Legatura indestructibila dintre om si animalul
sau am putut sa o vad cu ochii pe aceste meleaguri;omul si calul..ceva minunat ,dincolo de cuvinte.Poezia lui Alexandru Macedonski ,CALUL ARABULUI,reda cu acuratete acest lucru.
Arabul cazuse in aspra robie,
Muschioasele -i brate legate era…
El n-o sa-si mai vada nici cort, nici sotie,
Nici larga pustie
Ce-n veci treiera!
Si turcii-l vor duce cu ei in cetate,
Si sclav ca sa fie va fi destinat,
Si pana ce-n pieptu-i un suflet va bate,
De-un dor ce abate
Va fi dominat!
Iar calul sau falnic,usoara naluca,
Ce-n fuga se-ntrece cu pasrea-n zbor,
Si ca o sageata-nainte apuca-
In dar o sa-l duca
Sultanului lor!
L-aceasta gandire,de lacrimi paraie
Revarsa-a lor unda pe negru-i obraz!…
Toti dorm;numai luna pluteste balaie,
Scaldata-n vapaie
Pe-un nor de atlaz!
Lumina-l ajuta si calu-si zareste,
Dar trist la o parte sedea priponit,
Cu ochiul sau negru parea ca-i vorbeste,
Parea ca-l jeleste
In dor adancit!
Arabul atuncea patruns de simtire,
Pe branci se taraste s-ajunga la el;
Miscat de-o inalta si dulce gandire,
Spre-a lui mantuire
Lucreaza cu zel!
Cu dintii apuca priponul cel tare,
Il musca,il roade ,si-l rupe-n sfarsit
Deschisa ii este pustia cea mare,
Cu alba carare,
Cu san impietrit!
Dar calul atuncea,de branele-i late,
Cu gura-l ridica,miscat de-al sau dor,
Prin noapte,cu dansul,fantastic strabate,
Nimic nu-l abate
Din falnicu-i zbor.
Si-n tropotul mare,trei zile goneste,
Cand iata ca-n zare albeste un cort,
Arabul e-n viata,si calul soseste,
Dar vai,cand s-opreste,
S-abate jos mort!
–POEZII-1882
31.948834
35.932907
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.