DE-ALE INIMII…

IVERTISMENT

*Organul care isi face cel mai mult de cap nu este capul ci inima,ea fiind capul rautatilor(dar si al bunatatilor ,sa fim sinceri,in primul rand cu noi insine!)E adevarat,inima trebuie tinuta in frau si nu in palma,altfel ghesul ei iti da batai de cap,si te iau ceilalti de gagauta si ramai de caruta,da,trebuie strunita,sa nu te duca toata ziua buna ziua in ispita.(nu ca ispitele nu si-ar avea farmecul lor,dar ce-i prea mult te strica…)

*O inima usoara,sagalnica,nebuna,dupa unii,se hraneste cu ficati in sange ,si creier cu vin alb…culmea lacomiei,si cu inima perpelita pe jaratec!

*Sunt inimi si inimi si inimi…Care-i mai buna,care-i mai nebuna,mai inimoasa,mai abrasa,greu de zis!Pe care s-o alegi,pe care s-o iubesti,pe care s-o slujesti?

-Inima albastra?(vai de capul ei!);

-Inima de piatra?!(e buna,dar numai cand piatra e pretioasa si purtatoarea gustoasa…)

-Inima rea?!(nu,ca moare repede,si lumea nu merita atata osteneala)

-Inima zdrobita?!(da,merge in romanele de dragoste,ca trebuie sa traiasca si scriitorul din ceva)

-Inima tocata?!(se accepta dar nu in piept ci in chiftele si sarmale.)

-Inima goala?!(nu,sa nu aud,sa n-auzim,/viata pe inima goala-i un chin,/iti ghioraie matele-ntine/iti pui poftele in cui/,si-o inima care nu pofteste, nu-i INIMA CI UNTURA DE PESTE!)

-Inima cat un purice?!(asta nu mai e inima,zau,ca te scarpina toti cotoii si cotarlele)

-Inima cat un bostan?!(iar inconveniente,ca te mananca porcii!)

-Inima rece?!(nu-i soi nici ea ca pana la urma se strica,nu poti tine o vesnicie congelatorul in priza!)

Fra indoiala,sufragiile celor interesati se vor indrepta catre inima de vitel cu smantana,inima de vitel sote sau inima de vitel umpluta,iar ca desert,inimile de ciocolata(potrivit unei carti de bucate din antichitate).Intre inima si ochi functioneaza o complicitate si o armonie fara cusur:ei vad si ea cere,cu cat ei sunt mai bine imbroboditi si mai miopi ,cu atat ea cere mai mult si tu dai in gropi,iar cu cat ei vad mai departe,cu atat ea cere mai aproape,regula regulilor fiind aceea ca,cu cat esti mai legat la ochi,cu atat inima vede mai bine,ducandu-te in trumf la pierzare,de rapa,sau fain-frumos in prapastie.(dupa pofta inimii,cum doriti!)

Raporturi devenite clasice sunt si intre inima si limba;astfel cam tot ce ai pe inima ai si pe limba;

-mancarimea de limba de la inima vine;cand iti scoti inima prea la vedere,ti se taie limba,dar si cand nu-ti tii limba in gura,inima multe indura;

-tragerea de inima e altceva decat tragerea de limba;de inima vine ca te tragi tu,de limba te trag altii;

-limba se consuma in sos de vin,insa inima se savureaza in sos divin!

Calcatul pe inima nu e totuna cu calcatul pe coada,si nici cu calcatul in general;

-pe inima iti calci singur sa fii in rand cu oamenii,pe coada te calca altii sa fii in rand cu pisicile;

Calcatul in general il priveste pe fiecare.(atentie deci pe unde,ce si pe cine calci…)

Dupa secole de convietuire cu prietenii lor cainii,unii oameni,mai curati si mai blajini la suflet,au ajuns sa aiba inima de caine,ba,nu putini,chiar o viata de caine(viceversa nu s-a intamplat,canii avand despre stapanii lor,oamenii,niste pareri cainesti foarte personale!>)

Din cauza ca se incing una-una,inimile trebuie din cand in cand racorite,dar daca ti-o racoresti prea tare,risti sa intri cu ea cu tot la racoare(de-aia e bine ca inima sa fie cu cap ca nici ea sa faca si el s-o traga,nu-i echitabil.)

Inima e responsabila cu fericirea;

-cand cedeaza- ca trebuie ,viata-i facuta si din renuntari…se intampla sa traiesti o mare fericire

-cand ai rupt-o-nfericire,vina trebuie impartita intre inima si cap!

Despre „stopul cardiac”nu discutam ca noi aici,avem in vedere inima cu minunatul ei glas si nu cordul care,el,da obolul doctorilor si ortul popii!

La o doamna intai cedeaza inima si abia dupa aceea,functie de ingaduinta si fantezia persoanei ,celelate dotari auxiliare(„dotari „care in fond,nu se cedeaza,facand parte din patrimoniu umanitatii noastre pururi trecatoare,ca nu-i asa,dar din dar se face rai,daca dai,daca nu,DEGEABA AI!)

La domni e diferit;la ei cedeaza intai de toate buzunarul,dupa care urmeaza nectarulsi,la urma de tot,culoarea culorilor-alb ca varul(vorba zicalei:inima domnilor bucuria nebunelor…)

In concluzie,inima,cum o fi cum n-o fi,e bine sa fie,ca sa ai de cine s-asculti,altmiteri planeta pamant ar fi prea de tot pustie!(Ateneu 1987 -Calistrat Costin)

MAIMUŢA

MAIMUŢA  de  F.G.LAIU   (colectia Straif    2004)

-fabulă-

Odată o maimuţă din evul anecdotic

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A explodat:”Surate,sînt foarte ofensată

Că-n jungla hominidă superevoluată

A apărut o teză, vădit maliţioasă,

Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă..

Eu protestez sălbatic,rănită în mîndrie,

Că  se propagă-n lume asemenea prostie.

Dacă-ntîlniţi un singur nepot pitecantrop,

Atunci,pentru banane, să vă urcaţi in plop…

Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,

Sînt mulţumită ,nene,că-s pur urangutan.

Eu ,chiar să mă oblige în vreun laborator,

N-aş deveni port-bîta şi nici informator;

Şi cum progenitorii maimuţă m-au facut,

Sper să n-ajung ca omul,un josnic involut!

Păi s-a văzut vreodată la noi atîta ură?

Oare la noi se minte,se-njunghie,se fură?

Nu veţi vedea prin lume ,cît timp purta-vom coadă,

Gorile divorţate şi prunci lăsaţi în stradă.

Cine-a văzut in hoardă vreun iraţional

Tîmpindu-se cu droguri,sau homosexual?

Nu inspirăm Marlboro,nu traficăm muniţii,

Nu prea avem stiinţă,n-avem nici superstiţii,

Nici cîrciumi,nici spitale,nici case de nebuni,

Şi nu plătim pe altii sa facă rugăciuni.

Aţi întîlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,

Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

Cît am umblat eu creanga,scuzaţi, n-am observat

In obştea simiască,cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici,nici pui murind de foame

Sau omorîţi in taină de aşa-zise mame.

Lipsesc şi teroriştii,n-avem corupţi,nici duri,

Nici ţări,nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.

La mondiale sîntem cu mult în urmă noi,

Încît n-am fost in stare de nici un prim război.

Noi n-am avut ev mediu,ci numai mediu pur,

Lipsit de inchiziţii,de orizont obscur.

Noi n-avem sfinţi in temniţi,nici versuri puse-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.

E drept ,n-avem miliţii în junglă,dar nici mafii,

N-avem un staff al morţii,n-avem nici măcar stafii,

(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo-Park

Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n parc.)

Eu vă invit pe toate acum la raţiune:

Nu promovaţi această credinţă de minune;

Să nu apară-n junglă manipulări în masă,

Cu dogme si partide în lupta lor de clasă.

Mă tem că ne pîndeşte o nouă cruciadă,

O convertire a hoardei în monştri fară coadă.

De-o să vedeţi vreodată c-am coborît din pom,

Maimuţărind făptura care ii zice om,

Opriţi-mă la vreme să nu evoluez,

Şi ajungînd ca lumea să nu ştiu ce să crez…

I-adevărat că omul a coborît,ca soi,

Dar ,bre,fiţi rezonabili,n-a coborît din noi!”

%d blogeri au apreciat asta: