8Martie

Zi de primăvară

Rîd in soare corcoduşii

Rîd in soare corcoduşii


Pomii şi-au umplut braţele de flori şi nuntesc în grădini.

Pomii şi-au umplut braţele de flori şi nuntesc în grădini.

Cer albastru de primăvară şi flori parfumate.

Cer albastru de primăvară şi flori parfumate.

Să se ducă primăvara la toţi cei care o doresc... şi ea a cam întîrziat prin unele locuri.

Să se ducă primăvara la toţi cei care o doresc… şi ea a cam întîrziat prin unele locuri.

Puiii mamei,pui,pui,pui,are cloşca 12 pui  Oare ce a fost  mai întîi,oul sau găina? Eu cred că mai întîi a fost găina,că puiul din ou nu s-ar fi descurcat fără cloşca mamă. Se zice că oamenii  de ştiinţă au găsit răspunsul dar nu seamană cu ceea ce cred eu.

Puiii mamei,pui,pui,pui,are cloşca 12 pui
Oare ce a fost mai întîi,oul sau găina?
Eu cred că mai întîi a fost găina,că puiul din ou nu s-ar fi descurcat fără cloşca mamă. Se zice că oamenii de ştiinţă au găsit răspunsul dar nu seamană cu ceea ce cred eu.

"Cuvîntul bun al mamei Nu-l lepăda copile"! pare a spune cloşca mamă.Eu mă gîndesc la  copilăria sub aripile ocrotitoare ale mamei care este cea mai dulce amintire.

„Cuvîntul bun al mamei
Nu-l lepăda copile”!
pare a spune cloşca mamă.Eu mă gîndesc la
copilăria sub aripile ocrotitoare ale mamei care este cea mai dulce amintire.

Spring in Jordan-Irbid um qais

Spring in Jordan-Irbid um qais

SE REÎNTORC LIVEZILE ACASĂ…

PRIMĂVARA de Virgil Carianopol 1908-1984

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă

De unde-au stat departe de frumolamiiuls

Se reîntorc livezile acasă

In rochii înflorite pînă jos

E primăvară, iarasi primăvară!

Pe fiecare margini de fagaş

Işi scot stramoşii degetele – afară,

De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iaraşi mirosul cîmpiei

Din nou aruncă soarele pojarphoto3364

La cîntecul înalt al ciocîrliei

Ies roadele cu capetele-afar.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii

In codri cucii iar-au năvalit

Se bat cu gîtul păsările-n săbii

Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

******

update

S-a reîntors acasă şi livada bunicii pe care atît de mult o aştepta  altădată să înflorească …

Acum o priveşte de undeva de SUS…de deasupra casei sale goale…

şi cît de dor mi-e uneori de Sfătoasa care a plecat istovită din viaţa asta…!

Mi-e dor de cumsecădenia ei …

Oare ne vom reîntîlni cu cei dragi care au plecat înaintea noastră?

pomi înfloriţi

CIREŞUL DE ACASĂ…

25 Aprilie 2011

Ieri am vorbit cu mama mea pe mess.(ca distanta la care m-a ratacit viata doar atat imi permite)si mi-a spus ca o parte din crengile ciresului copilariei mele au inflorit…si atunci m-am gandit ca eu nu l-am mai vazut cum infloreste din 1997(cand  ma aflam in vacanta acolo ,si am putut sa „pandesc”cum isi deschidea minunea de petale…ba l-am si fotografiat,pacat ca nu sunt clare )

De cand traiesc departe de locurile natale ,Sarbatorile le petrec intr-un fel de meditatie…desigur am pastrat obiceiurile ,(traditiile)dar sincer,in aceste zile nu pot sa mananc…ceva mereu lipseste,si ochii sunt plini de lacrimi…

E un dor ,e ceva care imi scapa explicatiei…sau poate gandul ca timpul ne ameninta in fiecare clipa si eu inca mai orbecai in bezna drumurilor incurcate…

In fiecare zi ,se imputineaza timpul cu inca putin; micile mele bucurii zilnice nu le pot tine in loc,incerc sa le pun in inima intr-un cotlon acolo ca nu cumva sa-mi fie inima prea pustie candva…

Si uite cat de trista sunt, si ma gandesc la cat de trecatoare-i viata!

Doar amintirile vor mai ramane dupa noi…macar sa le facem in asa fel,incat ele sa dainuie…asa ma hranesc eu in fiecare anotimp cu amintiri despre cei pe care i-am iubit si au plecat pentru totdeauna.

E asa de frumoasa primavara !Doar florile ciresului meu parca plang in imbratisarea amintirilor…

update

28 aprilie 2013 DUMICA FLORIILOR

Au înflorit cireşii dulci

şi amciresul dulce in floareari,

e primăvară

cu grădina parfumată,

iar

de la

fîntîna bătrînă

şi ea,

doar

mama mai

scoate apă.

Şi uneori,

obidită

e văduvă,

îşi

sloboade

lacrimile

şi

durerea din ascunzişul

inimii

ei,

atunci

cîndcireş amar

ridică

găleata plină ochi pe ghizdelele

fîntînii,

şi îngînă

parcă

cu

cu ciudă

vorbe

doar de ea

auzite şi înţelese

la golul lăsat

de omul ei cînd s-a stins.

 

Ea nu se mai simte puternică şi de neclintit ca altădată…

Ce-i viaţa asta oare ,în care sîntem bieţi călători?

Golul din noi se umple cu Dumnezeu…

%d blogeri au apreciat asta: