Zi de primăvară Rîd in soare corcoduşii Pomii şi-au umplut braţele de flori şi nuntesc în grădini. Cer albastru de primăvară şi flori parfumate. Să se ducă primăvara la toţi cei care o doresc… şi ea a cam întîrziat prin unele locuri. Puiii mamei,pui,pui,pui,are cloşca 12 pui „Cuvîntul bun al mamei Spring in Jordan-Irbid um qais
Oare ce a fost mai întîi,oul sau găina?
Eu cred că mai întîi a fost găina,că puiul din ou nu s-ar fi descurcat fără cloşca mamă. Se zice că oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul dar nu seamană cu ceea ce cred eu.
Nu-l lepăda copile”!
pare a spune cloşca mamă.Eu mă gîndesc la
copilăria sub aripile ocrotitoare ale mamei care este cea mai dulce amintire.
8Martie
martie 8, 2015 la 16:37 (SENTIMENTE)
Tags: jordan spring, kingdom of jordan, pomi înfloriţi, primavara, spring, الربيع
SE REÎNTORC LIVEZILE ACASĂ…
aprilie 28, 2011 la 00:54 (POEZIE)
Tags: Africa, AMMAN, april, Asia, Boston Acoustics, ciocarlie, Colleges and Universities, cuc, Education, England, flori, gradini, Haiti, IPhone, livada bunicii, livadă, Nick Pettit, Organizations, Outdoors, pasari, poems, poezie, poezii romanesti, pomi înfloriţi, primavara, Recreation, rochii de flori, spring, Twitter, University of Cambridge, وقت الربيع, Virgil, Virgil Carianopol, vrabii, Wildlife, yousef59, ربيع
PRIMĂVARA de Virgil Carianopol 1908-1984
Din somnul orb de noapte-ntunecoasă
De unde-au stat departe de frumo
s
Se reîntorc livezile acasă
In rochii înflorite pînă jos
E primăvară, iarasi primăvară!
Pe fiecare margini de fagaş
Işi scot stramoşii degetele – afară,
De ghiocei, de crini, de toporaşi…
Se simte iaraşi mirosul cîmpiei
Din nou aruncă soarele pojar
La cîntecul înalt al ciocîrliei
Ie
s roadele cu capetele-afar.
Aruncă ziua peste tot cu vrăbii
In codri cucii iar-au năvalit
Se bat cu gîtul păsările-n săbii
Şi glasurile-şi dau la ascuţit.
******
update
S-a reîntors acasă şi livada bunicii pe care atît de mult o aştepta altădată să înflorească …
Acum o priveşte de undeva de SUS…de deasupra casei sale goale…
şi cît de dor mi-e uneori de Sfătoasa care a plecat istovită din viaţa asta…!
Mi-e dor de cumsecădenia ei …
Oare ne vom reîntîlni cu cei dragi care au plecat înaintea noastră?
CIREŞUL DE ACASĂ…
aprilie 25, 2011 la 13:12 (SENTIMENTE)
Tags: amintiri, april, Bucharest, ciresul inflorit, de primăvară, fantana, God, House of Este, imbratisare, Leonard Oprea, London, mama, New York City, obiceiuri, Organizations, parinti, People, pomi înfloriţi, Romania, sarbatori, sentimente, Soroptimist International, tata, traditii, trece viaţa, tristete, United States, viata, Women
25 Aprilie 2011
Ieri am vorbit cu mama mea pe mess.(ca distanta la care m-a ratacit viata doar atat imi permite)si mi-a spus ca o parte din crengile ciresului copilariei mele au inflorit…si atunci m-am gandit ca eu nu l-am mai vazut cum infloreste din 1997(cand ma aflam in vacanta acolo ,si am putut sa „pandesc”cum isi deschidea minunea de petale…ba l-am si fotografiat,pacat ca nu sunt clare )
De cand traiesc departe de locurile natale ,Sarbatorile le petrec intr-un fel de meditatie…desigur am pastrat obiceiurile ,(traditiile)
dar sincer,in aceste zile nu pot sa mananc…ceva mereu lipseste,si ochii sunt plini de lacrimi…
E un dor ,e ceva care imi scapa explicatiei…sau poate gandul ca timpul ne ameninta in fiecare clipa si eu inca mai orbecai in bezna drumurilor incurcate…
In fiecare zi ,se imputineaza timpul cu inca putin; micile mele bucurii zilnice nu le pot tine in loc,incerc sa le pun in inima intr-un cotlon acolo ca nu cumva sa-mi fie inima prea pustie candva…
Si uite cat de trista sunt, si ma gandesc la cat de trecatoare-i viata!
Doar amintirile vor mai ramane dupa noi…macar sa le facem in asa fel,incat ele sa dainuie…asa ma hranesc eu in fiecare anotimp cu amintiri despre cei pe care i-am iubit si au plecat pentru totdeauna.
E asa de frumoasa primavara !Doar florile ciresului meu parca plang in imbratisarea amintirilor…
update
28 aprilie 2013 DUMICA FLORIILOR
Au înflorit cireşii dulci
şi am
ari,
e primăvară
cu grădina parfumată,
iar
de la
fîntîna bătrînă
şi ea,
doar
mama mai
scoate apă.
Şi uneori,
obidită
că
e văduvă,
îşi
sloboade
lacrimile
şi
durerea din ascunzişul
inimii
ei,
atunci
cînd
ridică
găleata plină ochi pe ghizdelele
fîntînii,
şi îngînă
parcă
cu
cu ciudă
vorbe
doar de ea
auzite şi înţelese
la golul lăsat
de omul ei cînd s-a stins.
Ea nu se mai simte puternică şi de neclintit ca altădată…
Ce-i viaţa asta oare ,în care sîntem bieţi călători?
Golul din noi se umple cu Dumnezeu…
Amman 
Jordanian Dinar Converter