mai multe…despre…

ROMANTA NOASTRA de ION MINULESCU(1881-1944)

Pe-acelasi drum,

Manati de-acelasi indemn al nazuintii,

De-aceleasi neintelese ,avanturi spre tot mai sus,

Pe-acelasi drum

Pe unde ieri trecura poate,

Strabunii nostri

Si parintii,

Pe unde,unii dupa altii,drumetii trec de mii de ani,

Noi-

Carora ni-i dat sa ducem enigma vietii mai departe

Si doliul vremilor apuse,

Si-al idealurilor scrum-

Pe-acelasi drum

Vom trece maine cersind din titerele sparte

La umbra zidurilor mute

Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri…

Si-n calea noastra intalni-vom

Pe cei batrani ramasi in urma-

Pe cei ce ne-or privi cu ochii in lacrimi

Cum le-o luam-nainte.

Iar noi,

Le vom citi-n figura cum suferintele le curma

In suflet sfintele avanturi

Si-n gura caldele cuvinte…

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri…

Si-n calea noastra intalni-vom-

O!… cate nu poti sa-ntalnesti

Cand drumu-i lung

Si nesfarsita e nazuinta ce te mana,

Tot mai departe

Si te poarta,

Ca pe un orb tinut de mana,

Spre-ntrezarite-Aureole-

Nimicuri scumpe pamantesti!…

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!…

Si mandri poate ca seninul albastru-al sangelui regesc.

Dar va veni o zi in care

Ne vom opri de-odata-n drum,

Inspaimantati ca-n urma noastra

Zari-vom pe altii cum sosesc,

Cum ne ajung,

Ne trec-nainte

Si rad ca nu-i putem opri…

Da…

Va veni si ziua -n care vom obosi,

Si va veni

Un timp in care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum

Ne va parea miros de smirna,

Iar cantul titerelor sparte

Un Psalm cantat de-un preot gangav

La capataiul unei moarte

Pe care nimeni n-o cunoaste…

Si-atunci privind in urma lor-

Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna

Cand nu-si pot spune tot ce vor-

La umbra zidurilor mute

Si-a secularilor castani,

Vomn adormi ca si drumetii

Ce dorm uitati de mii de ani!…