DIVERTISMENT

OMUL SI VIETATILE SALBATICE(II)

…………………………………………..**3.Omul,datoreaza multe lupului,celui care l-a invatat ca intre lupi trebuie sa vorbesti cu tact;

-la randul lor,lupii au deprins de la oameni zicerea ca”lupul este lup pentru om”sau”lupul este pentru lup om”.

-ca si lupii,oamenii obisnuiesc a se imbraca in piei de oaie,sa aiba si ele,oile,sentimentul implinirii lor pe acest pamant;

-deosebirea e ,ca oamenii iau de pe ele mai multe blani,le si mulg,le si mananca,lupii multumindu-se doar cu mancatul;

-blandetea tipica lupului cunoaste intre oameni cote valorice  superlative;

-lupii,invidiaza dantura noastra a omnivorilor,excelenta in tehnica incoltirii fara scapare a prazii,si pasta de dinti care face sa nu miroasa urat dupa aceea;

-e lucru hotarat-pe gura lupului se duc mai putine decat pe-a omului;

-un lup modern isi schimba nu parul ci naravul-e mai profitabil,ca naravul nu se vede si,in caz de necesitate,poate fi schimbat ori de cate ori se impune;

-„foamea de om” a lupilor e comparabila cu „foamea de lup”a oamenilor;

-o stima mutuala dainuie de veacuri intre oameni si lupi;

-pentru lupi oamenii sint insa animale comestibile;

-pentru oameni ,lupii nu…gusturile,nu se discuta;

4.Regele animalelor-leul,traitor pe alte meridiane ale globului,a dictat societatii omenesti ,odata pentru eternitate,un model exemplar de organizare ,bazat pe dreptul inalienabil al egalitatii intre mari si mici,puternici si slabi,intre erbivore si carnivore,intre coltosi si pacatosi;

-de aceea, la circ asezatul unui leu cu botul pe labe este un spectacol frumos si viu aplaudat de intreaga asistenta,cu toate ca nu intotdeauna legile „fair-play”-ului sint respectate de partile aflate la masa verde fata-n fata…

(va urma)

sursa

Ateneu 1987

CORBII

 

                       ”   CORBII      DE    MIHAI CODREANU

Din iarna sufletului meu porneste

Un stol de corbi spre zarile cernite:

Sunt dorurile mele ne-mplinite

Si-n iarna cugetarea-mi viscoleste.

In gemete pustii se prelungeste

Ca-n golul unei vetre parasite

Si corbi sporesc in cete inmiite…

Si stolul tot mai jalnic croncaneste!…

Nu vad in zari nici urma unei stele;

Doar viscolul din gandurile mele

Tot mai pornit prin gerul lui ma poarta…

…Iar corbii,presimtindu-si trista prada,

Spre inima-mi pe jumatate moarta

Isi napustesc salbatica gramada…

Din volumul  „STATUI-ANOTIMPURI ,1914”

%d blogeri au apreciat asta: