MIHAI EMINESCU

 

La steaua

 La steaua care-a răsărit
E-o cale-atît de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.

Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre.

Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie;
Era pe cînd nu s-a zărit,
Azi o vedem și nu e.

Tot astfel cînd al nostru dor
Pieri în noapte-adîncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmărește încă.

 Mihai Eminescu
1850-1889

ميهاي إمينسكو

albawabh news

ابق معي
فأنا احبك حباً جما
وأنا الوحيدة التي تصغي
إلى اشواقك
كأمير في ظل الظلمة أنت
يتأمل عمق الماء
بعينين سوداوين حكيمتين

……..

أمنيتي الوحيدة
هي ان تتركوني احتضر،
في سكون الليل وعلى ضفاف البحر
واذا ما الغابة جنبي
فليكن نومي هادئا
فلتوسع السماء على المياه الشاسعة
ولست بحاجة للرايات المرفوعة
أو للتوابيت الثرية
فالاجدى أن تعدوا لي سريرا

من أغصان الشجر الفتية

……….
تمتلئ بحيرة الغابات الزرقاء
بزهور اللوتس الصفراء
وهي تتموج في حلقات بيضاء
قادرة على زعزعة الزورق

………..

DE FLORII

trandafiri cataratori Rugă pentru Duminica Floriilor

Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît ce sînt –
Un cîntec prea devreme, sau poate prea tîrziu,
Un ropot scurt de ploaie
Şi-un mic vîrtej de vînt…
Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac
Granit din cărămidă…
Colan de pietre scumpe din sîmburi de dovleac…
Şi iartă-mă că-n viaţă n-am fost decît aşa
Cum te-am văzut pe Tine –
C-aşa credeam că-i bine!…
Dar azi, cînd văd că-i altfel de cum am vrut să fie,
Stropeşte-mi ochii, Doamne, cu stropi de apă vie!
(Ion Minulescu)
1881-1944
(poet și prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc )

La multi ani, tuturor celor ce poarta nume de flori! …

ODĂ LIMBII ROMÂNE

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada)

dumitruichim

http://dumitruichim.com/2014/08/26/oda-limbii-romane-2/

http://www.poezie.ro/index.php/author/0037908/Dumitru_Ichim

 

****

"În limba ta ţi-e dor de mama"

„În limba ta ţi-e dor de mama”

"Ci doar in limba ta Durerea poti s-o mangii, Iar bucuria S-o preschimbi in cint."

„Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangii,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cint.”

"Şi doar în limba ta   Poţi rîde singur  Şi doar în limba ta   Te poţi opri din plîns." -Grigore Vieru

„Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.” -Grigore Vieru

DINCOLO DE MINE…

dumitruichim

cer si ginduriDincolo de mine

sunt eu.

Acolo va trebui să ajung

pentrul lăutul de rapăn.

În mine ești numai tu

și apele, cărările

din despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezi

nici măcar nu întreba

cum se poartă iarba pe acolo

cusută pe gherghef cu acul,

sau cât ar trebui să așteptăm

până când copacul

ne va da vioara-napoi

să cântăm cu-același arcuș

cele șapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de mine

de unde încep a fi eu…

Într-o seară

vei simți un tors de mirodenie străină

ca din străfundul codrilor de pin

de parcă s-ar striga

ei înşiși peste începutul lor de vreme.

Respiră-mă atunci și nu te teme…

Voi fremăta despre căsuța din pădure

unde-am văzut că se ascunde Dumnezeu

să înflorească neștiut de nimeni

cântec de buze cât fostu-I-am altoi.

Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

…dar până atunci

trebuie să ajung dincolo de mine,

pe unde se purcede către eu.

Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario

Lucian Dumbravă

SE REÎNTORC LIVEZILE ACASĂ…

PRIMĂVARA de Virgil Carianopol 1908-1984

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă

De unde-au stat departe de frumolamiiuls

Se reîntorc livezile acasă

In rochii înflorite pînă jos

E primăvară, iarasi primăvară!

Pe fiecare margini de fagaş

Işi scot stramoşii degetele – afară,

De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iaraşi mirosul cîmpiei

Din nou aruncă soarele pojarphoto3364

La cîntecul înalt al ciocîrliei

Ies roadele cu capetele-afar.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii

In codri cucii iar-au năvalit

Se bat cu gîtul păsările-n săbii

Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

******

update

S-a reîntors acasă şi livada bunicii pe care atît de mult o aştepta  altădată să înflorească …

Acum o priveşte de undeva de SUS…de deasupra casei sale goale…

şi cît de dor mi-e uneori de Sfătoasa care a plecat istovită din viaţa asta…!

Mi-e dor de cumsecădenia ei …

Oare ne vom reîntîlni cu cei dragi care au plecat înaintea noastră?

pomi înfloriţi

%d blogeri au apreciat: