Iarna

28 dec.cu gandul la poetii romani

IARNA

Totu-i alb în jur cît veziiarnă iordaniană

Noi podoabe pomii-ncarcă

Si vibrează sub zapezi

Satele-adormite parcă.

Doamna Iarnă-n goana trece

In caleşti de vijelii,

Se turtesc de geamul rece

Nasuri cîrne si hazlii.

Prin odăi miroase a pîine,

A fum cald si amărui

Zdreapţănă la uşa-un cîine

Să-şi primească partea lui…

Tata iese să mai pună

Apă şi nutreţ la vacă;

Vine nins cu-n fel de brumă

Şi-n musteţi cu promoroacă.

Iar bunicul desfasoară

Basme pline de urgie,

Basme care te-nfioară

Despre vremi de-odinioară,

Vremi ce-n veci n-or sa mai fie.

Nicolae Labis

%d blogeri au apreciat: