ODĂ LIMBII ROMÂNE

Vorbim
cum ne-a-nvățat mama a spune
lucrurilor din jurul nostru –
jumătate pământ, jumătate minune.

E o limbă aprins de curioasă,
pentru unii,
că ne-nțelege și apa și ascuțișul de coasă
al lunii,
muntele și luminișul de la știubeu;
vorbim atât de omenește
că uneori Dumnezeu,
sub umbra cuvintelor noastre,
se odihnește.

Vorbim ce suntem și suntem ce vorbim,
sorbim din ulcică și vin și lumină,
Cuvântul când ne cheamă la Cină.

Substantivele noastre-s amare;
nu au declinare
nici de venit, nici de dus,
ci numai orizontul de sus –
taboric urcuș de Vinere Mare.
N-avem tâlmaci
în această prisacă și Vale a Plângerii;
chiar îngerii,
omeneasca vrând s-o deprindă,
merg la gramatica noastră din ghindă,
iar veacul
din duhul pietrei ce nu se schimbă
răspunde plevei ce-o vântură vântul
Oamenii ăștia s-au născut din limbă,
că înaintea lor,
Întru-nceput,
le-a fost Cuvântul.

Pr. Dr. Dumitru Ichim (Kitchener, Ontario, Canada)

dumitruichim

http://dumitruichim.com/2014/08/26/oda-limbii-romane-2/

http://www.poezie.ro/index.php/author/0037908/Dumitru_Ichim

 

****

"În limba ta ţi-e dor de mama"

„În limba ta ţi-e dor de mama”

"Ci doar in limba ta Durerea poti s-o mangii, Iar bucuria S-o preschimbi in cint."

„Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangii,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cint.”

"Şi doar în limba ta   Poţi rîde singur  Şi doar în limba ta   Te poţi opri din plîns." -Grigore Vieru

„Şi doar în limba ta
Poţi rîde singur
Şi doar în limba ta
Te poţi opri din plîns.” -Grigore Vieru

DINCOLO DE MINE…

dumitruichim

cer si ginduriDincolo de mine

sunt eu.

Acolo va trebui să ajung

pentrul lăutul de rapăn.

În mine ești numai tu

și apele, cărările

din despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezi

nici măcar nu întreba

cum se poartă iarba pe acolo

cusută pe gherghef cu acul,

sau cât ar trebui să așteptăm

până când copacul

ne va da vioara-napoi

să cântăm cu-același arcuș

cele șapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de mine

de unde încep a fi eu…

Într-o seară

vei simți un tors de mirodenie străină

ca din străfundul codrilor de pin

de parcă s-ar striga

ei înşiși peste începutul lor de vreme.

Respiră-mă atunci și nu te teme…

Voi fremăta despre căsuța din pădure

unde-am văzut că se ascunde Dumnezeu

să înflorească neștiut de nimeni

cântec de buze cât fostu-I-am altoi.

Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

…dar până atunci

trebuie să ajung dincolo de mine,

pe unde se purcede către eu.

Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario

Lucian Dumbravă

%d blogeri au apreciat asta: