TREC ORELE…

Trec orele…

Trec orele ca niste note

Din simfoniile durerei,

In urma lor ramân eterne

Melancoliile tacerei…

Tot ce-ai crezut odinioara,

Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt

Te turbura cu nesfârsitul

Si tristul gol ca nu mai sunt…

Ca cerul unei seri de toamna

Se-ntuneca pierduta minte:

Nimicul îti întinde noaptea

Pe calea ducerei-nainte…

Uimit în loc s-opreste omul

Ca-n fata unui ne-nteles:

Din gândurile risipite

Nehotarârea a cules…

Si clara o lumina numai

Ii sta-n adâncul cugetarii:

Ca trece, – si ramân în urma-i

Nemarginirile uitarii…

TRAIAN DEMETRESCU 1866-1896

******

Mi-a placut poezia,m-a impresionat poetul care s-a stins atat de tanar…ma gandesc ce trist e totul uneori…si mi-aminteste ca suntem doar calatori prin viata asta,si-atunci caut in mintea mea un SENS …

%d blogeri au apreciat: