Uite toamna cum se stinge!
Umbra plopilor tresare.
Și amanții pe cărare
Plîng sub frunza care ninge!
Slabă, tristă, -ngălbenită,
Între vis și adevăr ,
Trece toamna despletită
Și cu frunze moarte-n păr!
Pe cînd umbra cade multă,
Tu, ce-ți porți alături doamna,
Lasă vorba, taci și-ascultă
Cît de dulce moare toamna!
(“Toamna” de Cincinat Pavelescu)

În dreptul smochinului, am streșinit un colț la casă pe unde toamna plîng norii cînd cerul se crapă uneori prea supărat fiind, iar apa intră pe terasă.

Chiar dacă vîntul nu mai dezmiardă frunzele ci le smulge și le aruncă măturînd drumurile cu ele și năruindu-le visurile,mai sînt copaci verzi…veșnic verzi.
EUCALIPTUL

Vîntul îndoaie eucaliptul ,uneori oftează,are și el rănile lui care poate il dor dar frunzele nu se despart niciodată de el ,de copacul zvelt și frumos.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.