ANUL NOU ÎN LUME…

Toata lumea se bucura de venirea Anului Nou, dar nu in acelasi timp si nici in acelasi fel, in functie de traditia fiecaruia.

Anuimages4l Nou in Tibet

Se numeste „Losar” si se sarbatoreste la sfarsitul lui ianuarie sau inceputul lui februarie, cand este luna noua. Ultimele doua zile ale vechiului an se numesc Gutor si se petrec facandu-se pregatiri pentru noul an. Prima zi din Gutor este folosita pentru curatarea casei, in special a bucatariei, cea mai importanta incapere.

De asemenea, hornul este curatat de funingine. Exista anumite feluri de mancare speciale pentru Anul Nou precum supa „noua” preparata din 9 ingrediente (carne, grau, orez, cartofi dulci, branza, mazare, ardei verzi, fidea si ridichi).

Aceasta este servita cu gogosi mici continand aschii de lemn, hartie sau pietricele si se spune ca prezic daca viitorul va fi bun sau rau. A doua zi de Gutor se practica ceremonii religioase. Se merge la manastiri si se dau daruri la calugari, se arunca pocnitori si se folosesc torte pentru a alunga spiritele rele din preajma caselor.

Anul Nou in Thailanda

In Thailanda este numit Songkran, dureaza trei zile si se sarbatoreste in luna aprilie, conform calendarului gregorian. Obiceiurile difera de la regiune la regiune, dar cea mai interesanta este aruncarea cu apa.

Oamenii se stropesc fara sa tina cont de diferenta de varsta sau de superioritatea adversarului, acest obicei avand loc de sute de ani, pentru ca anul care vine sa fie ploios. Se viziteaza manastirile, credinciosii se roaga aducand ofrande precum orez, fructe, si dulc iuri sau mancare pentru calugari.

Un alt obicei pentru a aduce noroc este eliberarea unei pasari din colivie sau a unui peste din acvariu. Pestii sunt dusi la mare si sunt eliberati toti in acelasi timp. Foarte populare sunt si concursurile de frumusete sau construirea castelelor de nisip.

Sunt practicate sporturi traditionale ca hoop-takraw sau jocul cu betele dar si o mare varietate de jocuri populare si spectacole. Un alt obicei foarte important este spalarea statuilor lui Budha.

Anul Nou in India

Festivalul anului nou in Anul Nou in India se numeste Diwali si este un festival al luminilor. Acesta se sarbatoreste diferit in functie de regiunile din India.

Pentru hindusii din nord, Diwali este sfarsitul anului vechi si inceputul celui nou. Oamenii de afaceri platesc toate datoriile si noile registre sunt binecuvantate inainte de Anul Nou. Oamenii cumpara lucruri noi pentru casa, noi unelte sau chiar haine, cei care isi permit.

Se trimit felicitari si se fac daruri. Se fac planuri pentru Noul An si uita toate conflictele, caci acesta este un timp al bunatatii si generozitatii. Chiar si animalele de povara sunt spalate si impodobite pentru festival. Diwali este si un festival religios, dedicat lui Rama.

Anul Nou in Japonia

Anul nou in Japonia, numit si Shogatsu, este cea mai importanta sarbatoare din calendarul japonez. Zilele de sarbatoare sunt considerate intre 1- 3 ianuarie si in aceasta perioada majoritatea companiilor, magazinelor, scolilor si oficiilor guvernamentale sunt inchise.

Pregatirile de Anul Nou incep de la jumatatea lunii decembrie sau inca din luna noiembrie cand se achizitioneaza sau se confectioneaza cartile postale numite nengaiyo. Persoana care le trimite adauga alaturi un scurt mesaj scris de mana, pe spatele felicitarii, prin care este manifestata multumirea pentru ajutorul acordat in timpul anului trecut si speranta ca acesta va continua in anul ce vine.

Aceste felicitari sunt pastrate de serviciu postal, si trimise apoi toate in ziua de Anul Nou.

Anul Nou la romani

In noaptea Anului Nou, romanii aveau obiceiul de a-si darui unii altora crengute de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu doua fete, patronul lunii ianuarie. Zeu al portilor si usilor, Ianus Bifrons era cat se poate de potrivit pentru aceasta ocazie, una dintre fete privind spre viitor, Anul Nou, iar cealalta spre trecut.

Anul Nou in Africa

In Africa de Sud, de Anul Nou se trag clopotele bisericilor si se pot auzi chiar si focuri de arma.

Traditii in Europa

In Olanda, oamenii ard brazii de Craciun pe strazi si lanseaza artificii cand se schimba anul, ca un mod de a alunga spiritele rele ale vechiului an. In Polonia, Anul Nou este cunoscut ca ‘Noaptea Sfantului Vasile’ (‘Sylvester’). Portughezii si spaniolii mananca 12 boabe de struguri dintr-un ciorchine cand bate ceasul ora 12, in Noaptea de Anul Nou. Aceasta se face pentru a asigura 12 luni fericite in noul an.

Manifestarile de Anul Nou in tarile scandinave au loc in ianuarie si sunt legate de vechile festivitati de iarna ale vikingilor. Acestia obisnuiau sa invoce timpul si lumina pentru a incuraja intoarcerea soarelui. In SUA, se crede ca fasolea cu boabe negre aduce noroc.

Anul Nou in Rusia

La Moscova, locul cel mai aglomerat de Anul Nou (Noivi God) este Piata Rosie, unde cerul se inunda la 12 noaptea de artificii si de dopuri de sticle de sampanie. Cei adunati acolo sunt pusi la curent cu miscarile acelor ceasornicului Saviour. Intre timp, petrec cu Ded Moroz (varianta a lui Mos Craciun sau mai degraba Mos Gerila) care calatoreste insotit de ‘Snegurocika’ – fetita de zapada. Ded Moroz poarta o mantie lunga , nu neaparat rosie, ale carei margini sunt brodate cu motive populare rusesti.

Sarbatoarea Anului Nou in Panama te face sa-ti astupi urechile. La miezul noptii, toti panamanezii fac un zgomot urias. Locuitorii se intrec in strigate, iar fiecare bate unde si in ce nimereste. Ajutorul principal al zgomotului sunt claxoanele automobilelor. A doua zi, nebunia continua, iar trecatorii sunt udati.

In Birmania, Anul Nou se sarbatoreste in cea mai calda zi a anului. Oamenii arunca apa din abundenta, iar cei care sunt udati nu au voie sa se supere. Acesta este simbolul fertilitatii.

Anul nou in China

Chinezii din intreaga lume sarbatoresc intrarea in Noul An in ianuarie-februarie. Anul Nou se numeste ‘Sarbatoarea Primaverii’ si este o zi de multumire si recunostinta pentru lucrurile bune primite in anul care s-a incheiat. Potrivit calendarului chinezesc, Anul Nou vine in prima zi cu luna plina dupa intrarea Soarelui in constelatia Varsatorului. Potrivit calendarului gregorian, acest lucru se intampla nu inainte de 21 ianuarie si nu mai tarziu de 19 februarie.’Sarbatoarea Primaverii’ are la chinezi o istorie de circa 4000 de ani.

Anul Nou evreiesc

Festivalul evreiesc de Anul Nou se numeste ‘Rosh Hashanah‘. Data acestuia variaza in fiecare an, intrucat calendarul evreiesc este lunisolar. Anul Nou soseste in primele doua zile ale lunii a saptea, data Anului Nou fiind fixata astfel pentru ca fermierii sa poata merge la Ierusalim inainte de sezonul ploilor.

Primele zece zile ale acestei luni sunt cele mai sfinte. Traditia vorbeste despre o carte a Raiului in care se spune ca sunt scrisi cei care au facut lucruri bune.

*************

1. Australia

Ca si la români petrecerea de Revelion incepe pe 31 decembrie, numai ca la miezul noptii australienii sunt mai zgomotosi, folosindu-se de orice pentru a face galagie – fluiere, claxoane, clopote de biserici. A doua zi, ei sarbatoresc in special prin picnicuri pe plaja.

2. Marea Britanie

Aici, primul barbat care trece pragul unei case dupa miezul noptii este considerat aducator de noroc. Acesta ofera si un cadou simbolic, cum ar fi paine sau carbune, pentru ca familia sa aiba belsug in anul ce a inceput.

Prima persoana care intra in casa nu trebuie insa sa fie femeie sau barbat blond ori roscat deoarece se presupune ca acestia aduc ghinion.

3. Franta

La francezi Anul Nou este denumit si Ziua Cadourilor de An Nou deoarece in timpul petrecerii de Revelion sunt schimbate daruri intre membrii familiei sau intre prieteni.

4. Germania

Nemtii obisnuiesc sa arunce plumb topit in apa rece pentru a interpreta viitorul dupa forma pe care o ia metalul. In plus, ei lasa putina mancare in farfurie pana dupa miezul noptii, ca un fel de asigurare ca vor avea bogatie si in anul care a inceput.

5. India

Noul an este celebrat in India printr-un festival al luminilor numit Diwali. De asemenea, oamenii schimba cadouri si termina orice activitate care nu fusese incheiata.

6. Japonia

Pentru a indeparta presupusele spirite rele, japonezii atarna cate o franghie din paie in fata caselor. La miezul noptii ei incep sa rada, sperand ca in acest fel vor avea noroc in lunile ce vor urma.

7. Portugalia

Oamenii din aceasta tara mananca 12 boabe de struguri atunci cand se apropie trecerea in noul an. Cele 12 boabe simbolizeaza 12 luni fericite ce vor veni, acest obicei fiind intalnit si in Spania.

8. Scotia

Scotienii se pregatesc sa intampine sarbatoarea de Anul Nou purificand locuintele printr-un anume ritual sau plimband ramuri de ienupar in flacari prin casa. De asemenea, si la ei exista obiceiul primului intrat in locuinta, ca la britanici.

9. Africa de Sud

Aici, Anul Nou este sarbatorit prin tragerea clopotelor bisericilor si prin focuri de arma. Pe 1 ianuarie, in unele zone, este o atmosfera de carnaval, multe persoane iesind pe strazi unde canta si danseaza.

10. Austria

In aceasta tara, cele mai multe dintre familii pun pe masa un porc de lapte gatit care simbolizeaza noroc pentru anul urmator.

11. Brazilia

Brazilienii considera ca lintea semnifica bunastare, astfel ca in prima zi din noul an ei mananca supa de linte sau linte cu orez. Preotesele cultului voodoo macumba se imbraca in fuste albastre si bluze albe pentru o ceremonie dedicata zeitei apei – Yemanja.

12. Cambodgia

Oamenii din aceasta tara folosesc calendarul indian pentru a calcula cand incepe noul an, care pica pe 12, 13 sau 14 aprilie, conform calendarului gregorian (folosit si la noi), iar sarbatorirea se face pe parcursul a trei zile.

13. Danemarca

Aici este un semn bun daca iti gasesti multe farfurii sparte in fata usii. Danezii pastreaza farfuriile vechi pentru a le arunca la trecerea dintre ani in fata caselor in care locuiesc prietenii lor. Astfel, cu cat ai mai multe cioburi la usa in prima zi a noului an, cu atat ai mai multi prieteni.

14. China

Anul Nou chinezesc este celebrat intre 21 ianuarie si 20 februarie, aproape fiecare familie vopsind usa din fata cu rosu, aceasta culoare fiind simbolul norocului si al fericirii.

Si, desi se pregatesc numeroase bucate pentru aceasta ocazie, in primele 24 de ore ale noului an nu sunt folosite cutite pentru ca nu cumva cineva sa se taie – lucru care ar insemna ca ar fi taiat si norocul intregii familii pentru urmatoarele 12 luni.

15. Haiti

Aici, oamenii poarta haine noi si ofera cadouri in speranta ca vor avea un an bun.

16. Coreea

In aceasta zona exista obiceiul de a se purta haine noi, care simbolizeaza un inceput bun, curat. Cei mai multi coreeni se aduna in casa celui mai in varsta barbat din familie, iar cei tineri fac cate o plecaciune in fata celor mai batrani, urandu-le sa aiba sanatate si prosperitate.

17. Thailanda

In aceasta tara, Anul Nou este celebrat printr-un festival numit Songkran, ce are loc intre 13 si 15 aprilie, conform calendarului gregorian. Thailandezii obisnuiesc sa arunce apa unii pe altii, iar toate statuile lui Buddha sunt spalate.

18. Pakistan

Aici, Anul Nou este sarbatorit in martie si reprezinta renasterea naturii dupa iarna lunga. Pakistanezii obisnuiesc sa arda gramezi de lemne care simbolizeaza distrugerea spiritelor rele ramase din anul trecut.

19. Peru

Multi dintre locuitorii acestui stat obisnuiesc sa poarte o anumita culoare la trecerea dintre ani, in functie de ceea ce isi doresc sa primeasca in anul urmator. Spre exemplu, se crede ca galbenul poate aduce noroc la bani, iar rosul in dragoste.

20. Italia

In aceasta tara se pastreaza inca o traditie veche – aceea de a arunca pe fereastra obiecte  din anul trecut.

primite in mail

********

Anul Nou islamic (1434)a fost sărbătorit în 15 nov…. رأس السنة الهجرية‎ Ras as-Sanah al-Hijriyah

diferit de calendarul Gregorian…

La mulţi ani cu sănătate şi pace!

SARBATOAREA DE SF.ILIE

Astazi,20 iulie este Sfantul Ilie …

Sfantul Ilie – Datini si obiceiuri

Sant-Ilie este ziua de celebrare a zeului solar (Sant-Ilie) la data 20 iulie, considerata a fi mijlocul sezonului pastoral. Sant-Ilie, ca si San-George si Samedru, este o divinitate populara care a preluat numele si data celebrarii de la un sfant crestin – Sfantul Prooroc Iile. In Panteonul romanesc Sant-Ilie este o divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios din mitologia greaca si cu Gebeleizis din mitologia geto-daca.

Ca divinitate solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, traznete, ploi torentiale si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.

In perioada sa pamanteana Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si, pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale, Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.

Ca divinitate populara a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai ales in mediile pastoresti.

In ajunul acestei zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau acasa. Daca, in noaptea dinspre Sant-Ilie, visau canepa verde era semn ca se vor marita cu flacai tineri si frumosi iar daca visau canepa uscata se zicea ca se vor marita cu oameni batrani.

In dimineata acestei zile se culegeau plante de leac, in special busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.

Femeile duceau in aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa, il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci cand copiii lor faceau bube in gura.

Nu era voie sa se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi. In aceasta zi, merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite, crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.

De Sfantul Ilie, romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.

Scenariul ritual de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice, cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele gospodarilor se organizeaza praznice mari.

Se credea si se mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar fructele din livezi vor avea viermi.

Acum, la sate, apicultorii recoltau mierea de albine, operatie numita „retezatul stupilor”. Recoltarea mierii se facea numai de catre barbati curati trupeste si sufleteste, imbracati in haine de sarbatoare, ajutati de catre un copil, femeile neavand voie sa intre in stupina. Dupa recoltarea mierii, cei din casa, impreuna cu rudele si vecinii invitati la acest moment festiv, gustau din mierea noua si se cinsteau cu tuica indulcita cu miere. Masa festiva avea menirea de a asigura belsugul apicultorilor si de a apara stupii de furtul manei si se transforma intr-o adevarata petrecere cu cantec si joc. Era nevoie de multa atentie, ca la aceasta masa sa nu fie prezenti cei ce stiau sa faca farmece si vraji, caci mierea furata in astfel de zile mari „e mai cu putere la farmecele si vrajile lor”.

Sant-Ilie marcheaza miezul verii pastorale, data cand le era permis ciobanilor sa coboare in sate, pentru prima data dupa urcarea oilor la stana. Cu aceasta ocazie, ciobanii tineri sau chiar cei maturi aduceau in dar iubitelor sau sotiilor lor furci de lemn pentru tors, lucrate cu multa migala.

In vechime, se obisnuia ca in aceasta zi sa se organizeze intalniri ale comunitatilor satesti de pe ambii versanti ai Carpatilor (numite nedei), se organizau targuri de Sant-Ilie, iarmaroace si balciuri, unele pastrate pana in zilele noastre. In cadrul acestor manifestari, ce durau mai multe zile si erau considerate a fi bune prilejuri de cunoastere pentru tineri, atmosfera era insufletita de muzica si se facea comert cu produse pastorale, instrumentar casnic, unelte si produse agricole.

Pentru tinutul sucevean este demn de amintit renumitul balci de Sant-Ilie de la Falticeni, balci care, din anul 1814, in urma hrisovului lui Scarlat Voda Calimach, era al doilea ca marime din Europa, dupa cel de la Leipzig. Cu doua-trei saptamani inainte de 20 iulie, pe strazile Falticeniului incepea sa se adune mozaic de lume si se auzeau strigatele si chemarile negustorilor rostite in polona, rusa, letona, ceha, germana, maghiara, turca sau araba. La balciul organizat cu aceasta ocazie („Comedia din deal”) veneau artisti de circ – acrobati, iluzionisti, inghititori de sabii, motociclisti ce evoluau la zidul si globul curajului – soseau parcuri de animale salbatice, erau montate scrancioburi de diverse forme si marimi, erau aduse teatre de papusi, roata norocului si multe alte atractii pentru curiosii adunati „pe deal”. Treptat, iarmarocul de la Falticeni, ca de altfel multe alte manifestari traditionale, si-a pierdut importanta, astazi incercandu-se revigorarea lui in cadrul Festivalului folcloric „Sezatoarea”.

Sfantul Ilie

– nu se lucreaza de teama pagubelor (traznete, ploaie, grindina).

– il cinstesc mai ales cojocarii, stuparii – se reteaza stupii, se duc faguri si mere la biserica spre binecuvantare si se impart de pomana.

– se culeg in zori plante de leac stropite cu sange de cocos taiat deasupra lor.

– se duc berbecii la berbecar.

– daca tuna vor fi merele si alunele viermanoase; daca ploua, va ploua 20 de zile.

– se tine „Targul de fete de pe Muntele Gaina” din jud. Alba. http://www.muzeulastra.ro

20 iulie – Covasna

Nedeea mocaneasca „Sant Ilie la romani” – la care participa si un grup de traditii populare din judetul Sibiu.

20 iulie – Sacele – „Targul feciorilor de la Sacele” – manifestare traditionala ce se organizeaza anual de Sfantul Ilie

Sacele – Sarbatoarea mocanilor de Sant Ilie – sambata si duminica in preajma zilei de Sf. Ilie, in Poiana Angelescu

20 iulie – Polovragi

„Nedeea de la Polovragi” – manifestare etnofolclorica si targ anual.

20 iulie – Falticeni

„Sezatoarea” – spectacol folcloric ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

20 iulie – Bezdead, Gaesti

Targuri anuale ce se organizeaza de ziua Sfantului Ilie.

NEDEIE – Petrecere campeneasca populara de origine pastorala organizata de obicei cu prilejul unei sarbatori sau al unui hram.

sursa

http://www.crestinortodox.ro

***************

Imi amintesc cum in copilarie ne temeam de tunete,fulgere si grindina ,si de” mania” Sfantului Ilie…tot in aceasta perioada se coceau perele si merele santilesti ,pe care nu le mancam inainte de aceasta zi…stau de vorba cu sora mea si ne amintim…la ea este hram si balci…obiceiuri care s-au pastrat…imi sunt foarte dragi,datinile si obiceiurile romanesti…

***********

Aflati unele fapte interesante despre fulgere!

-Fulgerul nu are loc doar în timpul furtunilor…a fost de asemenea observat la eruptiile vulcanice, incendiile forestiere extrem de intense, furtuni de zapada grele si uragane mari.

Fiecare fulger contine aproximativ un miliard de volti de electricitate. Asta e suficienta energie pentru a lumina un bec 100 W timp de 3 luni!

Lightning apar în timpul furtunilor ALL. In fiecare an, fulgerul loveste Pamântul în jurul valorii de 25 milioane de ori.

New York Empire State Building este lovit de fulgere de aproape 100 de ori pe an!-

-trad.

LA MULTI ANI !pentru cei intr-un nume cu Sf. Ilie…

PERIOADA NUNTILOR…

Au inceput sa se faca nunti…pe aici, cele mai multe au loc din primavara pana toamna (cand se termina caldura).Este o logona si in familie.(fiica mea cea curioasa deja e acolo)Lucrurile stau la fel ca si in celelalte parti ale lumii, cu deosebirea ca fiecare isi respecta mai mult sau mai putin traditiile…Saraci sau bogati,oamenii se casatoresc…

Unii, fac nuntile in restaurante,altii in sali speciale ,si mai sunt si cei care fac petrecerea  de logodna ,cununie si nunta acasa la ei.Acestea  nu au loc odata…pana la nunta  fata ramane la familia ei(in aceasta zona ,miresele sunt fecioare)

Sigur ca si pe aceste meleaguri lucrurile au evoluat dar mari modificari nu au avut loc de vreo 20 de ani de cand asist la aceste evenimente…Mancarea care se serveste la nunta este una traditionala…compusa din carne de oaie si orez cat mai savant decorata…la musulmani nu se consuma bauturi alcoolice…Masa,are loc la casa mirelui …Mireasa, primeste daruri in bani de la fratii si unchii ei.Nu se dau plicuri cu bani pe masa,insa uneori se aduc de catre invitati diferite cadouri…(uneori produse alimentare)

Nunta,nu este una de afaceri(nu se asteapta la castiguri)ci este unirea a doua destine pe un nou drum, cu o petrecere care marcheaza acest lucru.

Femeile, au petrecerea separata de barbati(asta difera de la o familie la alta,in unele petrecerea fiind comuna)Dupa nunta ,mireasa se duce la casa mirelui (mai totdeauna mirele este cel care are casa)si porneste pe un drum nou in viata ei..In ultima vreme,mai toate fetele au studii superioare ,dar nu intotdeauna dupa ce se casatoresc isi mai profeseaza meseria…Uneori, tanara casatorita ,accepta singura sa renunte la o cariera punand familia pe primul loc…alteori ,se imparte intre cele doua…La inceput cand am venit aici,multe lucruri mi s-au parut curioase…(unele chiar le vedeam ca fiind anormale)acum m-am obisnuit cu ele…fiecare neam de pe lumea asta,are obiceiuri,traditii pe care trebuie sa le acceptam si respectam…mai ales daca traiesti intre ei.

CIREŞUL DE ACASĂ…

25 Aprilie 2011

Ieri am vorbit cu mama mea pe mess.(ca distanta la care m-a ratacit viata doar atat imi permite)si mi-a spus ca o parte din crengile ciresului copilariei mele au inflorit…si atunci m-am gandit ca eu nu l-am mai vazut cum infloreste din 1997(cand  ma aflam in vacanta acolo ,si am putut sa „pandesc”cum isi deschidea minunea de petale…ba l-am si fotografiat,pacat ca nu sunt clare )

De cand traiesc departe de locurile natale ,Sarbatorile le petrec intr-un fel de meditatie…desigur am pastrat obiceiurile ,(traditiile)dar sincer,in aceste zile nu pot sa mananc…ceva mereu lipseste,si ochii sunt plini de lacrimi…

E un dor ,e ceva care imi scapa explicatiei…sau poate gandul ca timpul ne ameninta in fiecare clipa si eu inca mai orbecai in bezna drumurilor incurcate…

In fiecare zi ,se imputineaza timpul cu inca putin; micile mele bucurii zilnice nu le pot tine in loc,incerc sa le pun in inima intr-un cotlon acolo ca nu cumva sa-mi fie inima prea pustie candva…

Si uite cat de trista sunt, si ma gandesc la cat de trecatoare-i viata!

Doar amintirile vor mai ramane dupa noi…macar sa le facem in asa fel,incat ele sa dainuie…asa ma hranesc eu in fiecare anotimp cu amintiri despre cei pe care i-am iubit si au plecat pentru totdeauna.

E asa de frumoasa primavara !Doar florile ciresului meu parca plang in imbratisarea amintirilor…

update

28 aprilie 2013 DUMICA FLORIILOR

Au înflorit cireşii dulci

şi amciresul dulce in floareari,

e primăvară

cu grădina parfumată,

iar

de la

fîntîna bătrînă

şi ea,

doar

mama mai

scoate apă.

Şi uneori,

obidită

e văduvă,

îşi

sloboade

lacrimile

şi

durerea din ascunzişul

inimii

ei,

atunci

cîndcireş amar

ridică

găleata plină ochi pe ghizdelele

fîntînii,

şi îngînă

parcă

cu

cu ciudă

vorbe

doar de ea

auzite şi înţelese

la golul lăsat

de omul ei cînd s-a stins.

 

Ea nu se mai simte puternică şi de neclintit ca altădată…

Ce-i viaţa asta oare ,în care sîntem bieţi călători?

Golul din noi se umple cu Dumnezeu…

%d blogeri au apreciat asta: