28 dec.cu gandul la poetii romani
IARNA
Noi podoabe pomii-ncarcă
Si vibrează sub zapezi
Satele-adormite parcă.
Doamna Iarnă-n goana trece
In caleşti de vijelii,
Se turtesc de geamul rece
Nasuri cîrne si hazlii.
Prin odăi miroase a pîine,
A fum cald si amărui
Zdreapţănă la uşa-un cîine
Să-şi primească partea lui…
Tata iese să mai pună
Apă şi nutreţ la vacă;
Vine nins cu-n fel de brumă
Şi-n musteţi cu promoroacă.
Iar bunicul desfasoară
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioară
Despre vremi de-odinioară,
Vremi ce-n veci n-or sa mai fie.
Nicolae Labis
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.