FILMUL CARE M-A IMPRESIONAT

Aseara,

la o ora tarzie m-am uitat la filmul GANDHI(l-am mai vazut candva…cred ca este facut undeva prin 1982?)

Mohandas

Karamchand Gandhi(1869-1948)este parintele independentei Indiei…cel mai mare lider spiritual indian…important om politic ale carui scrieri au influentat mai tarziu mari conducatori ai lumii…lider doctrinar…

„non violenta”-„cea mai mare forta la dispozitia omenirii”

Poetul Rabindranath Tagore l-a denumit Mahatma Gandhi(mahatma insemnand in limba sanscrita „marele suflet)…

Gandhi,era dintr-o patura superioara a societatii,ceea ce i-a permis ca sa studieze Dreptul in Marea Britanie…

Din 1890 el devine vegetarian si pleaca in Africa de Sud…

La intoarcerea in India,nemultumit de dominatia colonialismului britanic, el,gaseste o metoda de revolta prin rezistenta pasnica…este mereu dus la inchisoare unde de asemenea protesteaza prin greva foamei…masele l-au urmat in proteste neviolente, majoritatea sacrificandu-si vietile…in disperata lupta pentru independenta…

Eforturile lui s-au incununat de succes in 1947 cand a reusit sa obtina retragerea britanica…in acelasi timp India se imparte in doua(India si Pakistan)din cauza religiilor hindusa si musulmana…la acest proces de dividere  pe care Gandhi nu l-a dorit,el,asista cu durere ,neputandu-l impiedica…

Filmul te face sa iti pui multe intrebari…

-eu m-am gandit… de ce de-a lungul istoriei s-au dus atatea razboaie,s-au colonializat atatea tari de catre cei mai puternici ,sacrificandu-i in propria lor tara?

-de aceea o parte a lumii a ramas saraca(Continentul African bogat ca loc ,cu populatia atat de saraca  si alte tari din diferite zone geografice ale lumii marcate de colonialistii vremurilor…englezi,francezi,portughezi,etc)…colonialistii nu au urmarit si evolutia celor pe care i-au asuprit …dimpotriva si-au lasat amprenta acolo pentru totdeauna…

-sunt doar gandurile mele si tristetea, dupa vizionarea acestui film…gandul la Mahatma Gandhi…la felul in care a fost ucis…tot de ai lui…la doliul popular de dupa…

Rugaciune catre Fecioara Maria

  Rasai asupra mea, lumina lina,

Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;

O,Maica Sfanta,Pururea Fecioara,

In noaptea gandurilor mele,vina.

Speranta mea,tu,n-o lasa sa moara

Desi al meu e un noian de vina;

Privirea ta de mila calda,plina,

Induratoare-asupra mea coboara.

Strain de toti,pierdut in suferinta

Adanca ,a nimicniciei mele,

Eu nu mai cred nimic si n-am tarie.

Da-mi tineretea mea,reda-mi credinta,

Si reapari din cerul tau de stele:

Ca sa te-ador de-acum pe veci ,Marie!

de MIHAI EMINESCU la 1879

%d blogeri au apreciat asta: