AMINTIRI

Aseara ,la o vorba cu sora mea,mi-a spus ca se duce sa culeaga cirese din gradina parintilor…acolo sunt tot felul de ciresi altoiti…galbeni si rosii,plantati candva de bunicul,ciresi cu fructe  mai mici dulci ,si ciresul amar din care ele fac vestita dulceata…daca am noroc ,poate imi ajunge si mie un borcan? prin prietena mea scorpioana care calatoreste in Romania la fetele ei studente in zona aceea…(prietenia noastra dureaza dinaintea venirii aici cu cativa ani…)

Pe la ei , au terminat de cosit si de adunat fanul (primul cosit)…mi-am amintit ca in casuta bunicii in care ma lua inca de cand eram mica, am invatat primele versuri:
„Insira-te, margarite,
Pe lungi fire aurite,
Ca o hora luminoasa,
Ca povestea mea duioasa”(Vasile Alecsandri)

I-am iubit mult pe bunici…de cate ori ma duceam acolo ma uitam la cele doua tablouri de pe perete care reprezentau vremea cositului(pe atunci bunicul inca mai cosea).Nu stiu cine le-a pictat si daca aveau vreo valoare inafara de cea sentimentala…pe unul din ele era un cosas care dormea pe brazdele proaspat cosite iar dedesubt era scris-

„In finul de curind cosit

Gindind la tine-am adormit;

Si de miresme-mbalsamat,

Un vis ferice am visat.”(V.Bilciurescu)

Celalat tablou arata campul cu capitele deja facute si in departare Schitul …

-versurile care insoteau pictura:

„S-aude clopotul la Schit,

Merg pustnicii sa se inchine;

Luceafarul a rasarit,

Iar eu ma duc gindind la tine”(Duiliu Zamfiresu)

Dupa ce bunicul s-a stins,bunica s-a mutat in satul nostru(ea a locuit in satul bunicului zeci de ani) si tablourile s-au pierdut…mie mi-au ramas insa vii in amintirile mele…

Si tot povestind cu sora mea, mi-a trecut si migrena care m-a necajit atata  …deja am vazut-o ca in copilarie prin ciresi adunand de mare zor fructele altoite …

%d blogeri au apreciat asta: