CORBII

 

                       ”   CORBII      DE    MIHAI CODREANU

Din iarna sufletului meu porneste

Un stol de corbi spre zarile cernite:

Sunt dorurile mele ne-mplinite

Si-n iarna cugetarea-mi viscoleste.

In gemete pustii se prelungeste

Ca-n golul unei vetre parasite

Si corbi sporesc in cete inmiite…

Si stolul tot mai jalnic croncaneste!…

Nu vad in zari nici urma unei stele;

Doar viscolul din gandurile mele

Tot mai pornit prin gerul lui ma poarta…

…Iar corbii,presimtindu-si trista prada,

Spre inima-mi pe jumatate moarta

Isi napustesc salbatica gramada…

Din volumul  „STATUI-ANOTIMPURI ,1914”

%d blogeri au apreciat asta: