IN ASTEPTAREA SARBATORII…

Intr-o clipa libera citesc poezii…

Prăpastia

de Vasile Voiculescu

Cei ce înca Te caută deznădăjduiti, zic

Că între Tine şi noi netrecute prăpastii străjuiesc.

Mulţi, întorşi din cale, te tăgăduiesc.

Câţi Te-au aflat zâmbesc şi nu spun nimic.

Doamne, unde încep abisurile acele?

Ce drum s-apuc, oricât de lung?

Nu cruţ nimic, numai s-ajung,

La marginea Ta, să m-arunc în ele.

Deodată, o spaimă mă ţine,

O bănuială strivitor de grea:

Prăpastiile Tale încep chiar din mine,

Dintru-nceput deschise în inima mea.

(vineri, 27 mai 1955, Bucuresti, în spital)

*****

si il ascult pe Tudor Gheorghe

LACRIMA DE DOR

10 oct…Trandafiri de toamna din gradina mea impreuna cu cele mai calde urari de sanatate…LA MULTI ANI,SA NE TRAIESTI SORA MEA!

sursa

youtube

If the wind would come to you

Cantec de toamna de Octavian Goga

De va veni la tine vantul,

Purtand povestea mea amara,

Jelitul lui sa nu te-nfranga,

Mustrarea lui sa nu te doara.

Nu-i vina ta… Asa e scrisa

Nemilostiva lege-a firii;

Sarutul otravit al brumii

Omoara toamna trandafirii…

Si cine s-ar opri sa planga

O frunza vesteda-n carare,

Cand codrii freamata alaturi

Si rad in rasarit de soare?…

sursa

youtube

*****************

Tristeti de toamna…dimineata butasii de trandafir aveau lovita floarea…gradina parca era trista…eu,tot cu muzica veche…

E toamna din nou…

frunzele soptesc…

Amintiri…

INSINGURARE

Cu ceva timp in urma am vorbit cu un var de-al meu a carui sotie l-a parasit dupa mai mult de douazeci de ani…au fost plecati la munca in Italia si ea nu s-a mai intors…el era foarte trist si mi-a spus ca ii este foarte greu…mai spera sa se intoarca, macar la nunta fiului lor care intre timp a terminat facultatea…mi-am amintit de asta azi cand am citit mai multe materiale despre cupluri care se despart sau a caror viata a luat alt curs dupa ce au plecat in strainatate…e grea singuratatea…m-am gandit ca Mirabela o exprima cel mai bine …si poate o asculta si cine trebuie…

” INSINGURARE

Am obosit de când te-aştept să vii

Sunt nopţile prea lungi şi mult prea grele,

Copacii dorm pe umbre străvezii,

Şi cerul tace-n legănări de stele.

 

Atâtea întrebări mă copleşesc

Iar gându-mi este prins într-o vâltoare,

În om se naşte tot ce-i omenesc

Din neguri năzuind mereu spre soare.

Mereu spre soare…

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată,

 

Însingurare,

Umbră nedorită

Ce zeu păgân care-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea.

 

Trec clipele ca fluturii în zbor

În mine o lumină mai veghează

Speranţa ca un bart rătăcitor

Alunecă sub zare şi visează

 

Lupt cu întrebările în gând

Şi lupta-i grea şi e necruţătoare

Te-aştept să vii de ani şi ani la rând

De undeva din lumea asta mare

Din lumea asta mare

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată”

text ioan rus

 

 

%d blogeri au apreciat asta: