Miez de toamnă

În cele mai multe regiuni ale micuțului Regat Hashemit,octombrie are un climat plăcut,mai fierbinte în Valea Iordanului și Marea Moartă și de asemenea la Aqaba.( orașul dintre mare și deșert,stațiune la Marea Roșie,punct sudic al Regatului.Golful Aqaba este locul care atrage turiști din lumea întreagă pe plajele sale,renumit pentru toate tipurile de sporturi nautice,destinație perfectă de vacanță pe tot parcursul anului.Pînă acum ,sezonul de tranziție a fost luminos, cu nopți clare,obrazul zilei cald iar ochii toamnei nu au lăcrimat pe aici pe la mine aproape deloc.Mai este timp pînă cînd vor striga copacii și vor pleca frunzele în pribegie,vîntul va săruta apăsat deșertul provocînd furtuni de praf,iar cerul se va umple de nori și atunci te poți îneca în lacrimile unei singure zile în care îți vei piti și gîndurile și te vei simți stingher în tiparele celorlalți.
Deocamdată,timpul este bun pentru weekend-uri în care să ne conectăm la natură chiar dacă ziua s-a mai scurtat cam cu vreo 50 de minute…

Anunțuri

DESPRE ARIPI…


„Uneori păsările
uită cum se trece o mare
și ramîn lîngă țărm
în așteptarea salvatorului întuneric
la adăpostul căruia
și celor mai nevolnice făpturi
le cresc aripi de-o noapte
și pot înfrunta pieptiș
toate uitările
În zori
peste nisipul umed
se pot vedea împrăștiate
o mulțime de litere
care culese cu nespusă blîndețe
și ordonate atent
pot compune cele mai cutremurătoare
scrisori de bun ramas
Dar care tipograf
intoxicat cu plumb
si plictisit pînă la abrutizare
de tot noianul de cuvinte
ce-i torturează degetele
mai poate fi sigur dimineața
că brațele lui sînt făcute din carne
sau doar proiecție telurică și nefolositoare
a unor aripi de vis”
George Țărnea-Despre aripi

DORURI

” Sărută marea pentru mine,și spune-i că mi-e dor de ea,
Așa cum mi-este dor de tine cînd(că) nu te pot vedea.
În serile cu farmec pline visează(visez )că te întîlnesc,
Sărută marea pentru mine,și spune-i c-o iubesc. „

CARACATIŢA

Victor Hugo-oamenii mariiExistă expresia: „Sub piatra stă pitit ţiparul”;ar fi mai potrivit să se spuna „Îndărătul liniştii se ascunde furtuna.”

„Ca să fim liberi şi drepţi nu depinde decît de noi.Seninătatea e de natură interioară.Iar primăvara veşnică se află în noi înşine.”Victor Hugo
******************

„MONSTRUL
Ca să îţi dai seama ce înseamnă o caracatiţă trebuie să dai ochii cu ea.
În comparaţie cu caracatiţa,balaurul cu şapte capete din poveste te face să zîmbeşti.
***
Caracatiţa n-are muşchi,n-are platoşă,n-are corn,n-are ac,n-are cleşte,n-are coadă cu care să apuce sau strivească,n-are înotătoare cu care să poată tăia,n-are aripi prevăzute cu unghii,n-are ţepi, n-are spadă,n-are electricitate ,n-are virus,n-are venin,n-are gheare,n-are cioc,n-are dinţi.Dar din toate animalele e cea mai perfect înarmată.
Dar în definitiv ,ce-i o caracatiţă?E o ventuză.
În recifele din largul mării,acolo unde apa îşi expune şi îşi ascunde toate splendorile,în adînciturile stîncilor,unde nu pătrunde nici o fiinţă omenească,în peşterile necunoscute,unde-i belşug de vegetaţie,de crustacee şi de scoici,sau sub adîncile portaluri ale oceanului,înotătorul care se încumetă,ispitit de frumuseţea locurilor să ajungă pînă acolo,riscă să o întîlnească.Dacă o întîlneşti vreodată,nu fi curios,fugi cît mai repede.Intri acolo fermecat şi ieşi îngrozit.
Iată ce înseamnă această întîlnire,întotdeauna cu putinţă printre stîncile din largul mării.carte-Victor Hugo
O formă cenuşie care şerpuieşte prin apă,de grosimea braţului şi lungă de aproape o jumătate de cot,o cîrpă,seamănă cu o umbrelă închisă fără mîner.Această zdreanţă vine spre tine încet-încet.Deodată se deschide,opt raze se desfăşoară brusc în jurul unei feţe cu doi ochi;aceste raze sînt vii;unduirea lor e ca o vîlvătaie;alcătuiesc un fel de roată ;pe de-a-ntregul desfăşurată,are un diametru de cinci picioare.Groaznică desfăşurare care se năpusteşte asupra ta.
Hidra apucă omul cu cangea.
Această lighioană se lipeşte de prada ei,o acoperă şi o leagă strîns cu panglicile ei lungi.Partea de dedesubt e de culoare gălbuie,cea de deasupra e pămîntie.Cu neputinţă să găseşti vreo asemănare acestei curioase nuanţe colbăite;ai spune că-i o vietate alcătuită din cenuşă şi care trăieşte în apă.Cînd se înfurie devine violentă.E moale,fapt care te înspăimîntă.
Nodurile ei leagă fedeleş,atingerile ei paralizează.
E ca o lighioană atinsă de scorbut şi acoperită de cangrene.
Caracatiţa nu poate fi smulsă cu nici un chip.Se face una cu prada.În ce fel?Prin vid.Cele opt braţe,roase la rădăcină,se subţiază treptat-treptat şi se termină prin nişte ace ascuţite.Sub fiecare din ele se înşiră două rînduri paralele de mici umflături,adevărate tumori purulente care merg descrescînd,cele mai mari la rădăcină,cele mai mici la vîrf;fiecare şir are douazecişicinci de asemenea umflături.Fiecare tentacul are cincizeci,iar animalul are în total patru sute.Aceste umflături sînt ventuze.Aceste ventuze sînt nişte zgîrciuri cilindrice,răsfrînte,pămîntii.La caracatiţele mari,ventuzele merg descrescînd de la un diametru cît al unei monede de cinci franci,pînă la grosimea unui bob de linte.Aceste crîmpeie de tub ies din animal şi apoi reintră în el.Ele pot pătrunde în corpul victimei pînă la o adîncime de un palmac.
Acest aparat de supt are fineţea unei claviaturi.Se ridică şi apoi coboară.Ascultă pînă şi cele mai neînsemnate dorinţe ale lighioanei.Nu exista sensibilitate care să egaleze însuşirea de a se contracta pe care o au aceste ventuze,contracţiuni care sînt întotdeauna proporţionale cu mişcările lăuntrice ale animalului şi cu exerciţiile dinafară.Balaurul are sensibilitatea unei mimoze.
***
Cel care scrie aceste rînduri a văzut cu ochii lui la Serk,în peştera zisă „dughenele”o caracatiţă urmărind înot un om care se scalda.După ce a fost omorîtă,a fost măsurată;avea un diametru de patru picioare engleze(un metru şi un sfert)şi au putut fi numărate patru sute de ventuze.Lighioana pe moarte le scotea încă înafară cu mişcări convulsive.
****
Cînd vînează sau stă la pîndă,caracatiţa se face nevăzută;se micşorează,se comprimă,se reduce la cea mai simplă expresie a ei.Se confundă cu penumbra.Pare o cută a valurilor.Seamănă a orice numai a făptură vienu.
Caracatiţa e ipocrită.N-o bagi în seamă,şi dintr-o dată se deschide.
O vîscozitate înzestrată cu voinţă,ce poate fi mai îngrozitor?Clei plămădit cu ură.
În cele mai limpezi şi mai albastre ape ţîşneşte această hidoasă şi lacomă stea a mării.Ceea ce e mai îngrozitor e că nici n-o simţi cînd se apropie.Aproape întotdeauna,în clipa în care ai zărit-o te-a şi înhăţat.
***
Nu are oase,nu are sînge,nu are carne.E flască.Înlăuntrul ei nu se găseşte nimic.E o piele.Îi poţi întoarce tentaculele pe dos aşa cum întorci degetele unei mănuşi.
Are un singur orificiu,la mijloc în locul de unde pornesc razele.Această deschizătură unică e anusul?E gura?E şi una şi alta.
Acelaşi orificiu îndeplineşte ambele funcţiuni.Intrarea e totodată şi ieşire.Lighioana are corpul rece.
Nu există strînsoare care să se compare cu aceea a cefalopodelor.
Căci eşti atacat de o maşină pneumatică.Ai de-a face cu vidul prevăzut cu picioare.Nu ţi se înfig în piele nici unghii,nici colţi;e un fel de crestare indescriptibilă a pielii.O muşcătură e lucru de temut,dar nu atîta cît o sugere.Gheara nu-i nimic pe lîngă ventuză.Gheara ,înseamnă animalul care pătrunde în carnea ta;ventuza,înseamnă corpul tău care se scurge în animal.Muşchii ţi se umflă,tendoanele ţi se răsucesc,pielea îţi plesneşte sub apăsarea spurcată,sîngele ţîşneşte şi se amestecă într-un chip înfricoşător cu limfa moluştei.Animalul te acoperă cu o mie de guri hidoase;lighioana se încorporează omului,om şi lighioană devin un amalgam.Te contopeşti cu ea.Această imagine de coşmar îţi stă pe trup.
Tigrul nu poate decît să te sfîşie,caracatiţa,oroare!te aspiră.Te trage spre ea şi în ea,şi ferecat,năclăit,neputincios,te simţi încet-încet vărsat în acest sac înspăimîntător,care e un monstru.
Mai mult decît faptul groaznic de a fi mîncat de viu e faptul de neînchipuit de a fi supt de viu.”

OAMENII MĂRII (Monstrul pag.287-293)

Victor Hugo

(n. 26 februarie 1802 – d. 22 mai 1885)

„Închin această carte insulei ospitalităţii şi libertăţii,acestui colţ din bătrînul pămînt normand,unde trăieşte un mic popor de nobili oameni ai mării-asprei şi blîndei stînci Guernesezy,astăzi azilul meu,şi poate şi mormîntul.
V.H”

**********

Dacă monstrul scriitorului Victor Hugo a fost doar rodul unei imaginaţii fabuloase ,sigur în viaţa sa reală s-a lovit de o „caracatiţă „,dovadă că a fost exilat timp de 19 ani.(din 1851 până în 1870 ). În acelaşi exil, Hugo a scris romanul Mizerabilii.

„La Piovra” puternică, cu tentacule regenerabile o întîlnim peste tot şi în toate în viaţa noastră de zi cu zi.Ca o consolare, caracatiţa, se mai poate găsi şi pe grătar ,în tigaie prăjită ,friptă ,etc pe la iubitorii de fructe de mare.N-am înţeles de ce toate formele de viaţă marine se numesc fructe de mare dacă totuşi sînt animale.

PLIMBAREA DE DUMINICĂ PRIN PĂDURE… ŞI CEAPA DE MARE…

photo09918iarba lîngă stîncipare tare bătrîn...are 35 de ani  şi doar un sezon de ploiphoto1026albastru infinitcerlocuinţecasespre searăcer şi soarevăd un punct alb...nu ştiu ce e...pozele sînt originaledupă primele ploia dat colţul ierbiiam crezut că e rădăcina unuia din copaci ...dar ...ascult cum creşte iarbacase la marginea păduriicase şi cer foarte albastrucovoraş verdeceapa de mare3ceapa de mare 1ceapa de mare 2-urginea maritimaceapa de mare-face flori in lunile de varăpoţi pune urechea la pămîntsoareletimidă iarba-mai are nevoie de ploijumătate în pămînt,jumătate în stîncăpădurea începe să işi schimbe culoareapuţ adînc în stîncăpadurea cu canapele...tîrziu culoarea cerului devine roşiaticăOdată cu primele ploi pădurea începe să îşi schimbe  culoarea,însă punctul culminant va fi abia prin martie-aprilie cînd  totul devine verde şi rănile ei parcă nu se mai văd aşa de tare…agresorii neştiind probabil că pădurea are un rol protector…

Planta care creşte în această perioadă şi este  întîlnită des  chiar şi aici în pădure este ceapa de mare-urginea maritima( sau sea squill,scilla maritima).Pe aici i se spune basal(ceapă)sau salmoun.Este o plantă perenă care creşte în habitatul ei natural şi are proprietăţi medicinale.Bulbul mare în formă de ceapa are frunze lungi şi cărnoase şi creşte pînă la cîteva kg…planta este cunoscută din antichitate şi se spune că prima reţetă cu ceapă de mare a fost găsită prin papirusurile egiptene ,reţeta  de atunci fiind pentru lepră.Ceapa -de-mare este de două culori,albă şi  roşie iar florile lungi de aproape un metru se usucă prin luna august.Cea roşie este foarte toxică şi se foloseste ca otravă pentru şoareci,şobolani etc.Din bulbul alb însă se face sirop de tuse pe o reţetă care se spune ca ne vine tocmai de la Pitagora,se mai fac şi medicamente cardiotonice care se găsesc în farmacii .Oamenii faceau şi oţet cîndva din ceapa de mare şi leacuri pentru vindecarea surditaţii,astmului bronşic ,bronşitei ,problemelor neurologice,ale pielii şi a altor boli.Planta creşte şi in apropierea mormintelor …chiar se spune că le protejează.Există vreo 25 de specii iar unele sînt cultivate special …eu am întîlnit doar ceapa de mare albă .

„INSECTELE SUNT COMESTIBILE”(?)

Citesc stirile la cafeaua de dimineata

Mai sa fie..insecta in cafea…

„cosenila”se numeste,traieste printre cactusi in Mexic si America de Sud…si pentru ca se hraneste cu fructele rosii de cactus, culoarea se concentreaza in corpul ei…devenind un aditiv folosit in industria alimentara…

Pentru a obtine vopseaua rosie din ganganiile impricinate ,mai intai acestea se culeg de pe cactus,se lasa sa moara ,sa se usuce,presupun ca se toaca si gata” colorantul”…un intreg proces…

Peru…mare exportator…

Compania a afirmat intr-o declaratie oficiala ca aditivul se foloseste inca din sec.XV…

si ca „insectele sunt comestibile si in conditii de siguranta pentru sanatate”

Reteaua de cafenele STARBUCKS a decis introducerea pigmentului in cafea,”Lafrapuccino” Pferolh…

OMS avertizeaza insa ca acest pigment in compozitia unor alimente provoaca alergii…astm…

De retinut ca pigmentul „carmin”se mai gaseste in gemuri,paine,branza si multe altele…

„Starbucks”recunoaste utilizarea de insecte in pregatirea cafelei…

E bine ca imi fac acasa cafeaua…dar cum ramane cu celelalte alimente ?

Cine stie ce mai aflam maine…

De fapt am vazut niste salate decorate cu gandaci si alte ganganii ca fiind declarate „delicatese exotice”…pentru cei obisnuiti cu asa ceva ,o fi…

dar nu toata lumea poate consuma cafea cu viermele stacojiu…

Asa ca pentru cei care inca nu au aflat macar sa stie…iar daca nu au nici un fel de repulsie pot sa bea linistiti

„Lafrapuccino” sau alte cafele

La cate se intampla in lumea asta…

si daca e din sec.XV….si semnalat abia acum…

„carmin”-ul…facut din cosenila…

cred ca trec la vegetarieni…

Stirile

in araba

de aici:

http://www.sarayanews.com/

 ستارباكس” تعترف باستخدام الحشرات في اعداد القهوة

30 IANUARIE


Anual in data de 30 ianuarie sunt praznuiti Sf.Trei Ierarhi,Vasile cel Mare,Grigore de Nanzias si Ioan Gura de Aur…

„Potrivit tradiţiilor populare, se spune că în această zi de sărbătoare închinată celor trei sfinţi, se fac praznice de pomenire a morţilor din familiile credincioşilor, iar fetele tinere se roagă şi ţin post pentru a avea o căsnicie fericită.

Tot tradiţia populară mai spune că cine va lucra în această zi, nu-i va merge bine „în ale casei” şi poate să orbească.

În această zi de sărbătoare, se spune că începe să încolţească grâul care nu a încolţit din toamnă, iar dacă streşinile curg, primăvara va fi friguroasă.

De asemenea dacă în această zi va fi frig, temepraturi scăzute, se spune că vara va fi una foarte călduroasă.

Sfinţii Trei Ierarhi au devenit – din anul 1936 – protectori ai institutiilor de învăţământ teologic ortodox din întreaga lume, prin hotararea luată la Atena de primul Congres al profesorilor de Teologie. Sfântul Vasile cel Mare reprezintă simbolul energiei şi al acţiunii puse în slujba oamenilor; Sfantul Grigore de Nanzians reprezintă simbolul ştiinţei teologice şi al contemplării înalte, fiind primul dintre părinţii bisericeşti care a folosit termenul de teologie iar Sfântul Ioan Gură de Aur reprezintă simbolul zelului apostolic prin cuvânt şi faptă, pentru orientarea oamenilor spre învăţatura lui Isus.”

http://www.adevarul.ro

DUMINICA

A plouat toata ziua cu bulbuci…si un  frig!!A nins pe undeva mai sus de noi, au anuntat la tv…

Mi-am amintit ce caldut si bine era la Marea Moarta …chiar si pe seara oamenii erau imbracati in haine subtiri .Camila se putea inchiria pentru plimbare…avea insa privirea trista cand a ingenuncheat la comanda stapanului ei.Nu s-a urcat nimeni pe ea,doar am fotografiat-o…dar oricine se poate plimba cu o camila ,desigur contra cost.

Am luat si apa din mare pentru acasa…exista un loc unde este chiar calda…

Apa marii este buna pentru o multime de boli din cauza concentratiei mare de sare pe care o are

-boli de piele

-boli reumatice

-namolul se foloseste pentru artrita si ca revitalizant asupra corpului

-aerul contine o concentratie mai mare de oxigen in zona marii si foloseste celor bolnavi de astm .

Iarna este placut in zona marii dar vara este cumplit de cald,aerul frige …in lunile de vara nu este recomandat pentru oricine sa mearga la Marea Moarta…

Pe drum oamenii vindeau citrice …clementine,portocale,mandarine,lamai ..si cea mai interesanta era pomelo…diferenta de pret nu era prea mare,avand in vedere ca ele aici se cultiva, fiind  zona calda.Am observat ca masinile opreau iar oamenii cumparau rosii si ceapa …erau la jumatate de pret fata de cel din Amman.Am vazut si corturile…un altfel de viata…si m-am gandit ca trebuie sa fim multumiti cu ceea ce avem si sa ne gandim si la altii …sa fim buni unii cu altii…

E trecut de miezul noptii,am intarziat la Cuibul Salamandrelor pe TVRI, ca duminica ma uit la filme romanesti…citesc ,”cantaresc” lucrurile care se petrec in lume si mai sper sa se schimbe in bine…doar eu in liniste…restul dorm…mai caut si in mine …

EXCURSIE IN VALEA IORDANIEI(2)

RIUL IORDAN(نهر الاردن)Nahar al Urduun este granita naturala dintre Iordania si Israel.El are cam 320 km de la izvorul din muntii Antiliban si pana la Marea Moarta unde se varsa.Distanta de la locul unde a avut loc botezul Domnului Iisus si pana la mare este doar de 6km.In unele fotografii se vad militari  de o parte si cealalta a raului tocmai pentru ca este regim de granita…

Sunt mai multe biserici in zona…cea din imagini este biserica Sf.Ioan Botezatorul.

THE STORY

Nepotul meu cel cu dorul naprasnic de duca,la o vreme de seara si-a luat ramas bun de la marea pe care o vreme nu o va mai vedea ,si ii va fi foarte dor …ei,tanar, o sa se vindece el.Sigur,renuntam la atitudini invechite si model de gandire rigida daca el crede ca are nevoie de o umbrela la vreme de criza ,ca dupa cum il cunosc nu prea cred sa-si faca radacini noi pe-acolo pe unde se duce…A trecut pe la noi inainte de plecare si mi-am amintit de un video pe care i l-am aratat inca de data trecuta cand nu era sigur ca va face acest lucru…acum gata,a plecat …i-am zis s-auzim de bine si toate urarile .Sper ca se va descurca…dar tot m-am mai uitat o data la video acela…il pun aici,poate il mai asculta cineva.E pentru cei plecati si asteptati sa se intoarca la ei acasa…toti simtim la fel nu conteaza ce culoare a pielii avem…

sursa

youtube

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: