SANZIENELE

24 iunie Pomenirea Nasterii  Sf.Ioan Botezatorul

Noaptea de Sanziene

In fiecare an, pe 24 iunie, romanii marcheaza sarbatoarea Sanzienelor. Noaptea ce precede aceasta zi se crede ca este magica – minunile sunt posibile, fortele benefice, dar si cele negative ajung la apogeu. In Moldova, crestinii ortodocsi se roaga la moastele Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava. Ei spera ca vor scapa astfel de necazuri si de boli.

Hora Sanzienelor

Legendele spun ca Sanzienele sunt niste fete foarte frumoase, care traiesc prin paduri sau pe campii. Ele se prind in hora si „dau puteri” deosebite florilor si buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. In popor se crede ca in noaptea Sanzienelor zanele zboara prin aer sau umbla pe pamant. Ele canta si impart rod holdelor, femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolnavii, apara semanaturile de grindina. Daca oamenii nu le sarbatoresc cum se cuvine, ele se supara, devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii. Sanzienele se razbuna pe femeile care nu tin sarbatoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici barbatii nu scapa usor. Pe cei care au jurat stramb vreodata, sau au facut alt rau, ii astepta pedepse ingrozitoare, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.

Soarele iubirii

Sanzienele reprezinta si un prilej de intalnire a tinerilor ce doresc sa-si uneasca destinele, o sarbatoare iubirii, cinstita cum se cuvine, cu cantec si joc. In ajunul Sanzienelor, fetele si baietii care urmeaza a se casatori se aduna spre seara in sat. E veselie, voie buna si toata lumea e cu sufletul deschis. Se tin balciuri cu tiribombe si calusei. Flacaii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe camp flori de sanziene si impletesc cununi. Apoi arunca peste case coronitele. Daca se lovesc sau se agata de horn, vestesc o cununie apropiata. In zorii zilei flacaii se aduna in cete si strabat satele, cu flori de sanziene la palarii. Se alege „Dragaica”. Este propusa una dintr-un grup de sapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasa, cea mai cuminte si cea mai buna dintre fetele satului. Va fi impodobita cu spice de grau. Celelalte tinere se imbraca in alb. Astfel format, alaiul Dragaicei porneste prin sat si pe ogoare. La rascruci fetele fac o hora si canta voioase. Adesea „Dragaicele” sunt confundate cu „Sanzienele”. Dupa unii specialisti, sarbatoarea Sanzienelor isi are originea intr-un cult geto-dacic stravechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlantuite intr-o hora care se invarteste ametitor.

Scaldate in roua

Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc cate un spic de grau, pe care il asaza pe grinda, in sura. Ei spera ca pana la acea inaltime se li se adune granele. Batranii vorbesc ca in noaptea de Sanziene, ielele se aduna si danseaza in padure. Cine le vede ramane mut pentru totdeauna sau damblageste. Tot ei cred ca cine nu respecta Dragaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spala, coase sau matura in acea zi poate muri incat ori fulgerat. In popor se spune ca fetele care vor sa se marite repede trebuie sa se spele cu roua. Insa, pentru ca acest scaldat ritual sa aiba efectul scontat, se respecta anumite conditii: in zori, din locuri necalcate, babele strang roua Sanzienelor intr-o carpa alba, de panza noua, apoi o storc intr-o oala noua. In drum spre casa, ele nu vorbesc deloc si mai ales nu trebuie sa intalneasca pe nimeni. Daca toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectiva va fi sanatos si dragastos peste an. Femeile maritate pot face si ele acest ritual, ca sa fie iubite tot anul de sot si sa aiba copii frumosi si sanatosi.

Cristina MARCULESCU
Lumea credintei, anul III, nr. 6(11)

LA RECURS…

Cu ani in urma,un taran instarit avea un proces cu un boier.A pierdut la prima instanta.Convins ca avea dreptate ,a facut recurs,si pe langa avocatul dinainte,a mai angajat un altul,dar fara sa ii spuna celui dintai.Dar,cum se intampla,taranul a pierdut si la instanta de recurs.Cand au iesit din sala de sedinte,avocatul de la prima instanta,simtindu-se oarecum jenat de faptul ca nu a putut sa castige la recurs,l-a luat amical de brat pe taran si i-a spus:

-Imi pare rau!…dar ai vazut si dumneata cat m-am luptat.Nu e vina mea,asa e facuta lumea!…Zau ca-mi pare rau,nu trebuia sa mai angajezi inca un avocat,sa mai dai atatia bani!…

Taranul ii zise si el cu mahnire:

-De,domnule avocat,am zis si eu,vorba romanului,”doi boi au sa traga mai bine”,dar…greu la deal…

(spuse de C.Mihaescu)

RUGACIUNEA

RUGACIUNEA ,     de GRIGORE ALEXANDRESCU

Al totului parinte,tu,a carui vointa

La lumi nenfiintate ai daruit fiinta,

Stapane creator!

Putere fara margini,izvor de vecinicie,

Al caruia sfant nume pamantul nu il stie,

Nici omul muritor!

Daca la cer s-aude glasul fapturei tale,

Fa totdeauna pe a virtutei cale

Sa merg nestramutat.

Cand soarta ma apasa,cum si cand imi zambeste,

Cand vesela m-ajuta,cand aspra ma goneste,

Sa poci fi neschimbat.

Mandria-n fericire sa nu ma stapaneasca,

Mahnirea in restriste sa nu ma umileasca,

Dreptatea sa o stiu.

Constiinta sa-mi fie cereasca ta povata,

Prin ea tu ma-ndrepteaza,

Si cand gresesc ma-nvata

Cum trebuie sa fiu.

Fa sa doresc de obste al omenirei bine,

Sa ma cunosc pe insumi,si altul decat tine

Sa nu am Dumnezeu.

La oameni adevarul sa-l spui fara sfiala,

De cel ce rau imi face,de cela ce ma-nsala

Sa nu imi razbun eu.

Si fa ca totdeauna al meu suflet sa vaza

Lumina asteptata,a nemuririi raza,

Dincolo de mormant,

Acolo unde viata cea vecinica zambeste

Sarmanului acela ce-n viata patimeste,

Gonit pe-acest pamant.

Stiu cum ca lumea noastra intre globurile multe,

Ce sant pentru marirea-ti cu un cuvant facute

Dupe un vecinic plan,

Nimica inainte-ti nu poate sa se creaza,

C-asa de putin este s-atata insemneaza

Un val in ocean.

Cunosc cu toate-acestea si vaz cu-ncredintare

Ca-n fata cea mai mica si-n lucrul cel mai mare

Deopotriva esti,

Ca la a ta dreptate nu este partinire,

Ca ingrijesti de toate,ca fara osebire

S-asupra mea privesti.

Cu tunetul din ceruri tu ocolesti pamantu’,

Infloresti cu natura si racoresti cu vantu’,

Esti viata ce ne-ai dat.

Asculta dar ,stapane,supusa rugaciune

Ce sufletul o-nalta,ce inima depune

La tronu-ti nencetat.

Pana-n ceasul din urma amorul tau sa-mi fie

Comoara de nadejde,de dulce bucurie,

Izvor de fericiri;

El singur sa-mi stea fata in acele minute,

Cand planuri viitoare si amagiri trecute

Se sterg ca naluciri.

%d blogeri au apreciat: