JACARANDA

De la distanță am crezut că este o specie de liliac…și mi-a venit așa, să cînt:

” Veniți: privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit;
Cîntați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrînită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit.”

Dar nu,nu este liliac ci copacul ferigă-JACARANDA,un arbore decorativ care crește pînă la înălțimea de 15-20m,copac dur ,tolerant la secetă care se descurcă bine în această zonă.Are coaja netedă de culoare gri-maro,ramurile subțiri și ușor în zig-zag,frunzele grațioase  iar florile mari,mătăsoase,dispuse  în grupuri sau buchete sînt de culoare albastru-violet,ciorchini care atîrnă greu,o imagine deosebit de plăcută ochiului.Fără copaci, această zonă ar avea mereu fața aceea prăfuită,aridă și dezhidratată .Climatul uscat al Iordaniei este deosebit de favorabil pentru arbori care necesita puțină apă.În  zonele muntoase ale regatului se găsesc păduri de stejar și pin ,copaci de fistic,măslini,eucalipți și cedri,cinabru,diferiți arbuști în toate celelalte  zonele ale  țării.Copacul național simbol al Iordaniei este o specie de stejar .( Quercus aegilops)

Anunțuri

1Martie

martisorSnowdrop-vestitorul primăverii
“Într-o zi, un înger zbura în văzduhul limpede legănîndu-se printre stelele strălucitoare. La fiecare stea se oprea şi culegea o floare la întîmplare. Şi după ce adunase cîte una din fiecare lume a universului, făcînd astfel în braţe un buchet ceresc, s-a pogorît pe Pămînt şi a cules şi de aici o floare la întîmplare. Apoi, urcă din nou la cer şi dispăru sub bolta de azur. Florile de pe Pământ, care îl zăriseră pe îngerul strălucitor, fără a vedea însă şi floarea ce o luase, se întrebau geloase care dintre ele era fericita surioară pe care o alesese îngerul şi o luase cu sine. “Este un trandafir”, spuneau trandafirii. “Este un crin alb ca şi el”, spuneau superbii crini. “Nu, este o floare de portocal cu parfum divin”, încercau să convingă portocalii. “Vă spun eu, suratelor, că nu poate fi decât o lalea”, strigă fălindu-se o lalea splendidă. Chiar şi violeta, atât de modestă de obicei, aspira la cinstea de a avea o soră în Rai şi susţinea cu blîndeţe că îngerul luase cu el o violetă. Singur, ghiocelul stătea deoparte, în tăcere. Celelalte flori uitaseră de el.
Deodată, din înaltul cerului o lacrimă ca o perlă căzu şi prinse a străluci pe ghiocelul cu tulpiniţa frîntă. Îngerul nu mai apăru; însă o voce divină străbătu văzduhul înmiresmat, ca o rugă blîndă şi necontenită. “Biată floare, zise, floare cu adevărat modestă; pentru că te-am vătămat, cere-mi o răsplată; spune-mi, ce doreşti?” “Mai nimic”, răspunse ghiocelul. “Vrei parfumul trandafirului?” “Nu.” “Strălucirea lalelei?” “Nu.” “Albastrul brebenelului?” “Nu.” “Frunza parfumată a lămîiului?” “Nu.” “Atunci, ce doreşti?” “Pentru că îţi face plăcere să-mi oferi un dar, Stăpîne, dă-mi voie să mă nasc şi să înfloresc iarna, sub zăpadă şi promoroacă şi fă ca la mireasma mea îmbătătoare, la apariţia mea binecuvîntată, oamenii înăspriţi şi înfriguraţi de vînt şi de ger să se simtă încălziţi şi întăriţi de speranţa apropiatei primăveri, a soarelui de foc cu raze divine.” Din ziua aceea, ghiocelul este totdeauna prima floare care ne zîmbeşte după urîcioasa iarnă, alb ca şi cum ar mai purta încă urma lacrimii sfinte.”
Îngerul şi ghiocelul
de IULIA HAŞDEU
(14 nov.1869 –29 sept.1888) a fost o tânără scriitoare și intelectuală română, poetă de limba franceză, fiică unică a savantului Bogdan Petriceicu Haşdeu.A fost un copil supradotat,prima româncă plecată să studieze la Sorbona.A murit la doar 19 ani,bolnavă de tuberculoză.Opera Iuliei Hasdeu aproape în totalitate este postumă.
Legenda ghiocelului am găsit-o în:
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/legendele-ghiocelului-638090.html
**********
Nici iarna aceasta care a fost bogată în zăpadă nu am reuşit să mă întîlnesc pe aici cu gingaşul ghiocel.Întîmpin totuşi prima zi de martie cu floricelele care cresc spontan pe aici pe la noi.În grădină nu prea au ieşit,încă se mai văd urmele ultimului frig.
Să fie o primăvară cu cer senin,luminoasă şi mai ales paşnică, pentru lumea toată!

DE VORBĂ CU MAMA MEA

Mereu am emoţii cînd vorbesc cu mama mea,asta poate pentru că are lîngă ea acolo  întotdeauna
pregătită o paporniţă plină cu întrebări şi mai ales cu sfaturi.Dar e mama mea care mă ştie cel mai bine,mama pe care o iubesc şi nu vreau să o supăr cumva cu ceva, mai ales că e suferindă cu inima şi n-o mai am decît pe ea. Aşa că mă pregătesc  puţin înainte să sun.mama mea
Mai întîi verfic ,configurez şi testez camera web,sunetul, dar mai ales îmi spun eu mie în gînd că trebuie să îmi priponesc lacrimile de nişte plante din grădină  în caz că unele ştiri nu vor fi bune, asta aşa ca să mă vadă puternică…însă dacă îi văd ochii roşii de nesomn,de urmele bolilor ei sau  de plîns, nu rezist.Mă gîndesc cum s-o cotesc printre nişte glume dacă va fi cazul ca să nu şiroiască lacrimile intre ramele camerei web.Na,aşa sînt eu mai plîngacioasă dar numai cu anumite persoane.

***

Şi a venit mama mea,am uitat ce am gîndit înainte,totul a decurs firesc.Am vorbit cîte în lună şi în stele,am înveselit-o cu unele ştiri de-ale mele.M-a întrebat de noi toti, de florile din grădină,de mîncărurile pe care le mai fac eu,de reţete de budinci.Mi-a vorbit despre plantele medicinale pe care le-a adunat pentru ceaiurile de la iarna,de oamenii de acolo,de gradina ei,de iaz şi ce schimbări au mai avut loc.La politica am constatat că avem păreri diferite dar am spus ce gîndesc.

Au trecut repede 2 ore…mama mea era veselă cînd ne-am spus la revedere.

Te iubesc mamă!
Săru’ mîna mamă!

(Mama mea are 75 de ani)

„Cinsteşte pe tatăl tău si pe mama ta”!31

trandafiri in soaretot mai sus10inceput de toamna6

224

GÎNDURI…

la o cafea amară şi o curmală

la o cafea amara(cafeaua amară قهوه ساده  este un simbol al ospitalităţii în această zonă,se oferă de secole la toate evenimentele ,vesele sau triste.Unii beau zilnic o ceşcuţă,două înlocuind cafeaua dulce)

***

În fiecare clipă în lumea asta  mare există bucurii şi lacrimi.Unii se nasc şi alţii mor…o luminiţă se aprinde într-un colţ al lumii  şi o alta se stinge într-un alt loc.Se moare  în accidente,în războaie,dezastre naturale ,crime,de foame,de boli şi alte nenorociri care provoacă suferinţă oamenilor.Cineva anunţă la televizor cifre seci şi reci despre plecaţii din ultima zi …

Moartea nu vine aşa în vizită să te mîngîie pe creştet şi să plece,nu,ea e hotărîtă, vine şi te ia uneori din direcţia din care nu aştepţi.Cu toate că ştim că sîntem muritori ştim şi că ne-am născut în lumea care a devenit şi a noastră pentru a trăi.Călători pe cărările încurcate ale vieţii sîntem într-o continuă căutare,de fiecare dată altceva poate…marea aventură a fiecăruia dintre noi.Sîntem buni sau răi, cu diferite culori ale pielii,nu  alegem unde ne naştem iar viaţa are o agendă a ei proprie,ciudată ,astfel că ajungem în locuri la care cîndva nici nu ne gîndeam .Sînt Oameni şi oameni.De curînd,în 15 mai, a plecat dintre noi pentru totdeauna socrul meu.Eu m-am înţeles bine cu socrii,ne-am respectat reciproc.(chiar şi atunci cînd era vorba despre religie )Era un om onest cu mult ,mult umor, uneori cu o expresie ironică a buzelor ,alteori avea o figură severă cu ton autoritar cînd se hotărau lucruri importante,cînd erau probleme, că aşa se întîmplă  în viaţă.Înzestrat cu vitalitate a avut curajul de a răzbate …a fost refugiat la 19 ani,avut o viaţă plină cu de toate,familie mare ,copii mulţi,nepoţi şi strănepoţi …(copii pe care i-a trimis la şcoli,facultăţi care au fost capabili, le-a făcut case să fie aproape de el,le-a plantat copaci,vii şi multe altele.)

Uneori,cînd îl apuca dorul de locul unde s-a născut (în Palestina la vreo 18 km de Marea Mediterană)îmi povestea,spunea poezii şi cînta.Îmi înţelegea dorul meu de ţară…şi eu îi povesteam…tot la o cafea amara .

A fost ultima lui primăvară de care nu prea s-a bucurat cu toate că iubea mult natura.

A plecat într-un loc mai bun,unde nu sînt graniţe,vize şi mai ales politică…a fost lucid pînă la sfîrşit,(a dat ultimile sfaturi)însă  astmul bronşic pe care îl avea de nişte ani l-a obosit prea tare …şi avea  deja 85 de ani.trandafirul galben

***

De-atunci au înflorit flori,unele s-au scuturat,s-au copt primele agude,via şi-a croşetat ciorchini lungi,măslinele au ieşit de mult din flori la o vorbă,păsărelele ciripesc la fel prin copaci,nimic nu a stat pe loc.abia invata sa zboare...a căzut din cuib credViaţa merge înainte ,ne-a fost dată în dar ca să o trăim…fiecare după priceperea lui.M-am gîndit că viaţa omului se aseamănă cu plantele :

unele cresc repede pentru că  le prieşte solul sau se acomodează uşor,altele mai greu , au o perioadă cînd dau flori parfumate dar nu toate,culoricopacii fac fructe dar sint de  calităţi diferite…apoi se scutură  de vînturi, de furtuni şi de ploi sau se usucă şi cad…mai sînt şi dăunătorii care le fac rău.

Unii vin şi alţii pleacă,pe acest drum mai lung sau mai scurt rămîn urmele noastre .

Gînduri…

petale scuturatemuscatele si-au facut ghiveci printre cracile smochinului

***portocaliu vesel

 

 

 

 

 

 

agud vie

FLORI

galbene ca lumina  Flori de Florii…ce-a mai rămas din ele adică,pentru că paraziţii  au năvălit în grădină şi a trebuit să intru cu foarfeca mare …desigur le-am şi stropit de vreo trei ori, săracele!Am tuns,ciuntit pe acolo,sper să îşi revină…chiar am fost tristă cînd am văzut ce urme au lăsat afidele,rugina,făina etc.venite toate într-o armată bine dotată la mine în grădină.Plantele sînt vulnerabile la boli la fel ca şi omul şi cred că şi ele suferă.Eu nu am o grădină spectaculoasă şi nici plante regale ,dar am nevoie de flori care să îmi bucure sufletul cu zîmbetul lor colorat şi parfumat…îmi sînt la fel de dragi şi cele din flora spontană şi din ghivece..uneori chiar vorbesc cu ele.Mîţişori de salcie din păcate nu am,am auzit totuşi că există undeva pe lîngă rîul care e departe de zona unde stăm,o salcie frumoasă. Duminica Floriilor, este sărbătorită de creştinii de aici printr-o procesiune care are loc după săvîrşirea Sf.Liturghii,ei purtînd în mîini frunze de palmier care se aşează în formă de arcadă şi la intrarea în biserică,sau de măslin.Se împodobesc icoanele şi candelele cu flori .Şi pentru că azi e Sîmbăta lui Lazăr şi se spune că se sădesc plante noi şi se îngrijeşte grădina ,eu tocmai asta am făcut…nevoită fiind.Unii dintre trandafiri sînt de-o vîrstă cu fiica mea,ar trebui să-şi sărbătorească majoratul împreună,deci ,fiind legată de aceste plante în mijlocul cărora îmi încarc bateriile ,a trebuit să iau măsuri imediate …

La mulţi ani,celor care poartă nume de flori,linişte şi speranţă în suflet!

ÎNCEPUT DE APRILIE…

Timp de  aproape două săptămîni mi-am spălat ochii cu” lacrimile viţei de vie.”Primăvara  după ce se curăţă de lăstari,la capătul crenguţelor tăiate picură seva  care circulă prin canalele viţei.Cunoscătorii spun că „apa vie „aşa cum este denumită ,este foarte bună pentru ochii obosiţi,pentru boli de ochi,pentspala-ti ochii cu seva de vita de vieru piele dar şi pentru alte boli interne.Am colectat doar un recipient…asta că am folosit direct sursa.

Mă tot întreb cum din”plînsul”viţei se nasc muguri, şi rodul de la sfîrşitul verii care ne va fi hrană?cand plange via,culege-i lacrimile...

Poate că ar trebui să ” plîngem „şi noi ca să rodim fapte bune…

Acum viţa de vie se îmbracă în frunze verzi… zdrobite  se folosesc la oblojirea diferitelor răni.

****

Altfel,pe la noi încă domneşte primăvara.Mă uit la nişte poze din Arabia Saudită ,trimise de cineva.Acolo,jumătate de ţară este pustiu,deşert cu temperaturi de vară extreme,doar  cu o regiune montană în Sud-Vest .rond de floriSaudi Arabyafloriarabia sauditaprimavaramulte flori75cauciucuri de masina si floriidei saudiene65Aşadar vegetaţia fiind foarte rară acolo,saudienii îşi fac tot felul de decoruri stradale la care folosesc un  sistem permanent de irigaţii.Dintre toate pozele m-au interesat acelea cu cauciucurile de maşină …că am şi eu şi poate încerc să plantez flori sau ceva plante în ele.

*********

În week end-uri ieşim să adunăm ierburi de leac.Fiul meu se joacă cu zmeul…albastru cerului si zmeul

Cînd era mai mic era tare stîngaci,acum ştie mai multe trucuri ca să-l înalţe pe cerul albastru, să-i privească coada fluturînd în ritmul vîntului.Privindu-l mă gîndesc cum au trecut anii şi ca mîine o să zboare şi el fără de sfori,pe propriile puteri „călare pe vint”

*******

.Sigur,primăvara de acasă diferă de cea de aici,şi ca o consolare mi-am pus pe monitor un deal superb românesc,verde ,pe care il privesc atunci cînd deschid calculatorul.

Mai sînt şi pe aici cîmpurice bine cind mai vezi si verde!,pădure,flori…dupa plante de leaccum isi cauta ele loc sa iasa la viataviata printre pietrepe dealuri

cutu,cutu,hai cu mine acasa...lamaiflori covor78 seara de apriliegalbenelelecartierul văzut din buza păduriihoţul de trandafiriapune soarele...uneori si in inima meaapussunsetamurgşi apusuri de soare pe care îmi place să le privesc şi să mă gindesc că şi amurgul este un răsărit…undeva.

ÎNCEPUT DE MARTIE

Pe la noi a sosit de ceva timp primăvara,s-a instalat…unii copaci sînt în floare,alţii plini de muguri,e cald şi ne trezesc  dimineaţa păsărelele care se adună pe crengile lamîiului cu frunze mereu verzi şi pornesc conferinţa lor zilnică.Baba Dochia şi-a lepădat de mult cojoacele toate…

Nu sînt ghiocei pe aici şi nici mărţişoare …la un mărţişor ne invită în fiecare an ambasada…în unii ani am fost şi eu pentru o amuletă.

Romanian embassy to celebrate Martisor Saturday | The Jordan Tim

Dar anul acesta nu m-am dus.În grădină la mine a înflorit primul trandafir,unul din tufa portocalie-roz…inflorit  in 28 febr.l-am găsit în ultima zi a lui februarie ,şi chiar l-am oferit virtual cumătriţei mele(ne ştim dintotdeauna) care s-a născut în această zi.Trandafirul a fost pentru mine ca un mărţişor …dar cred că  a înflorit primul ca un strigăt …tufa a rămas singura necurăţată,cu părţi uscate şi deteriorate,aşa că în loc să mă duc la ambasadă am intrat în grădină să alint trandafirul.Îmi sînt foarte dragi şi am plantat trandafiri de toate culorile pentru că  sînt plante rezistente şi iarna şi la boli,nu au pretenţii prea mari şi înfloresc luni în şir.Florile,culorile şi parfumul primăverii oferă o bucurie specială sufletului meu .La sfîrşitul lunii martie-început de aprilie primăvara se arată pe deplin în toată frumuseţea ei.Anotimpul renaşterii la viaţă a naturii este foarte iubit aici unde verile sînt uscate şi fierbinţi fără niciun fir de iarbă pe cîmpuri şi lipsa apei este o problemă majoră.Primăvara aici, sînt cele mai multe ieşiri în natură,oamenii se bucură de soarele  blînd ,de vîntul dulce ,au poftă de viaţă,sînt mai optimişti,devin mai sinceri în acest anotimp binecuvîntat.

cammanjo

Sigur pentru inima mea ,cea mai frumoasă primăvară este aceea românească,de acasă,cu ghiocei şi toporaşi… ce de amintiri …

„Deschideţi ferestrele din inimi

Să intre primăvara…”

ANEMONE, FLORI DE MIGDAL,ŞI SPERANŢE…

surisul anemonelorAzi mi-e gîndul la mama mea care a mai pus o floricică în buchetul vieţii ei  şi la fiica mea care a plîns cu lacrimi cît florile migdalilor amari de sub pădure după primirea rezultatelor de la examenele de iarnă.Bătălia cea mare are loc la vară aşa că mai are timp să înveţe şi pentru examenele de la vară şi pentru cele la care are note mici pentru a şi le ridica…alte teancuri de cărţi,CD-uri şi speranţe,alte strategii.Trăim într-o societate care te obligă să reuşeşti,iar tot felul de atotştiutori îţi oferă reţete de obţinere a succesului sigur ca şi cum pe drumul vieţii nu dăm deloc nas în nas cu eşecul. Poate că un eşec te face să devii mai serios,te aşează faţă în faţă cu tine şi astfel încerci să îţi vezi limitele…devii foarte sincer cu tine.Aşa gîndeam eu privind îndelung un fluturaş care s-a tot rotit prin grădină aşezîndu-se pînă la urmă pe iedera care vara ne ţine de umbrăfluturas şi e plină de flori mov…oare cum îşi organizează el clipele în scurta-i viaţă?migdal inflorit

Dar cum natura ne surîde şi se pregăteşte de o simfonie minunată a culorilor ,alungăm tristeţea,uităm de plăţi şi taxe aberante, încercăm să ne ţinem spinarea dreaptă ,să căutăm singuri soluţii şi desigur să zîmbim pentru a ne mîngîia sufletele.

Primăvara este aici,aproape…

fluturi,păsări,flori,culoare,bucurie şi speranţă,zîmbet de incîntare!

ZI COLORATĂ…

Cum primăvara de pe aici a început să se mişte un pic mai repede ,ca să nu pierd nimic din ce  ne oferă ,trebuie să îmi potrivesc paşii cu ai ei ,însă la sfîrşitul săptămînii trecute m-am simţit tare ciudat…cu dureri de cap,am avut probleme şi cu dormitul,chiar şi zgomotul apei de la robinet mi se părea greu de  suportat.Vreo două zile chiar am bolit şi nu am ieşit  să cutreier şi  să mă bucur de natură .Mi-a trecut prin cap că vrea să mă pălească astenia de primăvară aşa că a treia zi m-am echipat cu mănuşi şi foarfecă şi am plecat cu pas moale spre liziera pădurii după urzici, gîndindu-mă că doar verdeţurile şi vitamina D gratuită de la soarele de primăvară  mă mai pot pune pe picioare.Fiica mea a mers cu mine ca voia să aducem floricele din pădure şi să le plantăm la noi în grădină, ea fiind un mic grădinar entuziast în timpul liber.Cînd am ajuns acolo am fost dezamăgită de urzicile care între timp îmbătrîniseră … mi-am amintit că undeva citisem despre vechii japonezi că foloseau tulpinile bătrîne de urzici pentru a confecţiona scuturi pentru samurai,şi haine cred,ori mie îmi trebuiau urzici tinere,vîrfuri verzi pentru suc(scut  pentru boli)şi parcă îmi pierise zîmbetul.Am urcat sus şi ne-am aşezat pe stîncile albe unde am simţit că ne îmbrăţişează soarele cu lumina şi căldura sa şi ne-am umplut ochii de culorile floricelelor sălbatice în timp ce îmi ziceam că o baie de soare zilnică destinde trupul chircit din iarnă şi oferă apărare naturală organismului,desigur am uitat şi de urzici.Timpul a zburat repede …fluturi ,floricele,discuţii cu fiica mea despre visele ei  aşa că nici nu m-am mai gîndit la grijile zilnice ,chiar simţeam notele de primăvară bacoviene acolo cu noi,visam şi eu… La întoarcere, o cunoştinţă care locuieşte  în zona aceea ne-a invitat la ea,  am intrat să-i salutăm mama despre care  nu ştiam ca făcuse operaţie de calculi biliari(pietre la fiere).În curtea lor,sub măslini, era o adevărată invazie de urzici tinere care parcă pe mine mă aşteptau …după o cafea amară,ceai şi curmalephoto2516 pe care ni le-a oferit gazda şi urări de sănătate  pe care le-am adresat convalescentei ,cu elan şi zîmbet lărgit m-am apucat de tuns urzicile  despre care, zicea fata aceea că nu le folosesc din cauza gustului neplăcut .Eu am adaugat lamîie şi un măr pentru primul suc şi am găsit şi un site interesant cu reţete  unde bucătarul găteşte urzici cu garnitură de poezieUICA MIHAI

aşa că m-am pregătit pentru o cură de curăţenie în organismul meu…aşa  cum îi zice mama mea care şi-a creat un obicei de a face cură cu urzici în fiecare primăvară.Azi chiar am fost nevoită să iau un ibuprofen care are desigur şi reacţii adverse ca orice medicament,dar deja am unele urgenţe prin grădină şi am nevoie de cap normal …

Nu am gingaşii ghiocei decît în amintirile învelite de dor undeva prin cămăruţele sufletului meu,de aceea îi privesc cu drag  şi mă bucur de frumuseţea lor  la  Mihaela dacă tot nu cresc pe aici unde startul primăverii l-au dat anemonele, iar prin martie se pot vedea cîmpuri roşii de parcă pămîntul este îndrăgostit.Sînt mai multe culori de anemone dar predomină roşul. Pe la mine în grădină un singur butaş de trandafir a dat o floarela mine în grădină doar un butaş are o floare …dar înfloresc ele,noi să fim sănătoşi şi pace să fie!

TOAMNĂ LUNGĂ…

Calendaristic sînt ultimele zile de toamna…

ieri a plouat intruna iar streşinile mai plîngeau şi azi dimineaţă,însă la amiază soarele a fost darnic ,a coborît spre noi…

mai am culori de toamnă în grădină care să îmi bucure privirea ,cu toate că atunci cînd bate vîntul mă mai ploua cu petale şi florile se tot împuţinează…iar pe mine mă cuprinde  nostalgia.

 

« Older entries

%d blogeri au apreciat asta: