
FLORILE DE SALCAM, REMEDIU NATURAL CONTRA ULCERELOR
Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea interventiilor în tratarea multor boli, mai ales în afectiunile sistemului nervos si în boli digestive si pulmonare.
Sunt cunoscute, de asemenea, efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative.
Salcâmul este cunoscut ca un arbore rustic, iubitor de caldura si de lumina, înalt pâna la 20-30 metri, cu o tulpina dreapta, acoperitt cu o scoarta cenusie, îngrosata si cu crapaturi adânci în lungimea trunchiului.
Inflorirea are loc în a doua jumatate a lunii mai si prima parte din iunie. In anii foarte favorabili, productia de nectar a unei plantatii de salcâm poate atinge 1.100-1.700 kg miere la hectar, iar în perioada culesului maxim, coloniile puternice de albine pot aduna circa 10-12 kg nectar pe zi.
Salcâmul, cu denumirea stiintifica Robinia pseudacacia, este originar din America de Nord, de unde s-a raspândit în toata Europa si Asia. In România a fost adus de turci, prin anul 1750, mai întâi în sudul tarii, de unde s-a raspândit în toata tara, atât ca arbore spontan, cât si plantat în liziere masive sau izolat. Predomina în zonele de câmpie si de deal, în sudul Olteniei, Muntenia si sudul Moldovei, pe marginea drumurilor si pe lânga asezarile satesti. Se remarca printr-o mare capacitate de lastarire si de adaptare ecologica la conditii climatice foarte variate, cu o buna rezistenta, atât la gerurile iernii, cât si la secetele de vara.
Având o crestere rapida si radacini puternice, cu o extindere laterala pâna la 20 de metri, salcâmul poate asigura fixarea terenurilor nisipoase, a dunelor de nisip din Oltenia si sudul Moldovei, a coastelor erodate si alunecoase si a taluzurilor cu panta mare. De asemenea, constituie o specie ideala pentru amenajarea perdelelor de protectie, a parazapezilor (datorita rezistetei la umezeala) si ca material de constructie (sarpante la case, stâlpi de gard, araci în vie, material de parchet si în constructii navale, fiind cel mai putin atacat de carii. Teritoriul ocupat de salcâm în România, atât în plantatii masive, în liziere si ca exemplare solitare ajunge la aproximativ 100.000 de hectare.
In scopuri medicinale, florile se recolteaza în faza de maxima dezvoltare, prin strujire de pe axul principal al inflorescentelor, numai pe vreme bine însorita, si se usuca la umbra, în straturi subtiri, din încaperi bine aerisite sau în poduri de case acoperite cu tabla. Prin uscare se obtine un randament de 1 kg flori uscate din 7 kg flori proaspete.
Scoarta se recolteaza prin jupuire de pe ramurile tinere, la începutul primaverii (martie-aprilie), când porneste circulatia sevei, sau la începutul toamnei (luna septembrie) si se usuca la soare.
Florile proaspete contin un ulei eteric complex care se extrage cu eter de petrol, obtinându-se concretul cu un randament de 0,15-0,20%. Materia prima este folosita pentru parfumerie, mai mult în Bulgaria, Ungaria si Rusia, având la baza un mare numar de componente aromatice. Acestea intra în compozitia unor parfumuri si cosmetice cu nota odoranta de tip jasmin, liliac si oriental.
Recomandari în bolile sistemului nervos
Efectele vindecatoare ale florilor de salcâm se exercita la toate persoanele, indiferent de vârsta. Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat în diferite stari nevrotice. Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afectiuni psihosomatice, care apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti:
– stari conflictuale frecvente cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat;
– accese de mânie si iritabilitate psihica;
– crampe musculare de natura nervoasa;
– epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, ajungând pâna la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita;
– reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres;
– tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungând, în unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele;
– tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv.
Din experiente îndelungate s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:
– inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniititoare asupra psihicului;
– aromatizarea camerei de lucru si de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;
– consumul unei infuzii din flori uscate (o lingura la 200 ml apa clocotita) luata în 3 reprize pe zi, într-o cura de 3 saptamâni, înlocuind total apa de baut;
– consumul zilnic a unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 lingurite pe zi;
– tinctura din 20 grame flori uscate care se macereaza în 100 ml alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de doua ori câte 10 picaturi.
In tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate bai generale cu extracte din flori.
Efecte bune în gastrita hiperacida
In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe fond de nervozitate.
Bune efecte se constata în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, cauzate de hiperaciditate. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric si duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, în insuficienta hepatica, crampe abdominale. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie.
Tratamentele acestor boli digestive se pot face folosind o infuzie din amestec, în parti egale, cu flori de salcâm si frunze de dud bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se ia o lingurita din amestec la 250 ml apa clocotita, se infuzeaza acoperit 10-15 minute si se beau doua ceaiuri pe zi, dupa mesele principale, în cure de lunga durata.
In cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcâm (o mâna de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, într-un litru de apa curata de izvor).
Ceaiul din flori de salcâm combate tusea convulsiva
In bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente în combaterea tusei convulsive si astmatice, a racelii, virozelor, a raguselii, în infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic.
Tratamentul acestor afectiuni se face cu ceai din flori de salcâm care actioneaza asemanator cu supa de pasare ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva, dar si cu deosebita eficienta în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat ca în cazul bolilor pulmonare sa nu se neglijeze consumul ceaiului de salcâm, iar ca alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi.
Mierea de salcâm cu nuci, cel mai bun energizant
Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciata pentru savoarea sa, pentru valoarea energetica mare (300 kcal la 100 grame produs) si pentru multiplele proprietati terapeutice. Faptul ca este singurul sortiment de miere care nu se zahariseste decât dupa foarte mult timp constituie un avantaj luat în consideratie de catre consumatori.
Aroma naturala si calitatile terapeutice se pastreaza mai bine în mierea din fagure decât în cea centrifugata, întrucât fagurele contine si o anumita cantitate de ceara, polen si propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea multor boli de plamâni si inima, pentru colite si enterocolite, afectiuni de ficat, boli ginecologice, anemie si pentru mentinerea functiilor fiziologice active pâna la batrânete. Nu întâmplator s-a constatat ca apicultorii au o durata de viata mai mare cu 8 ani decât restul oamenilor, datorita unui consum frecvent de miere (mai ales în fagure) precum si altor produse apicole (polen, propolis).
S-a dovedit ca mierea de salcâm, diluata în putina apa calda si luata înainte de mese sau seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric si duodenal).
Daca se amesteca cu nuci marutnite se realizeaza un produs delicios, cu efecte imediate în cazuri de oboseala fizica si intelectuala, la persoane convalescente, la batrâni, la sportivi si la mame care alapteaza.
Specialistii gastronomi au integrat mierea si florile de salcâm în multe preparate culinare cu efecte linistitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceata, peltea, martipan cu migdale, antreuri, gogosi cu aluat de clatite, salate, siropuri si bauturi (hidromel, vin tonic si lichior).
Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 22.03.2009,de profesor universitar CONSTANTIN MILICA
FarmaciaVerde
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.