NEW 7 WONDERS of NATURE

Marea Moarta a fost inscrisa in aceasta cursa…astazi se vor sti rezultatele …pentru cine mai vrea sa voteze sunt 27 de finaliste

http://www.new7wonders.com

Nature’s wonder

There are several reasons why the Dead Sea should be voted among the New 7 Wonders of Nature.

This body of water was named many things throughout history: from the Sea of Salt and the Sea of Sodom and Gomorrah to the Sea of Lot, the Sea of Araba and even the Devil’s Sea during the Crusaders’ time.

More impressive than the many names given to it is the fact that it is located at the lowest point on Earth, about 400 metres below sea level, and that it has a rich history that dates back to periods that preceded biblical times.

The Dead Sea is shared by Jordan, Israel and Palestine, one common point that could, with political will, be strengthened by a durable and just solution to the century-old Israeli-Palestinian conflict.

The physical characteristics of this sea are also unmatched. Its salinity – the reason for lack of life in the sea, which gave it its name – stands at about 26-35 per cent, giving it miraculous curative powers.

Winning the contest among the 27 finalists could give a big boost to the place. Besides making it better known to tourists from all over the world, it could also rally regional and international support for efforts to save it from extinction due to the annual loss of about seven million tonnes of water by evaporation and the diminishing amount of water from the tributaries, particularly the Jordan River.

There are major projects being considered to save the Dead Sea and, in the process, generate electricity that could be used to desalinate the Red Sea water, thus helping end the scarcity of this precious element.

The results of the voting will be made public today. Whatever they are, there is no doubt that the Dead Sea is indeed a wonder of nature.

sursa

The Jordan Times

***********

Eu am votat Marea Moarta dar sunt acolo locuri minunate care pot fi vazute…si fiecare voteaza ce ii place…voturile conteaza…

MAI MULTE DESPRE TATANEASA

TATANEASA – O MINUNE A NATURII

Plante anticancerigene din flora romaneasca

Pentru majoritatea cititorilor nostri tataneasa (Symphytum officinale) nu mai are nevoie de prezentare. Planta inaltuta, prezenta mai ales in zonele umede, de pe marginea santurilor, a paraielor si in zavoaie, are florile rosii-violacee, cu frunze aspre, de un verde pal, si tulpina paroasa. Infloreste din luna mai pana in august, intreaga planta – radacina, frunze si flori – avand proprietati terapeutice extraordinare, folosite atat in medicina umana, cat si in cea veterinara.

Printre numeroasele virtuti ale tatanesei, la loc de frunte se afla capacitatea ei de a diminua inflamatiile, de a vindeca rapid ranile, de a opri dezvoltarea tumorilor.

Veritabila planta-medicament, marele secret al tatanesei il reprezinta alantoina, o substanta cu proprietati antitumorale si anticancerigene, ale carei principii vindecatoare au fost dovedite prin experiente de laborator.

Recoltarea: radacinile se recolteaza acum, toamna, in octombrie si noiembrie, sau la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, in lunile februarie-martie-aprilie. (In intervalul cuprins intre lunile ianuarie si martie, radacinile secreta maximum de alantoina.) Frunzele si florile se recolteaza in timpul infloririi (mai-august), pe timp frumos, dupa ora 10.00, cand planta secreta maximum de principii active.

TATANEASA IN MEDICINA POPULARA

Planta este cunoscuta din antichitate, utilizata pe scara larga de vindecatorii daci, care o numeau pojarne sau taciune. Folosirea tatanesei in medicina populara este mentionata de etnobotanisti in toate zonele tarii. Din Banat in Bucovina, din Oltenia in Transilvania, tataneasa era principalul leac contra fracturilor, scrantiturilor, a durerilor de toate felurile. Era unul din cele mai eficiente remedii contra herniei (vatamaturii). Daca bolnavul voia sa se tamaduiasca repede, trebuia sa manance turte din tarate amestecate cu radacini pisate de tataneasa, sa se incinga cu o legatura facuta cu tataneasa si pedicuta, sa se crute de la efortul fizic macar 3-4 saptamani. Proprietatile vitalizante ale tatanesei erau la mare pret, de altfel una din denumirile populare ale plantei este aceea de iarba intaritoare.

* Pentru fracturi la maini si picioare, radacina se scotea din pamant, se spala, se taia in rondele foarte subtiri, se fierbea intr-o oala cu apa pana scadea la jumatate, se amesteca cu faina de orz, se aseza pe o bucata de panza cat sa cuprinda fractura, se indreptau oasele si apoi se aplica pe zona afectata. Peste panza cu tataneasa se puneau lopatele din lemn, care fixau zona fracturata, si se lega cu o alta panza. Legatura se tinea 48 de ore, udandu-se cu decoct de tataneasa. Se schimba apoi. Procedeul continua pana se vindeca fractura. * Radacina rasa si fiarta in lapte dulce se punea calda pe locul durerilor de pantece, de splina, de rinichi. * Decoctul radacinilor se administra lehuzelor, ca sa le aline durerile, iar plantele fierte se puneau pe abdomen. * Radacina pisata si fiarta se folosea in legaturi contra durerilor de mitra (uter). * In ulcer de stomac, se bea decoctul radacinii in loc de apa. Se mai lua impotriva diabetului. * Mai tarziu, dupa descoperirea distilarii alcoolului, radacina de tataneasa se plamadea in rachiu si se bea contra urdinarii (diaree) sau se lua cate un paharut in fiecare dimineata, de catre cei debili, ca sa se intremeze. Radacina rasa si amestecata cu miere se lua, cate o lingura, contra suspinului (astm) si hepaticei (tuberculozei). (Constantin Parvu, „Enciclopedia plantelor”.)

TATANEASA IN MEDICINA MODERNA

Studiile facute in ultimele decenii au confirmat in cea mai mare parte ceea ce se stia din medicina populara despre tataneasa. S-a stabilit faptul ca principiile active ale tatanesei favorizeaza cicatrizarea si regenerarea rapida a pielii si a mucoaselor, sudarea rapida a fracturilor, remisia tumorilor maligne si benigne. Alantoina, considerat actualmente cel mai important principiu activ al tatanesei, are efecte antiinflamatoare, antitumorale si favorizeaza regenerarea tesuturilor. Exista foarte multe preparate externe (mai ales unguente) pe baza de tataneasa, folosite pentru tratarea ranilor, tumorilor, nevralgiilor. Planta e continuta, insa, si in preparate interne, mai multe formule Plafar de ceaiuri includ tataneasa ca planta de baza in diverse amestecuri. Ceaiurile Cicatrizant gastric, Calmant gastric, folosite la scara larga la noi in tara, de peste 20 de ani, contin tataneasa si sunt folosite pentru tratamentul gastritei hiperacide si al ulcerului. Pentru uz extern, tataneasa este cea mai folosita planta din ultimii 10 ani, existand peste 200 de preparate farmaceutice care o contin in formula lor.

TATANEASA SI CANCERUL

Judecand dupa rezultatele obtinute, tataneasa este unul dintre cele mai puternice remedii anticancerigene din plante, alaturi de spanz si de marul-lupului. Este utilizata ca anticancerigen atat intern, cat si extern, cu rezultate de exceptie. Intern, este de preferat sa fie folosita in forme cat mai apropiate de cea naturala: pulbere, macerat la rece combinat cu decoct, mai rar – tinctura. Extern, se foloseste in forme cat mai concentrate si, eventual, asociata cu alte plante anticancerigene si antitumorale puternice: rostopasca (planta care avand efecte caustice permite patrunderea in profunzime), marul-lupului, muguri de plop, piperul-lupului, iedera, cimisir. In cele ce urmeaza va punem la dispozitie cateva retete extrem de eficiente pe baza de tataneasa.

PREPARATE  DIN TATANEASA

PULBEREA DE TATANEASA

Radacinile uscate se macina fin, cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de o lingurita de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba vreme de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copii intre 2 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copii sub 2 ani se aduce la o treime.

MACERATUL LA RECE

La o cana de apa, se pun 2 lingurite de radacina de tataneasa, macinata cu rasnita electrica de cafea. Se lasa 8-10 ore la macerat, dupa care se filtreaza. Se obtine un lichid usor vascos, puternic emolient, cu efecte cicatrizante si calmante gastrice, dar si expectorante, deosebite. Se beau 2-3 cani de macerat la rece pe zi, de obicei pe stomacul gol.

DECOCTUL DE TATANEASA

Se fierb 2 lingurite de pulbere de tataneasa intr-o jumatate de litru de apa (doua cani) timp de 5 minute, dupa care se lasa sa se raceasca si apoi se filtreaza. Se amesteca jumatate de litru de decoct astfel obtinut cu inca jumatate de litru de macerat la rece. Preparatul obtinut se bea in 3-4 reprize zilnic, pe stomacul gol.

TINCTURA DE TATANEASA

Considerata de multi „buruiana”, intra in peste 200 de preparate farmaceutice

Se pun 20 linguri rase de pulbere de tataneasa (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75gr. (3 parti alcool alimentar 96gr. si o parte apa), atat cat sa cuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 4-5 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Se tine in sticlute mici, inchise la culoare. (Preparatul poate fi cumparat si in magazinele naturiste, sub licenta „Dacia Plant” Sebes, Alba.)

EXTRACTUL FLUID DE TATANEASA

Din tinctura astfel obtinuta se pun intr-o farfurioara curata 4-5 lingurite, si se lasa vreme de 4-6 ore la evaporat, pana cand volumul scade de circa trei ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare si foarte vascoasa, cu efecte antitumorale si cicatrizante cu totul deosebite.

TRATAMENTE INTERNE

* Cancer – tataneasa este un adjuvant pretios pentru mai multe forme de cancer, fiind folosita intern, drept remediu principal in vindecarea spectaculoasa a unor cazuri de cancer la intestin, prostata, stomac. Se administreaza decoctul, 1 – 1,5 litri pe zi, pe stomacul gol, in 3-4 reprize, din care una obligatoriu dimineata, la sculare, inainte de a manca sau a consuma altceva. In tratamentul cu tataneasa al cancerului este strict interzis consumul de carne, zahar, alimente cu conservanti, prajeli. Regimul alimentar va fi compus din minimum 50% cruditati. Se fac cure lungi: de la 6 luni, la doi ani. Acelasi tratament ne-a fost semnalat din scrisorile cititorilor nostri, ca fiind valabil pentru cancer la ficat, fibrom uterin, polipi stomacali.

* Gastrita hiperacida si ulcer – se combina pulberea de tataneasa in parti egale cu pulbere de flori de tei. Se ia o lingurita din acest amestec, de patru ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se tine sub limba 15 minute, dupa care se inghite cu putina apa

TRATAMENTUL EXTERN

* Cancerul de piele – Se aplica extract fluid de tataneasa de trei ori pe zi, pe locul afectat. Pentru a spori aderenta pe tesutul tratat, se adauga in extract, inainte de aplicare, 10-20 de picaturi de tinctura de propolis. Extractul fluid se intinde cu o bucatica de vata pe toata suprafata, care anterior a fost curatata cu apa fiarta si racita sau cu apa de tarate (obtinuta prin macerarea a doua linguri de tarate proaspete intr-un pahar de apa 4-5 ore.

* Alunitele care tind sa se transforme in formatiuni tumorale. Se amesteca tinctura de tataneasa cu tinctura de rostopasca (o gasiti in comert, preparat „Dacia Plant”) si se evapora dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se fac aplicatii pe locul afectat, de patru ori pe zi, apoi se lasa sa se usuce fara bandaj, in aer liber (locul sa nu fie acoperit de imbracaminte) macar 20 de minute (de preferat ar fi 1-2 ore). Aceste formatiuni dispar in 2-4 saptamani.

* Entorse, luxatii, fracturi – pe entorse si luxatii se aplica comprese cu tinctura de tataneasa sau se face un masaj foarte usor, cu extract fluid de tataneasa. Pe fracturile care se consolideaza cu intarziere, se aplica extract fluid, de doua ori pe zi.

* Rani pe col – se pune decoctul de tataneasa in irigator si se fac spalaturi zilnice, timp de doua saptamani. Dupa introducerea decoctului, bazinul se tine mai ridicat decat trunchiul, asa incat lichidul sa ajunga in profunzime. O alta metoda de tratament este combinarea in proportii egale a tincturii de tataneasa, de coada-soricelului (se gaseste in comert) si de propolis, si evaporarea lor dupa metoda descrisa la obtinerea extractului fluid. Se iau cu o seringa fara ac 5-8 ml din acest extract si se introduc in vagin, dupa care vreme de 15 minute faceti lumanarea, cu picioarele sprijinite pe un perete („statul pe umeri” cu spatele ridicat, de la orele de gimnastica) sau in alta pozitie, cu bazinul ridicat. Tratamentul se face de unu-doua ori pe zi, dureaza doua saptamani si este foarte eficient.

* Hemoroizi – se aplica extract fluid de doua ori pe zi pe zonele afectate. Suplimentar, se fac clisme cu 200 ml de decoct de tataneasa – o data la trei zile (cel putin). Se folosesc plante laxative si se introduc cruditati in alimentatie, pentru marirea tranzitului intestinal. In locul extractului fluid, se pot folosi cu succes si unguentele de tataneasa din comert: unguentul cu tataneasa de la „PlantExtrakt” Cluj, crema Radex de la „Plantavorel” Piatra-Neamt etc.

* Arsuri de gravitate mica, rani vechi ori care se vindeca greu, cicatrice inestetice – se trateaza eficient, prin pensulari facute de doua ori pe zi pe locul afectat cu tinctura sau, cand nu este suportat alcoolul, cu extract fluid.

* Boli venerice – tataneasa, mai ales extractul fluid, este un ajutor pretios, deoarece grabeste vindecarea si favorizeaza actiunea altor plante. De exemplu, tataneasa are o actiune potentatoare pentru rostopasca, care este un remediu pretios in tratamentul vegetatiilor veneriene (produse de Papiloma virusuri) si al herpesului. Aplicata la cateva ore dupa solutiile topice, pe baza de podofilina, are capacitatea de a reface rapid tesuturile lezate, fara a diminua efectul terapeutic al acesteia. Pentru igiena normala a organelor genitale, decoctul de tataneasa este de preferat altor solutii, deoarece nu distruge flora normala, fapt care ar duce la cronicizarea unor afectiuni in aceasta zona. Extractul fluid obtinut din partile aeriene ale rostopascai este un anticandidozic puternic.

TATANEASA-PERICOL CANCERIGEN?

In ultimii ani, se aud tot mai multe voci care sustin ca anumite plante medicinale traditionale, printre care la loc de frunte se afla tataneasa, ar avea efecte cancerigene. Nu vom trata problema global, ci ne vom opri deocamdata la cazul tatanesei.

Asa cum precizam, planta este utilizata inca din timpuri imemoriale. „Enciclopedia de etnobotanica romaneasca” precizeaza ca este una din cele mai importante si mai folosite plante medicinale de la noi din tara, consacrandu-i un spatiu foarte amplu. Jumatate din retetele descrise in aceasta lucrare de referinta sunt pentru uz intern. Este un fapt obisnuit ca un produs farmaceutic folosit vreme de un deceniu sa-si dovedeasca in acest timp toxicitatea, dar o planta atat de larg utilizata ca tataneasa, sa se dovedeasca toxica, dupa doua-trei mii de ani de utilizare, este cu adevarat neobisnuit. Din acest motiv, am mers pe firul studiilor prin intermediul carora s-a ajuns la concluzia ca tataneasa este cancerigena.

Iata care sunt, pe scurt, argumentele in baza carora s-a ajuns la aceasta concluzie.

1. Animalele hranite cu cantitati mari de tataneasa au prezentat tulburari hepatice. La autopsierea unor exemplare din loturile experimentale, unele dintre ele prezentau tumori hepatice.

2. Au fost izolati anumiti compusi ai tatanesei – asa numitii alcaloizi pirolizidinici – al caror efect mutagen si cancerigen a fost demonstrat prin teste de laborator.

In baza acestor doua fapte s-a facut o campanie furibunda, prin care tataneasa a fost declarata „planta toxica”, cu efect nociv asupra sanatatii. Preluata de mediile de presa, problema a devenit „catastrofica” si asa a ramas, desi n-a fost… nici pe departe elucidata. Iata doar cateva intrebari la care acuzatorii n-au fost pusi sa raspunda, desi sunt fundamentale:

1. Care au fost dozele, calculate pe kilogram corp, care au fost administrate animalelor din experimente? Daca le-au fost administrate 20 grame pe kilogram corp, timp de 3-6 luni, atunci acest fapt nu are nici o validitate din punct de vedere al medicinii umane. Aceasta, deoarece in acest caz, ar trebui sa-i administram unui adult de 75 de kilograme 1,5 kg tataneasa pe zi, asa incat sa apara efectele cancerigene mentionate. Daca doza cancerigena ar fi de doar 2 g/kilogram corp, atunci un adult ar risca doar daca ar lua 150 grame de tataneasa (trei pungi de la Plafar!) pe zi. Neasteptat de multe substante pe care le consumam zilnic au un potential cancerigen extrem de ridicat: zaharina produce cancer al vezicii si al prostatei, carnea de porc consumata in cantitati mari produce cancer al colonului, nitratii din mezeluri produc cancer al ficatului, glutamatii (conservanti alimentari intalniti in preparatele tip Vegeta) produc cancer al ficatului etc. De aici se deduce foarte clar ca ceea ce conteaza mult in estimarea riscului cancerigen al unei substante este doza. Or, tocmai doza nu a fost luata in calcul in cazul tatanesei.

2. De ce se pune semnul egalitatii intre alcaloizii pirolizidinici (cu efect demonstrat cancerigen) si alte substante antitumorale, cum ar fi alantoina, care se afla in stare naturala in tataneasa? In farmacognozie este cunoscut efectul sinergic al substantelor active existente intr-o planta medicinala. Desprinsi de „contextul” plantei ca intreg, planta care contine zeci si sute de substante active, intr-adevar, alcaloizii in cauza au efect cancerigen. „Problema” este ca nu sunt administrati alcaloizii simpli, ci planta intreaga. Semne de intrebare ar putea aparea doar in cazul unor produse de semisinteza sau a unor extracte la care ar fi schimbata compozitia naturala a tatanesei.

3. Care este gradul de intensitate al presupusei actiuni cancerigene a tatanesei? Sunt anumite substante, printre care la loc de frunte se afla, paradoxal, medicamentele de sinteza anticancerigene, care au o toxicitate extrem de mare. Exista, insa, si o lista de cateva sute de substante, dintre care multe sunt consumate de noi zilnic, care au un potential cancerigen suficient de redus, asa incat sa nu prezinte riscuri majore. De exemplu, nitritii din mezeluri sunt substante cancerigene binecunoscute, totusi sunt tolerate in anumite doze. Acelasi lucru se aplica si la anumiti stabilizatori de aroma, indulcitori, conservanti etc. pe care-i consumam zilnic, fara sa stim. Singura referire cat de cat precisa pe care o gasim in literatura noastra despre gradul de toxicitate al tatanesei este in cartea lui Mark Mayell – „Ghid naturist de prim ajutor” (Editura „Colosseum”, 1996) unde se spune negru pe alb: „In cercurile fitoterapeutice internationale se sugereaza ca potentialul cancerigen al unei cesti de tataneasa este mai scazut decat al unui suc indulcit cu zaharina”. Va lasam sa trageti singuri concluziile.

4. Avand in vedere ca tataneasa a fost si este una din cele mai folosite plante la nivel mondial, ce spun statisticile medicale, privitoare la utilizarea ei?

Intr-o disputa privitoare la toxicitatea unui procedeu sau a unui remediu, intotdeauna ultimul cuvant il are statistica. Din ’85-’89, cand au luat nastere curentele de opinie „anti-tataneasa”, nu a aparut si, probabil, nu va aparea vreodata vreun studiu statistic care sa arate ca tataneasa, utilizata in doze normale, este cancerigena si mutagena. Vor aparea insa studii statistice care sa arate ca tataneasa este un anticancerigen redutabil. Ca un argument in acest sens, numai la redactia noastra au aparut zeci de scrisori, din toate colturile tarii, in care oamenii relateaza ca s-au vindecat de cancer, folosind tataneasa, intern, ca remediu de baza. Multi din acesti oameni si-au dat numarul de telefon si adresa, asa incat aceste date experimentale, concrete, pot fi verificate.

Fara a raspunde la aceste intrebari, nici un specialist nu poate fi credibil atunci cand afirma ca tataneasa este cancerigena, cel putin atunci cand ne referim la doze normale (4-10 grame zilnic). Din pacate, marile concernuri farmaceutice recurg la mijloace din ce in ce mai sofisticate si bizare pentru a-si vinde produsele, subminand cat pot mijloacele naturale, care sunt mult mai ieftine, accesibile si intr-o diversitate care in mod normal ar amuti orice concurenta. Si, tot din pacate, farmacistii nostri, care isi vad din ce in ce mai ingradita munca (pana la a comercializa, pur si simplu, medicamente), se confrunta in ultimii ani cu o noua problema: intoxicarea cu informatii false sau, ca sa fim mai exacti, partial adevarate. Faptul ca aceasta meserie implica o onestitate si o corectitudine care nu au fost incalcate vreme de decenii a creat un climat de incredere care a fost exploatat de cei interesati, pentru a „vinde” informatii incomplete, verificabile prin studii indoielnice, desi destul de ample si costisitoare. Timpul va scoate adevarul la iveala, dar acest timp trece in defavoarea celor in suferinta.

de

MAI MULTE DESPRE SOCUL NEGRU

Socul(Sambucus nigra) este un arbust european,care creste pana la o inaltime de 7m si care,inca din cele mai vechi timpuri,a fost folosit in medicina populara.Florile sale,de culoare galbuie,se culeg in iunie sau iulie,inainte de a ajunge la dezvoltarea maxima a inflorescentei.Fructele sale,bace de culoare neagra,se culeg incepand cu  luna septembrie.Si frunzele si coaja socului isi gasesc intrebuintari in tratamente terapeutice diverse.

Substante importante continute:

*Florile:Ulei eteric,flavonoizi,glicozide,pectina,mucilagii,zaharuri

*Fructele:Acizi de fructe,tananti,zaharuri,potasiu,calciu,fosfor,vitaminele A,B,C

Utilizari interne:Ceaiul de flori de soc are un usor efect laxativ.O infuzie din frunze de soc are ca efect diuretic si depurativ al pielii.Sucul din fructele de soc este bogat in vitamina C.

Utilizari externe:Florile de soc,ca adaos in baile aburi,sau apele de fata,au un efect antiinflamator asupra pielii cu impuritati.In cazul unor inflamatii ale gingiei,clatirea gurii cu ceai din flori de soc este de un real ajutor.

sursa

Sanatate cu mijloace naturale de Magret Siemers

––––––

RETETA PENTRU SOCATA

Ingrediente

10 flori mari soc

1kg zahar
2,3 lamai

Mai aveti nevoie de: un borcan de 10l de sticla

La un borcan de 10L de apa  se adauga 1kg de zahar ,se  taie doua lamai in doua , se  storc in borcan si se   lasa inauntru,apoi se adauga  8-9-10(dupa cat sunt de mari se apreciaza cantitatea) flori de soc mari.Neaparat trebuie lasat in soare puternic 3-4 zile.Cam la doua zile este indicat sa se amestece lichidul…cand este gata se pune in frigider ca sa fie rece…

CE M-A IMPRESIONAT

E noapte tarziu…nu am somn iar maine nu este scoala…

Astazi(sau ieri ca a trecut de ora 24)fiind sarbatoare ,mi-am permis sa citesc mai mult ca de obicei(am mai spus ca mie nu-mi ajunge timpul)…am intrat prin multe locuri…

Intr-unul din ele am gasit o scrisoare a cuiva care mi-a atras atentia,iata ce scria:

–––––––

de Ioan Nicoara

„Citind presa romaneasca,esti surprins de multitudinea stirilor negative din tara; furturi, violuri, scandaluri, batai, coruptie, minciuna, crime si tot felul de lucruri rele ce se petrec. Ai impresia ca romanului nu i-a mai ramas nimic din calitatile de altadata. De aceia, unora din concetatenii nostri de pe aici (saturati cu informatii negative),le este si rusine sa spuna ca sunt romani. Sa fie oare asta realitatea? Nicidecum! Daca faptele rele isi gasesc atata publicitate in coloanele ziarelor, de ce nu si-ar gasi spatiu si faptele bune!?

Se stie ca daca-i repeti mereu copilului ca-i prost, tampit, golan, puturos, ticalos….si altele de felul asta atunci sa nu te astepti ca are sa iasa un baiat bun.Cine are interesul sa denigreze o natiune, daca nu dusmanii ei? Repetandu-li-se mereu atributele negative ale neamului lor,ajung unii sa spuna ca ;”-romanii sunt un popor de hoti” si sa se fereasca de compatriotii lor. Unii si-au schimbat chiar numele.

Lucrand ca interpret la Fundatia Tolstoi; venise un roman din Germania; Sacagiu N.,care s-a speriat auzind ca mai sunt romani aici in capitala Arizonei. Mi-a zis sa nu spun nimanui ca el e roman si ca nu vrea sa cunoasca pe niciunul. Sacagiu N. cu familia lui,a plecat apoi la New York si i-am pierdut urma. Peste cativa ani, aparea un anunt intr-un ziar romanesc de aici. O mama disperata din Bucuresti isi cauta fiul (S.N) emigrat in SUA, prin anii 1987-1988. Era omul de care ma ocupasem personal. I-am scris femeii ca venise aici in Arizona, dar ca dupa 6-7 luni am auzit ca a plecat la New York cu sotia si cei doi copii…Ca nu voia sa cunoasca nici-un roman si  pe mine m-a acceptat de nevoie, ca nu avea masina si nu stia engleza.

-Draga doamna, banuiesc ca de aceea nu va scrie fiul dumneavoastra, pentru ca sunteti …romanca.

Cu durere i-am scris aceste cuvinte dar nu puteam sa mint. Imi spunea Sacagiu ca romanii pe acolo prin Germania se tineau de rele; mai ales de hotii. Si pentru asta blamezi tu toata natiunea ta !? Parintii si bunicii mei au fost oameni simplii, au muncit din greu pentru traiul vietii, au trait in pace si bune legaturi cu vecinii; cum as putea eu sa-i categorisesc negativ?? Cum as putea eu sa spun ca romanii sunt un popor de nimic,cand experientele m-ar contrazice ?

Sa dau doar cateva exemple. In vara lui 1977, am umblat doua saptamani pe jos, prin Maramures. Pe valea Viseului, in comuna Petrova, am tras la casa invatatorului (pensionat) Chirilean Vasile. I-am spus ca lucrez la Arad cu un fost elev de-a lui (Pasare Petru) si l-am intrebat daca ma poate gazdui o noapte. In curtea lui erau trei masini cu numar de Galati.

-Domnule Nicoara, am multe neamuri sosite in vizita si trebuie sa mai impart din ei pe la vecini,dar vorbesc eu cu vecinii si fii fara grija.

Seara,cand am coborat de pe dealuri, de la fragute si zmeuris, ma asteptau cu o masa buna, dupa care o vecina a venit dupa mine. E de prisos sa spun ca m-au primit oamenii cu toata cinstea si m-au culcat in “camera cea buna”. Dimineata nu m-au lasat sa plec nemancat si n-au vrut nici-un ban de la mine.

A doua zi tocmai ma oprisem sa schitez o sura de paie, tipica, pentru a avea un subiect de tablou. O tanara nevasta se opreste pe drum si leaga vorba cu mine. Ii spun de unde sunt si incotro ma indrept. In cele cateva minute imi spune ca e din Slatioara (maritata in Petrova) si zice ca daca trec prin comuna ei natala sa intreb de…cutare, ca parintii ei locuiesc in centru, peste drum de cooperativa si sa le spun ca am intalnit-o si ca pot dormi la ei.

In comuna Bogdan Voda, am ajuns seara foarte tarziu. Am cautat o familie care erau veri cu colegul meu de lucru. Oamenii se culcasera. Am insistat totusi, ca nu mai puteam continua prin ploaie toata noaptea. S-au sculat oamenii si au deschis usa…strainului.

-Vai, da esti ud pana la piele. Sa te schimbi si sa-ti pui hainele aici langa soba sa se uste…..Ii fi flamand…Avem niste ciuperci fripte cu zmantana, ramase de aseara…daca ti-or placea.

Femeia mi le-a incalzit si am mancat bine, ca eram rupt de foame, dupa o zi peste dealuri si vai, fara merinde. In casa lui Ardelean Vasile, din Petrova am mancat placinte cu branza si lapte, ca la mama acasa..Nu am fost refuzat nicaieri, desi nu ma cunostea nimeni pe acolo.

Dar nu numai in Maramures; in Moldova, prin Carpati, pe oriunde am umblat, am intalnit atatia oameni cumsecade. Pe cand eram la “Strungul” in Arad, am recitat multor colegi de lucru niste poezii satirico-politice, ce le compusesem. Daca vreunul m-ar fi denuntat, cu siguranta ca as fi infundat puscaria pe mai multi ani.

Voi mai nota ca in vizita mea in tara, in vara lui 1995, am stat patru zile la cabana Gentiana, din Retezat… Aparatul de filmat mi-a fost pe masa, in bucatarie, zi si noapte. Cabana era plina cu turisti tineri ROMANI, unii soseau altii plecau. Nu mi-a disparut nici-un dolar.Tot cu aceiasi vizita, parcurgand de la Aiud la Abrud, undeva pe dealurile Ponorului, am cerut la o casa un pahar cu apa, dar omul mi-a sugerat ca-i mai bun un pahar cu lapte, si femeia mi-a adus proaspat muls. Intrucat nu treceau masini pe acolo, s-au oferit sa ma gazduiasca peste noapte, dar am plecat la drum mai mult pentru frumusetea peisajului.

Sa mai spun ca am oprit o masina intre Campeni si Abrud – care m-a dus pana la Gurabarza? Ma luase un miner. La coborare, n-aveam bani potriviti. Se inoptase. A oprit in fata unui magazin, asteptandu-ma in strada. Imi lasasem sacosa cu aparatul de filmat si alte cele in masina lui. Omul putea s-o ia din loc, ca nici nu oprise motorul. In Deva, una de la casa de schimb a fugit dupa mine pe strada sa-mi dea restul de la o suta dolari, ca eu ma incurcasem.

In occidentul “civilizat”, daca bati la usa unuia cerand un pahar cu apa, acesta iti cere sa te legitimezi mai intai. Dar ai sanse sa-ti iasa omul in prag cu pistolul, ori sa sune dupa politie. Exceptii sunt desigur in toate partile lumii, dar marea majoritate a romanilor ,trecand peste toate adversitatile, au ramas oameni de omenie.”

FINIX – Arizona 26.12.1996

sursa

http://rodicabotan.blogspot.com

********************

Eu,ma trezesc si adorm cu gandul la locurile acelea unde am oameni pe care ii iubesc…e tara mea…

chiar mi-a spus sora mea cu vreo ora in urma ca ploua ,si era bucuroasa pentru pamantul din gradina care era uscat…eu parca auzeam si sunetul ploii…

-eu la toata lumea imi laud tara si neamul…asa simt eu…

MAI MULTE DESPRE SALCAM

FLORILE DE SALCAM, REMEDIU NATURAL CONTRA ULCERELOR

Proprietatile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm dau posibilitatea interventiilor în tratarea multor boli, mai ales în afectiunile sistemului nervos si în boli digestive si pulmonare.

Sunt cunoscute, de asemenea, efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secretiilor bronsice, antiseptice, antinevralgice, calmante, usor sedative.

Salcâmul este cunoscut ca un arbore rustic, iubitor de caldura si de lumina, înalt pâna la 20-30 metri, cu o tulpina dreapta, acoperitt cu o scoarta cenusie, îngrosata si cu crapaturi adânci în lungimea trunchiului.

Inflorirea are loc în a doua jumatate a lunii mai si prima parte din iunie. In anii foarte favorabili, productia de nectar a unei plantatii de salcâm poate atinge 1.100-1.700 kg miere la hectar, iar în perioada culesului maxim, coloniile puternice de albine pot aduna circa 10-12 kg nectar pe zi.

Salcâmul, cu denumirea stiintifica Robinia pseudacacia, este originar din America de Nord, de unde s-a raspândit în toata Europa si Asia. In România a fost adus de turci, prin anul 1750, mai întâi în sudul tarii, de unde s-a raspândit în toata tara, atât ca arbore spontan, cât si plantat în liziere masive sau izolat. Predomina  în zonele de câmpie si de deal, în sudul Olteniei, Muntenia si sudul Moldovei, pe marginea drumurilor si pe lânga asezarile satesti. Se remarca printr-o mare capacitate de lastarire si de adaptare ecologica la conditii climatice foarte variate, cu o buna rezistenta, atât la gerurile iernii, cât si la secetele de vara.

Având o crestere rapida si radacini puternice, cu o extindere laterala pâna la 20 de metri, salcâmul poate asigura fixarea terenurilor nisipoase, a dunelor de nisip din Oltenia si sudul Moldovei, a coastelor erodate si alunecoase si a taluzurilor cu panta mare. De asemenea, constituie o specie ideala pentru amenajarea perdelelor de protectie, a parazapezilor (datorita rezistetei la umezeala) si ca material de constructie (sarpante la case, stâlpi de gard, araci în vie, material de parchet si în constructii navale, fiind cel mai putin atacat de carii. Teritoriul ocupat de salcâm în România, atât în plantatii masive, în liziere si ca exemplare solitare ajunge la aproximativ 100.000 de hectare.

In scopuri medicinale, florile se recolteaza în faza de maxima dezvoltare, prin strujire de pe axul principal al inflorescentelor, numai pe vreme bine însorita, si se usuca la umbra, în straturi subtiri, din încaperi bine aerisite sau în poduri de case acoperite cu tabla. Prin uscare se obtine un randament de 1 kg flori uscate din 7 kg flori proaspete.

Scoarta se recolteaza prin jupuire de pe ramurile tinere, la începutul primaverii (martie-aprilie), când porneste circulatia sevei, sau la începutul toamnei (luna septembrie) si se usuca la soare.

Florile proaspete contin un ulei eteric complex care se extrage cu eter de petrol, obtinându-se concretul cu un randament de 0,15-0,20%. Materia prima este folosita pentru parfumerie, mai mult în Bulgaria, Ungaria si Rusia, având la baza un mare numar de componente aromatice. Acestea intra în compozitia unor parfumuri si cosmetice cu nota odoranta de tip jasmin, liliac si oriental.

Recomandari în bolile sistemului nervos

Efectele vindecatoare ale florilor de salcâm se exercita la toate persoanele, indiferent de vârsta. Actiunile asupra sistemului nervos se manifesta prin capacitatea de a linisti, de a calma si de a tonifia organismul aflat în diferite stari nevrotice. Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afectiuni psihosomatice, care apar drept consecinte directe ale unor tensiuni sufletesti:

– stari conflictuale frecvente cu tendinte de agresivitate si criticism exagerat;

– accese de mânie si iritabilitate psihica;

– crampe musculare de natura nervoasa;

– epuizare nervoasa si a fortei fizice si intelectuale, ajungând pâna la insomnii, stari de anxietate si depresie psihica prelungita;

– reactii necontrolate la stari stresante, dureri de cap si migrene pe fond de stres;

– tulburari de memorie, de echilibru si de vaz, ajungând, în unele cazuri, la eruptii herpetice pe piele;

– tulburari de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesiva, produse de o stare de gol afectiv.

Din experiente îndelungate s-a constatat ca aceste afectiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:

– inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniititoare asupra psihicului;

– aromatizarea camerei de lucru si de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;

– consumul unei infuzii din flori uscate (o lingura la 200 ml apa  clocotita) luata în 3 reprize pe zi, într-o cura de 3 saptamâni, înlocuind total apa de baut;

– consumul zilnic a unui macerat la rece din flori tinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 lingurite pe zi;

– tinctura din 20 grame flori uscate care se macereaza în 100 ml alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau zilnic de doua ori câte 10 picaturi.

In tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate bai generale cu extracte din flori.

Efecte bune în gastrita hiperacida

In tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multa vreme este cunoscuta actiunea benefica a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea aparuta pe fond de nervozitate.

Bune efecte se constata în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), aparute mai ales noaptea, cu localizari retrosternale, cauzate de hiperaciditate. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric si duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii dupa mese copioase cu alimente grase, în insuficienta hepatica, crampe abdominale. La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acida sau varsaturi de lapte, precedate de agitatie.

Tratamentele acestor boli digestive se pot face folosind o infuzie din amestec, în parti egale, cu flori de salcâm si frunze de dud bogate în carbonat de calciu cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperaciditatii gastrice; se ia o lingurita din amestec la 250 ml apa clocotita, se infuzeaza  acoperit 10-15 minute si se beau doua  ceaiuri pe zi, dupa  mesele principale, în cure de lunga durata.

In cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat sa se consume apa din flori de salcâm (o mâna de flori uscate se macereaza la rece, minim 8 ore, într-un litru de apa curata de izvor).

Ceaiul din flori de salcâm combate tusea convulsiva

In bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente în combaterea tusei convulsive si astmatice, a racelii, virozelor, a raguselii, în infectii acute ale cailor respiratorii, astm bronsic.

Tratamentul acestor afectiuni se face cu ceai din flori de salcâm care actioneaza  asemanator cu supa de pasare ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritiva, dar si cu deosebita eficienta în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a stranutului si a secretiilor nazale. Este demn de subliniat ca în cazul bolilor pulmonare sa nu se neglijeze consumul ceaiului de salcâm, iar ca alimentatie sa se consume supe de pasare, cel putin la o masa pe zi.

Mierea de salcâm cu nuci, cel mai bun energizant

Mierea de salcâm constituie un deliciu de neegalat, fiind mult apreciata pentru savoarea sa, pentru valoarea energetica mare (300 kcal la 100 grame produs) si pentru multiplele proprietati terapeutice. Faptul ca este singurul sortiment de miere care nu se zahariseste decât dupa foarte mult timp constituie un avantaj luat în consideratie de catre consumatori.

Aroma naturala si calitatile terapeutice se pastreaza mai bine în mierea din fagure decât în cea centrifugata, întrucât fagurele contine si o anumita cantitate de ceara, polen si propolis, constituind un amestec ideal pentru tratarea multor boli de plamâni si inima, pentru colite si enterocolite, afectiuni de ficat, boli ginecologice, anemie si pentru mentinerea functiilor fiziologice active pâna la batrânete. Nu întâmplator s-a constatat ca apicultorii au o durata de viata mai mare cu 8 ani decât restul oamenilor, datorita unui consum frecvent de miere (mai ales în fagure) precum si altor produse apicole (polen, propolis).

S-a dovedit ca mierea de salcâm, diluata în putina apa calda si luata înainte de mese sau seara înainte de culcare, are efecte deosebite în vindecarea ulcerelor (gastric si duodenal).

Daca se amesteca cu nuci marutnite se realizeaza un produs delicios, cu efecte imediate în cazuri de oboseala fizica si intelectuala, la persoane convalescente, la batrâni, la sportivi si la mame care alapteaza.

Specialistii gastronomi au integrat mierea si florile de salcâm în multe preparate culinare cu efecte linistitoare, mai ales în produse de patiserie, dulceata, peltea, martipan cu migdale, antreuri, gogosi cu aluat de clatite, salate, siropuri si bauturi (hidromel, vin tonic si lichior).

Articolul a fost publicat in ziarul LUMINA din 22.03.2009,de profesor universitar CONSTANTIN MILICA

FarmaciaVerde

MAI MULTE DESPRE FENICUL

Feniculul

(Foeniculum vulgare)

Anason mare,Chimen dulce

Este una dintre cele mai vechi plante de cultura din istoria umanitatii.Poate ajunge la o inaltime de pana la 2 m,cu flori mari,galbene,formand capitule in forma de umbrela.In zonele calduroase,creste si salbatic,dar in Europa Centrala se intalneste numai cultivat.Feniculul este un condiment foarte agreat,dar in acelasi timp,are valente curative remarcabile si este un mijloc de infrumusetare natural deosebit de eficient.In medicina populara si in cosmetica se folosesc frunzele tinere si semintele.Contine substante importante ca:ulei eteric,calciu,potasiu,fosfor,fier,vitaminele A,E,Bsi C.

UTILIZARI INTERNE:Folosit sub forma de ceai,sau in calitate de condiment,feniculul stimuleaza mentinerea sanatatii in general.In cazuri de supraponderabilitate,ajuta in procesul de slabire,avand si un efect de usoara calmare a nervilor.

UTILIZARI EXTERNE:Apele de fata,compresele si spalaturile cu fenicul sunt larg folosite pentru ingrijirea pielii uscate si calmeaza pielea iritata.Poate fi de ajutor si in cazul tratarii pielii imbatranite si ridate.Spalaturile oculare sau compresele cu ceai de fenicul odihnesc si intaresc ochii obositi sau suprasolicitati.Parul uscat si casant,clatit cu fenicul,isi recapata luciul.

sursa

Magret Siemers

Sa fii frumoasa cu produse si remedii naturale

Newer entries »

%d blogeri au apreciat: