NE INCONJOARA TAINELE

Din Jurnalul Fericirii (Testament literar)de Nicolae Steinhardt

„Oamenilor le cam place sa citeasca primele treizeci si unu de capitole din Cartea lui Iov,ale disputei creaturii cu Facatorul,ale insirarii tuturor nedumeririlor,ale protestelor formulate de logica si de simtul justitiei-divanul gilcevii omului cu Dumnezeu.Sfirsitul cartii este insa evitat.Si totusi el da cheia cifrului.

Cifrul tradus in clar e simplu:nu putem pricepe.Ne inconjoara tainele.Ne ramane numai a ne smeri,a ne cuminti.Ne ramane numai a repeta rugaciunea:”Milueste-ne pre noi Doamne,milueste-ne pre noi,ca nepricepindu-ne de nici un raspuns ,rugaciunea asta aducem Tie ca unui stapan,noi,robii Tai;milueste-ne pre noi.”

-De ce suferim si de ce e nedreptate?Printre altele si pentru ca viata-i o aventura.

Chesterton:Aventura nu-i sa te urci pe un yacht supra elegant si sa faci inconjurul lumii;aventura (si romantism)este sa-ti rodesti viata care ti-a picat acolo unde te-ai nascut din intamplare si-n conditiile date.Asta e tot ce poate fi mai legat de primejdii,de neprevazut si de Mister.(Dupa cum si minunea cea mai mare este ca exista legi statornicite si ca universul functioneaza dupa ele,minunile fiind exceptia).

sursa

pdf .p183 of 331

******

Iarasi nu am putut dormi, asa ca am venit si am citit aici…framantarile mele…mi-am pus si muzica…

VULPOIUL PREDICATOR

Dupa citirea stirilor de la prima ora,(referitoare la situatia fierbinte din Orientul Mijlociu si Africa)gandul ma duce la o fabula .

VULPOIUL PREDICATOR de

Grigore Alexandrescu

Un vulpoi cuprins de boala,

La putere foarte prost,

Insa invatat in scoala,

Logica stiind de rost,

Facu plan ca sa vorbeasca

Si sa predice-n pustii;

Se silea sa dovedeasca,

Cu-n stil dulce ,vorbe mii,

Ca cu o simplicitate

Si cu traiul cel cinstit,

Cu naravuri laudate,

E oricine fericit;

C-asta lume desfranata

Totdeauna ne-amageste,

Fara a ne da vrodata

Cate ne fagaduieste.

Dar la buna-i predicare

Nimeni nu da ascultare.

Cativa soarici,cerbi de munte

Veneau rar sa o asculte;

Insa ei in departare,

Neavand nicidecum stare

Fara cinste sau favor,

Nu putea da-ncredintare,

Slava acestui orator.

Asa el schimba vorbirea,

Defaima napastuirea,

Pe ursi,tigri,lei,pardosi,

Aratand a lor turbare

Si a sangelui varsare,

Si ca sint nesatiosi.

Atunci cerbi,ciutele toate

Ascultau intru mirare,

Si in lacrimi cufundate

Plecau de la adunare.

Vulpea-si facu mare nume;

Un leu foarte cu credinta,

Domn pe-acea parte de lume,

Sa o vaza-avu dorinta:

Deci si ea cu bucurie

La palat grabi sa vie,

Unde ajungand vorbeste;

Tonul ei inmarmureste

Pe-ai padurilor tirani:

Cu puterea ea descrie

Slaba nevinovatie,

Prada acestor dusmani,

Cufundata in durere,

Cerind la inalta putere

Aupra-le ajutor.

Curtezanii in mirare

Ascultau cu suparare,

Caci asa vrea printul lor,

Care plin de bucurie

La palat pofti sa vie

Vulpea in acel minut.

„Ce-ai vorbit, ii zise,-mi place,

Caci prin tine mi se face

Adevarul cunoscut;

Insa pentru osteneala,

Spune fara de sfiala,

Ce vrei?slujba,rang,sau bani?”

Oratorul zise-ndata:

„Printule,in loc de plata

,As pofti citiva curcani.”

(Ed,1832)

Pentru tarile arabe „s-a pornit tavalugul…”Incet incet emblema „BATTLE FOR…”va contine de fiecare data un alt nume…no comment!

%d blogeri au apreciat asta: