AMINTIRI…

Moş Nicolae a adus zăpadă în grădina copilăriei meleIeri,de Sfîntul Nicolae am vorbit cu ai mei de acolo de acasa…ne-am vazut pe web,ne-am îmbrăţişat cu privirea…(doar  )

sînt recunoscătoare uneori tehnologiei…

In Ajun ninsese,erau bucuroşi că au făcut hram ,că s-a adunat o parte a familiei şi au fost la biserică unde au dus mîncare şi au împărţit-o acolo…

Sfredelul amintirilor se răsuceşte mereu în sufletul meu mai ales în perioada sărbătorilor…cea mai grea aş spune…

Moşul copilăriei mele nu prea semăna cu cel de azi nici măcar la ghete…

Chiar dacă nu găseam decît dropsuri şi uneori portocale eram sincer fericiti …ne curăţam cu nadejde bocancii negri şi le aranjam şireturile…verificam zăpada …urmele străine care puteau fi ale Moşului

şi aşteptam

înfulecînd pişcoturi din aluat nedospit făcute de bunica  (de post)

Satul acela despre care izvoarele istorice spun ca s-a format înainte de anii 1500 şi are astăzi vreo 3000 de suflete ,pădure şi poeni este  locul copilăriei mele…

preţios…

era vremea cînd tradiţiile se respectau cu stricteţe…

cînd omul nu se îndura să scoată francul din buzunar şi să-l arunce pe lucruri de care nu avea nevoie…

Le spun şi copiilor mei că e bine să avem o măsură în toate…

aşa că perioada dinaintea sărbătorilor aici la mine nu devine prea solicitantă…

şi copiii primesc daruri…

azi şosetele şi ghetele sînt altfel ... şi aşteptările„Pe tot lucrul îl împodobeste măsura.”(Sfântul Isaac Sirul)

Să avem sănătate cred că este cel mai important lucru…

sănătate morală…

spirituală…

%d blogeri au apreciat asta: