ALTE VORBE…

FORISME

*Dupa un timp incepem sa facem confuzie intr ce nu a fost si ceea ce putea sa fie.

*Era atat de sarac incat nu avea nici dusmani.

*Zeus nu avea darul convingerii si adesea apela la trasnet.

*Si va veni o zi cand nici macar batrani nu vom mai fi.

*Oamenii s-au gandit sa-si pastreze sentimentele in inima uitand ca este cel mai framantat organ.

*Sa nu vedem in trandafiri numai spinii.

*Foamea de adevar duce adesea la devorarea acestuia.

*Atata timp cat exista erori topografice,ma tem de drumul absolut drept.

*Sufletul femeii e ca o carte.Trebuie sa fie prea bun ca sa il citesti de doua ori.

*Mare noroc cu punctele de suspensie.Ele marcheaza locul in care autorii vor sa fie spirituali.

*Vrei sa fii o valoare.Nu uita ca valorile se tin sub lacat.

*Progresul tehnic ne asigura pe zi ce trece o moarte  tot mai complexa.

*Poti privi o stea prin gaura cheii.aceasta se cheama perspectiva.

*Libertatea tigrului se leaga indestructibil de dreptul de a sfasia.

*Bietii dinozauri au disparut desi erau atat de mari.

*Inconjurat de pisici canarul  a inceput sa creada in binefacerile coliviei.

*Nemuritorul nu crede in propria moarte pana nu i se confirma oficial.

*Viata e tot materie.Dar cat de minunat pulseaza.

*Bombardierul se considera avion agricol.Seamana frica.

*De cele mai multe ori,aidoma melcilor lasam in urma o casa doar.

*Cerbii schimba coarnele o data la un an.Unii barbati mai des.

*Ne intoarcem tristi de la fiecare inmormantare,cu exceptia uneia,de la care nu ne mai intoarcem de loc.

*Independentul e in mare primejdie.El depinde numai de sine.

*Raul nu poate scoate pietrele din vad,dar rabdator le impinge la vale.

*Cainele care latra la luna e ferm convins ca se face auzit.

*Mincinosul nu are incredere in nimeni.

*Parazitii infloresc chiar pe rana copacului.

*Pe drumurile nesigure acordam intaietate femeilor.

*Ma plictisesc rar si niciodata singur.

CAINELE IZGONIT

 CAINELE IZGONIT    de G.ALEXANDRESCU

                 -fabula-

„Lupul cu toata prostia

Carmuia imparatia;

Si ca un stapanitor,

Unora le da avere,

Altora ,pe o parere,

Le lua chiar starea lor.

Favor,ura schimbatoare,

Izgonire sau chemare

Al domniei era plan.

Cainele gonit de soarta

S-auzise cum ca poarta

Sentimentul de dusman;

C-ar fi zis,nu stiu la cine,

Cum ca nu este prea bine

A manca atatia miei,

Si ca daca le aduna,

Lana lor pe orice luna,

Sa-i lase macar cu piei.

Asemenea mari cuvinte,

Precum fiescine simte,

Nu sunt prea de suferit.

Pe loc vrura sa-l goneasca;

Dar politica domneasca

Alte pricini i-a gasit.

A zis ca nimic nu stie,

Ca nu este bun sa tie

Un rang intre curtezani;

Ca la orice-l randuieste,

Nici o slujba nu-mplineste

Ca nu face nici doi bani.

Atunci vulpe,sarpe,broasca,

Fara macar sa-l cunoasca,

De prostia lui vorbea.

Unul zicea ca glas n-are,

Altul ca nu este-nstare

O piatra de jos sa ia.

Se mira cum de rabdase

Domnul,si nu departase

Pe un caine ticalos,

A caruia toata treaba

E sa manance degeaba,

Far-a face vrun folos.

Dar dupa o lunga vreme,

Satul in zadar a geme,

Jalba cainele a dat,

Zicand ca de-acu-nainte,

Toate ii vor parea sfinte,

Numai sa fie iertat.

Adesea nenorocirea

Schimba gandul si simtirea:

Pe loc fu si slobozit.

Cinsti,averi nu se mai spune:

Ce zicea el erau bune,

Duhul lui era vestit.

Intr-o zi neavand treaba,

Domnul pe ai sai intreaba:

„Voi de caine,ce ganditi?”

Serpi,soparle,deodata

Toti raspunsera indata:

„Inaltime,sa traiti!

Tuturor este placuta

Cinstea cea cu drept facuta

Astui vrednic dobitoc.

Al lui cap,a lui stiinta,

Glas,putere,iscusinta

Pentru noi sunt un noroc.

De trup este prea puternic,

De slujbi multe este vrednic,

Si in lupte e vestit.”

-„Astea le stiam prea bine,

Stiam ce i se cuvine,

Dar atunci era gonit.”

%d blogeri au apreciat asta: