CALATORUL…

A strabatut 121 ooo km(73 ooo mile?)…si este considerat unul din cei mai mari calatori al  timpurilor.

Google il sarbatoreste azi…

IBN BATTUTA(ابن بطوطة)un marocan (berber)n.1304-1377(?)explorator,savant,judecator,expert in geografie,botanica si teologie islamica , a vizitat cea mai mare parte a lumii islamice inclusiv Africa de Nord , Cornul Africii , Africa de Vest , Europa de Sud şi Europa de Est si Vest, Orientul Mijlociu , Asia de Sud , Asia Centrală , Asia de Sud-Est şi China depasindu-l pe Marco Polo(n.1254-1324).

Calatoriile lui au durat aproape 30 de ani…dupa care a publicat cartea „Rihla„(الرحلة)… „The Travels„prin care a ramas cunoscut.Un crater de pe Luna ii poarta numele…in Dubai este Ibn Battuta Mall…mai multe Cinema-uri ii poarta numele…

***********

In timpurile noastre tot mai putin batem lumea in lung si lat la picior…avem tot felul de mijloace de transport,ce-i drept nu la toti accesibile… ca preturi…

Am fost candva intr-o expeditie care a insumat vreo 200 de km dar si vreo 20 de zile de mers…si credeam ca am strabatut o distanta …mare…

Mersul pe jos este un exercitiu fizic complet …

Mihai Ralea( 1896-1964) in cartea sa Note de calatorie, pe care o mai rasfoiesc din cand in cand ,ne spune:

…”A pleca,de cele mai multe ori,inseamna a reinvia.Viata noastra,profesionalizata implacabil de un mecanism zilnic,strangulata in toate veleitatile si pornirile ei de spontanietate,persecutate de un zeu al omogeneitatii care uraste relieful,variatia si surpriza,se scurge asemenea ei insesi,pe o curba de moarte si indobitocire fara liman posibil,in unitati de timp egale matematic,hotarate de ceasornic si de calendar…Ne ramane astfel calatoria ca suprema reinnoire:un fel de metempsihoza-paliativ.Fizionomia noastra prea fixata capata o linie in plus or in minus…calatoria ne mintuieste de multe ori.”Mihai Ralea

Asa ca ma gandesc si eu la calatorie…doar sa se incalzeasca timpul…

TREC ORELE…

Trec orele…

Trec orele ca niste note

Din simfoniile durerei,

In urma lor ramân eterne

Melancoliile tacerei…

Tot ce-ai crezut odinioara,

Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt

Te turbura cu nesfârsitul

Si tristul gol ca nu mai sunt…

Ca cerul unei seri de toamna

Se-ntuneca pierduta minte:

Nimicul îti întinde noaptea

Pe calea ducerei-nainte…

Uimit în loc s-opreste omul

Ca-n fata unui ne-nteles:

Din gândurile risipite

Nehotarârea a cules…

Si clara o lumina numai

Ii sta-n adâncul cugetarii:

Ca trece, – si ramân în urma-i

Nemarginirile uitarii…

TRAIAN DEMETRESCU 1866-1896

******

Mi-a placut poezia,m-a impresionat poetul care s-a stins atat de tanar…ma gandesc ce trist e totul uneori…si mi-aminteste ca suntem doar calatori prin viata asta,si-atunci caut in mintea mea un SENS …

%d blogeri au apreciat asta: