OMAR KAYYAM( -nascut-18MAI 1048-4 DEC.1131-PERSIA)(Iran)
LUMEA de OMAR KAYYAM
O-nchipuire-i lumea din naluciri de fum.
Un loc vrea fiecare pe scena sa ocupe.
Tu afla adevarul din adâncimi de cupe:
Ca totul penduleaza între miraj si scrum.
Khayyam, în asta lume pâna si adevarul
Hyperbola doar este. Te chinuie mereu
Aceasta înjosire? Da-ti sortii trupul tau
Si sufletu-ntâmplarii. Ce-a scris – nu sterge Zeul.
O mâna-ascunsa scrie si trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o sa stearga vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot sa stearga-un rând.
O, suflete, -mpreuna suntem ca un compas
C-un brat în lut, iar altul pribeag în infinit.
Un cerc imens înscriem în acest scurt popas.
Dar într-un punct, alaturi, cadea-vom la sfârsit.
Ce este-aceastâ goana de umbre colorate?
Fantastica lor fuga absurda-i si sublima.
Ea naste dintr-o mare ce astfel se exprima
Si în aceeasi mare se-ntorc pe urma toate.
Tot ce exista fost-a marcat din prima zi.
Absenti pe chipul lumii sunt binele si raul.
Dintru-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Si scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci zeul.
Când esti sortita zilnic prin zodie cereasca
Mâhnirea si durerea mereu sa te loveasca,
O, inima, poti spune, în piept de ce-ai venit?
Si pentru ce pleca-vei ranita la sfârsit?
De-adolescenta anii încep sa ma dezvete,
Se scurse primavara cu farmecu-i curat.
lar pasarea-ncântarii numita tinerete
Nu stiu nici când venit-a si nici când a plecat.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.