INSINGURARE

Cu ceva timp in urma am vorbit cu un var de-al meu a carui sotie l-a parasit dupa mai mult de douazeci de ani…au fost plecati la munca in Italia si ea nu s-a mai intors…el era foarte trist si mi-a spus ca ii este foarte greu…mai spera sa se intoarca, macar la nunta fiului lor care intre timp a terminat facultatea…mi-am amintit de asta azi cand am citit mai multe materiale despre cupluri care se despart sau a caror viata a luat alt curs dupa ce au plecat in strainatate…e grea singuratatea…m-am gandit ca Mirabela o exprima cel mai bine …si poate o asculta si cine trebuie…

” INSINGURARE

Am obosit de când te-aştept să vii

Sunt nopţile prea lungi şi mult prea grele,

Copacii dorm pe umbre străvezii,

Şi cerul tace-n legănări de stele.

 

Atâtea întrebări mă copleşesc

Iar gându-mi este prins într-o vâltoare,

În om se naşte tot ce-i omenesc

Din neguri năzuind mereu spre soare.

Mereu spre soare…

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată,

 

Însingurare,

Umbră nedorită

Ce zeu păgân care-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea.

 

Trec clipele ca fluturii în zbor

În mine o lumină mai veghează

Speranţa ca un bart rătăcitor

Alunecă sub zare şi visează

 

Lupt cu întrebările în gând

Şi lupta-i grea şi e necruţătoare

Te-aştept să vii de ani şi ani la rând

De undeva din lumea asta mare

Din lumea asta mare

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată

Însingurare, inimă pustie

Ce tristă eşti

Şi cât de zbuciumată

 

Însingurare

Umbră nedorită

Ce zeu păgân cere-a urât

Iubirea

Te-a zămislit din chinuri şi ispită

Şi ţi-a trimis în lume

Nemurirea

 

Însingurare

Cine nu te ştie

Să nu te întâlnească

Niciodată”

text ioan rus

 

 

HIENELE AU ATACAT SATELE IN SUDUL IORDANIEI

Aseara TVRI ne-a oferit fimul Ciprian Porumbescu…l-am mai vazut, insa imi sunt dragi marii actori romani care ne-au lasat filme  foarte frumoase pe care le vom vedea mereu la fel ca prima oara(vorbesc de mine)…mi se innodasera lacrimile sub barba …atata verdeata,paduri pe-acolo,campul cu margarete, martor al dragostei dintre Ciprian si Berta..balada lui Ciprian,si opereta Crai nou…chiar ma simteam  pe alte meleaguri…Inainte sa se sfarseasca filmul,a venit pe la mine scorpioana,o  veche prietena , cu fiicele ei…si am revenit la” realitate„… am discutat despre hienele pradatoare care ataca satele in  sudul Iordaniei…povestea a inceput  atunci cand hienele au mancat un copilas mic pe care l-au rapit din fata locuintei chiar in prezenta familiei…oamenii au cerut ajutorul autoritatilor…ulterior a mai fost ucisa de hiene inca o fetita de 4 ani…Autoritatile au inceput vanatoarea hienelor si a lupilor care s-au raspandit in vaile de sub munti…pana la urma au fost ucise 2 animale…dimensiunile lor sunt mult mai mari decat a unei hiene obisnuite …fenomenul nu pare normal din cauza ca pana acum, ele nu au coborat de sus de pe munti in sate cu iluminat stradal si populatie multa,ci traiau sus prin grote , neplacandu-le lumina si locurile populate…dupa aceasta poveste care nu a luat sfarsit ,oamenii de acolo se simt amenintati…autoritatile au luat masuri de aparare si chiar oamenii umbla inarmati…hienele sunt multe…

***iar „gura satului”a fabricat tot felul de povestioare pe langa cea originala…adevarate conspiratii…am uitat sa spun ca hienele au venit in Iordania din Israel …de acolo din muntii lor coboara…

IN LOC DE LACRIMI…

Si plictisit

De-a vietii

Intrebari…

Raspunsul, –

Meschin

Si fugitiv…

In loc

De atîtea lacrimi,

Sa ploaie, linistit!

PACE de George Bacovia( 1881-1957)

CALATORIA

4sept.2010 INTOARCEREA…

*ROMANIA-PERLA ORIENTULUI…

Dimineata,inainte de ora 6.00,ne-am luat ramas bun ; aceleasi  vorbe spuse mereu celor care pleaca,cuvinte de incurajare…drum bun!(pe cine stie cand…)eu,care nu am putut privi in ochii mamei…cei dragi  care au ramas acolo  in fata portii fluturand mana… si ochii mei  care s-au predat lacrimilor dupa ce ne-am  urcat in taxi-ul care ne-a dus la autocar.(taximetristul ,om de-al satului ne-a ajutat cu papornitele ,multe la numar, asadar are si el un loc in amintirile de calatorie)Drum lung pana la iesirea din tara ,si mii de kilometri de asflat inghititi de bolidul calatoriei pana la destinatie  …trei zile si trei nopti in imagini…    ( –  clik pe imagini ,ar mai fi fost mii de pus)

%d blogeri au apreciat: