revenit din simturi,dar si-n apucatura.

Ridica-n aer capul si suiera odata.

Apoi facandu-si coada inel,se pregateste

Sa sara ,miseleste.

Asupra celui care,cu inima de tata,

Din gheara mortii a scapat-o.

-Asa ma rasplatesti, spurcato?

Eu te-am adus la viata,de mana mea sa piei!

Pornit, apuca omul satarul de casap

Si dintr-un sarpe face trei:Un trunchi,o coada,si un cap.

Zadarnic mai incearca jivina si se zbate

La loc sa se adune din trei bucati taiate!

Adevarat ca e frumos sa fii milos;

Dar spune iarasi un proverb batran:

Sa nu-ncalzesti pe serpi la san.”

%d blogeri au apreciat asta: