Trec orele…
Trec orele ca niste note
Din simfoniile durerei,
In urma lor ramân eterne
Melancoliile tacerei…
Tot ce-ai crezut odinioara,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbura cu nesfârsitul
Si tristul gol ca nu mai sunt…
Ca cerul unei seri de toamna
Se-ntuneca pierduta minte:
Nimicul îti întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte…
Uimit în loc s-opreste omul
Ca-n fata unui ne-nteles:
Din gândurile risipite
Nehotarârea a cules…
Si clara o lumina numai
Ii sta-n adâncul cugetarii:
Ca trece, – si ramân în urma-i
Nemarginirile uitarii…
TRAIAN DEMETRESCU 1866-1896
******
Mi-a placut poezia,m-a impresionat poetul care s-a stins atat de tanar…ma gandesc ce trist e totul uneori…si mi-aminteste ca suntem doar calatori prin viata asta,si-atunci caut in mintea mea un SENS …
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.