NE INCONJOARA TAINELE

Din Jurnalul Fericirii (Testament literar)de Nicolae Steinhardt

„Oamenilor le cam place sa citeasca primele treizeci si unu de capitole din Cartea lui Iov,ale disputei creaturii cu Facatorul,ale insirarii tuturor nedumeririlor,ale protestelor formulate de logica si de simtul justitiei-divanul gilcevii omului cu Dumnezeu.Sfirsitul cartii este insa evitat.Si totusi el da cheia cifrului.

Cifrul tradus in clar e simplu:nu putem pricepe.Ne inconjoara tainele.Ne ramane numai a ne smeri,a ne cuminti.Ne ramane numai a repeta rugaciunea:”Milueste-ne pre noi Doamne,milueste-ne pre noi,ca nepricepindu-ne de nici un raspuns ,rugaciunea asta aducem Tie ca unui stapan,noi,robii Tai;milueste-ne pre noi.”

-De ce suferim si de ce e nedreptate?Printre altele si pentru ca viata-i o aventura.

Chesterton:Aventura nu-i sa te urci pe un yacht supra elegant si sa faci inconjurul lumii;aventura (si romantism)este sa-ti rodesti viata care ti-a picat acolo unde te-ai nascut din intamplare si-n conditiile date.Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii,de neprevazut si de Mister.(Dupa cum si minunea cea mai mare este ca exista legi statornicite si ca universul functioneaza dupa ele,minunile fiind exceptia).

sursa

pdf .p183 of 331

******

Iarasi nu am putut dormi, asa ca am venit si am citit aici…framantarile mele…mi-am pus si muzica…

NE DUCEM TOTI

NE DUCEM TOTI-de S.ESENIN

Ne ducem toti cate putin ,mereu,

Catre-un liman de tihna si impacare,

Poate curand va trebui si eu

Bulendrele sa-mi strang pentru plecare.

O,dragi mesteceni,gingasi si subtiri!

Si tu pamant!Si voi campii ca marea!

In preajma sorocitei adormiri

Eu unul nu-mi pot stapani-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus

Tot ce in trupuri sufletul adie.

Spun pace voua,salcii ce-n apus

Va oglinditi in apa purpurie.

Atat de multe ganduri am urzit,

Am scris atatea cantece visate

Si pe pamantul trist sunt fericit

C-am respirat si c-am trait de toate.

Sunt fericit c-am sarutat femei

Si-am lenevit pe iarba parfumata,

Iar fiarelor ca unor frati ai mei,

Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zari

Cu gaturi lungi de lebada secara…

De asta-n preajma tainicei plecari

Eu ma-nfior si-mi simt adanc povara.

%d blogeri au apreciat asta: