CADOU DE VACANTA

Prin lume,in aceasta perioada oamenii se duc in vacanta…la munte la mare,fiecare unde doreste si dupa posibilitati…Eu,am primit cadou un televizor ,ca pe o vacanta ,si m-am bucurat…chiar foarte tare.

In aceste timpuri nimeni nu cumpara televizoare nici chiar atat de mic cum e al meu… ca sa nu mai auda stirile si ca sa nu piarda timp inutil din viata in fata ecranului,nu?La mine lucrurile stau oarecum diferit…am avut un singur televizor unde daca voiam ceva pe romani,nu aveam loc…ori erau desene animate,ori Star Academy emisiuni la care copiii stateau lipiti de ecran si n-ar fi schimbat si pentru mine, pentru nimic in lume…adica nici nu intelegeau de ce vreau sa ma uit pe alt canal …

Candva m-a intrebat tatal meu daca vad romanii la televizor…eu ii vedeam da, cand se putea…ei,acuma, am fixat romanii pe satelit la Nil Sat, am canale destule …doar romanesti …nu stau sa uit de mine,cand am si eu timp…uneori ,se vorbeste doar in araba;la tv,oamenii din jur ,copiii mei cu copiii celorlalti …si-atunci am un sentiment ca imi lipseste ceva…vreau sa aud limba romana …

Chiar aseara dupa ce l-am pus in functiune, am deschis pe TVR3, regionalul IASI,primul care a venit…era un concurs VOCEA POPULARA,tineri care cantau doine si cantece de demult…costume populare superbe…chiar a venit vecina si mi-a cerut sa-i traduc ce canta una din fetele acelea frumoase ,ca i-a placut …

„Cucule cu pene sure

Frumos canti tu prin padure”…

…au dat navala amintirile…

Nu astept sa ma inteleaga careva,e ceva personal,de suflet…

L-am botezat  pe televizor ” Romanasul”, si cand il inchid il acopar cu un stergar romanesc de artizanat rosu cu negru…si parca zambeste si el, si eu…

SE REÎNTORC LIVEZILE ACASĂ…

PRIMĂVARA de Virgil Carianopol 1908-1984

Din somnul orb de noapte-ntunecoasă

De unde-au stat departe de frumolamiiuls

Se reîntorc livezile acasă

In rochii înflorite pînă jos

E primăvară, iarasi primăvară!

Pe fiecare margini de fagaş

Işi scot stramoşii degetele – afară,

De ghiocei, de crini, de toporaşi…

Se simte iaraşi mirosul cîmpiei

Din nou aruncă soarele pojarphoto3364

La cîntecul înalt al ciocîrliei

Ies roadele cu capetele-afar.

Aruncă ziua peste tot cu vrăbii

In codri cucii iar-au năvalit

Se bat cu gîtul păsările-n săbii

Şi glasurile-şi dau la ascuţit.

******

update

S-a reîntors acasă şi livada bunicii pe care atît de mult o aştepta  altădată să înflorească …

Acum o priveşte de undeva de SUS…de deasupra casei sale goale…

şi cît de dor mi-e uneori de Sfătoasa care a plecat istovită din viaţa asta…!

Mi-e dor de cumsecădenia ei …

Oare ne vom reîntîlni cu cei dragi care au plecat înaintea noastră?

pomi înfloriţi

%d blogeri au apreciat asta: