Song of the rain

Song of the Rain

by Khalil Gibran

I am dotted silver threads dropped from heaven
By the gods. Nature then takes me, to adorn
Her fields and valleys.

I am beautiful pearls, plucked from the
Crown of Ishtar by the daughter of Dawn
To embellish the gardens.

When I cry the hills laugh;
When I humble myself the flowers rejoice;
When I bow, all things are elated.

The field and the cloud are lovers
And between them I am a messenger of mercy.
I quench the thirst of one;
I cure the ailment of the other.

The voice of thunder declares my arrival;
The rainbow announces my departure.
I am like earthly life, which begins at
The feet of the mad elements and ends
Under the upraised wings of death.

I emerge from the heard of the sea
Soar with the breeze. When I see a field in
Need, I descend and embrace the flowers and
The trees in a million little ways.

I touch gently at the windows with my
Soft fingers, and my announcement is a
Welcome song. All can hear, but only
The sensitive can understand.

The heat in the air gives birth to me,
But in turn I kill it,
As woman overcomes man with
The strength she takes from him.

I am the sigh of the sea;
The laughter of the field;
The tears of heaven.

So with love—
Sighs from the deep sea of affection;
Laughter from the colorful field of the spirit;
Tears from the endless heaven of memories.

**************

Cîntecul ploii

de Khalil Gibran

Sînt stropi argintii picuraţi din cer de zei.
Natura mă primeşte pentru a-şi impodobi cîmpurile si văile.
Sînt perle frumoase, culese din coroana lui Iştar
De fiica Zorilor
Pentru a impodobi grădinile.
Cînd plîng, dealurile rîd;
Cînd se smeresc, florile se bucură;
Cînd mă inclin, toate lucrurile se bucură.
Cîmpul si norul sînt iubiti
Iar intre ei, eu sînt mesagerul milei.
Sting setea unuia;
Vindec suferinţa celuilalt.
Vocea tunetului anunţă venirea mea;
Iar curcubeul anuntă plecarea,
Sînt precum viaţa pămîntească,
Ce se naşte la picioarele stihiilor nebune
Şi sfîrşeşte sub aripile inălţate ale morţii.
Mă nasc din inima mării
Şi zbor cu vîntul.
Cînd văd un cîmp care are nevoie de mine,
Cobor şi imbraţişez florile si copacii
In milioane de feluri.
Ating încet ferestrele cu degetele-mi moi
Si vestirea mea este un cîntec de bun venit.
Toţi aud, dar numai cei sensibili inţeleg.
Căldura aerului imi dă naştere,
Dar, in schimb, eu o distrug,
Aşa cum femeia il intîmpină pe bărbat
Cu puterea pe care o ia de la el.
Sînt suspinul mării;
Rîsul cîmpului;
Lacrimile cerului.
Aşadar, cu dragoste-
Suspine din marea adîncă a afecţiunii;
Rîs din cîmpul multicolor al spiritului;
Lacrimi din cerul nesfîrsit al amintirilor.

Winter thoughts

„God, have mercy on the poor and protect them from the winter; warm their thin-clad bodies with Thy merciful hands; look upon the orphans who are sleeping in wretched houses, suffering from hunger and cold. Hear, oh Lord, the call of widows who are helpless and shivering with fear for their young. Open, oh Lord, the hearts of all humans, that they may see the misery of the weak. Have mercy upon the sufferers who knock on doors, and lead the wayfarers into warm places. Watch, oh Lord, over the little birds and protect the trees and fields from the anger of the storm; for Thou art merciful and full of love.”
Khalil Gibran-the widow and her son

/////////

It’s so cold outside ,rain,floods…

and this pain inside ain’t getting better…

 

VORBE FRUMOASE…

**Florile primaverii sunt visele iernii,povestite dimineata ,la micul dejun al ingerilor.(Khalil Gibran)

**Credinta este o oaza in inima,la care nu poate ajunge nicidata caravana gandirii.

**Dragostea,este singura floare care creste fara ajutorul anotimpurilor.

**Prietenul,este raspunsul dat nevoilor noastre.

**In mintea mea este iarna,dar in sufletul meu se afla o primavara permanenta.(Victor Hugo)

Cu acestea in gand, pornesc intr-o noua zi din viata…fie ca aceasta (si toate celelalte)sa fie o zi buna pentru mine si pentru tine LUME!

 

%d blogeri au apreciat: