GANDUL DE AZI…

februarie 19, 2012 la 17:32 (SENTIMENTE)
Tags: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

“Mama este cel mai apropiat prieten pe care il avem atunci cand incercarile , grele si surprinzatoare , cad asupra noastra ; cand nenorocirile iau locul prosperitatii ; cand prietenii care s-au bucurat alaturi de noi , in momentele stralucirii noastre , ne parasesc in clipa in care problemele ne coplesesc , numai ea ramane langa noi si se straduieste prin bunatatea sfaturilor si invatamintelor ei sa risipeasca norii intunecati , facand ca pacea sa se reintoarca in inimile noastre.”

(Washington Irving-1783 –1859-was an American author, essayist, biographer and historian of the early 19th century)

Ce repede trec anii!

Azi mi-e gandul doar la ea

Mama mea!

La multi ani cu tot dorul!

20 comentarii

NASTEREA DOMNULUI

decembrie 24, 2011 la 14:39 (SENTIMENTE)
Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Sinaxar 25 Decembrie

În această lună, în ziua a douăzeci şi cincea, prăznuirea Naşterii celei după trup a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Nasterea DomnuluiBunul Dumnezeu, văzând neamul omenesc chinuit de diavol, I s-a făcut milă de el. A trimis pe Arhanghelul Gavriil să zică Născătoarei de Dumnezeu: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine!”. Şi îndată S-a zămislit Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, în preacuratul ei pântece. Când s-au împlinit nouă luni de la zămislire, ieşit-a porunca de la cezarul August ca să se înscrie toată lumea şi a fost trimis Quirinius în Ierusalim ca să facă înscrierea. Deci a venit şi Iosif, păzitorul Născătoarei de Dumnezeu, cu dânsa ca să se înscrie în Betleem. Şi când a venit vremea să nască Fecioara, n-a găsit casa, că era multă lume; de aceea a intrat într-o peşteră săracă şi acolo a născut, fără stricăciune, pe Domnul nostru Iisus Hristos. L-a înfăşat ca pe un prunc şi L-a culcat în ieslea vitelor. Acolo, între vite, au pus pe Ziditorul tuturor, pentru că avea să ne mântuiască pe noi de întinăciune.

TROPARUL Naşterii Domnului:

„Naşterea Ta, Hristoase Dumnezeul nostru, răsărita lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa, cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui Dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne, slavă Ţie.”

CONDACUL Naşterii Domnului:

„Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”

Tot în această zi, pomenirea închinării magilor.

În vremurile de demult, era într-o ţară din Răsărit un prezicător numit Valaam, care a prezis multe şi a spus şi acestea: „Va răsări o stea din Iacob şi va zdrobi căpeteniile Moabului”. Prezicerea aceasta a fost lăsată moştenire celorlalţi prezicători şi ei au făcut-o cunoscută şi împăraţilor din Răsărit. Şi aşa a ajuns prezicerea şi la aceşti trei magi, care se uitau pe cer să vadă o astfel de stea. Ei, ca oameni învăţaţi şi cunoscători de stele, când au văzut pe cer că o stea nu merge ca celelalte stele de la răsărit la apus, ci de la miazănoapte la miazăzi, au cunoscut că această stea arată naşterea unui mare împărat. Şi au mers după stea până la Ierusalim şi au întrebat: „Unde este Împăratul iudeilor, Cel ce S-a născut, că am văzut steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui?”. Şi auzind împăratul Irod s-a tulburat. A chemat în ascuns pe magi şi le-a spus:

„Duceţi-vă şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc; dacă îl veţi găsi, vestiţi-mă, ca să mă duc şi eu să mă închin Lui”. Spunea aceasta ca să afle unde este şi să-L omoare. Apoi a chemat pe cărturari şi i-a întrebat: „Unde spune Scriptura că Se va naşte Hristos?”. Ei i-au spus: „în Betleemul Iudeii!”. De la Irod magii au plecat şi iată steaua pe care o văzuseră în răsărit mergea înaintea lor şi a stat deasupra locului unde era Pruncul. Şi intrând au găsit pe Hristos Domnul. Au căzut în genunchi, I s-au închinat şi i-au adus daruri: aur, smirnă şi tămâie. La porunca îngerului nu s-au mai dus la Irod, ci s-au întors în ţara lor pe altă cale. Irod, văzând că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi a trimis oştile lui ca să omoare pe copiii din Betleem de la doi ani în jos. Pentru aceasta a fost trimis înger de la Dumnezeu şi a spus lui Iosif: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt„. Şi Iosif a făcut aşa. A luat Pruncul şi pe Mama Lui şi s-a dus în Egipt.

Tot în această zi, pomenirea păstorilor care au văzut pe Domnul.

Celui născut în peşteră slavă I se cuvine în vecii vecilor. Amin.

11 comentarii

PILDA DINTR-O POEZIE…

mai 12, 2011 la 13:17 (SENTIMENTE)
Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

      Aurul si Întelepciunea

Marele-Împãrat Luminã si-Întuneric Împãrat,

Megiesi cu-mpãrãtia, când a fost si ei sã moarã,

Cu trei zile mai-nainte de, prohod si de sicriu,

Fiecare, cu iubire si-a chemat

Unicul fiu,

Sã-i dea binecuvântare pentru cea din urmã oarã.

Si-amândoi, cu ochii-n lacrimi si cu grai întretãiat:

Fiilor ce-aveau sub soare le-au lãsat câte-o comoarã:

– Fiule, a zis Luminã, eu mã sting si plec departe…

Tu rãmâi pe lume singur…Toate-n lume sunt desarte…

Mostenire, pentru tine, n-am sã las decât o carte…

Iat-o!…Toatã fericirea vei putea prin ea sã sorbi,

Dacã ochii tãi, citind-o pururea, nu vor fi orbi!

Sunt în ea comori de veacuri: vorbe-adânci, vorbe-ntelepte;

Fiecare, la tot pasul, doar spre bine sã te-ndrepte,

Fiindcã vorbele-ntelepte, niciodatã nu te mint

Si-s ca merele de aur, în panere de argint!

– Ah, odorul tatii, zise Împãratul Întuneric;

Azi, când mor, cu fericirea, vreau, pe veci, sã mi te feric…

Iatã-ti las, ca mostenire, un fãrã sfârsit tezaur:

In aceastã raclã neagrã, numai galbeni mari de aur…

E comoarã fermecatã

Prin iubirea mea de tatã…

Galbenul cel de pe urmã, sã-l azvârli mereu în foc

Si, mereu, spre-al tãu folos,

Înmiit, au sã rãsarã, gârlã, galbenii la loc,

Pe când racla fermecatã, cum pãmântul alta n-are,

Sa cuprindã-a ta comoarã, se va face tot mai mare!…

Vorbele acestea zise, firul vietii astfel tors,

Cei doi Împãrati plecarã,

Fiecare plâns de-o tarã,

Dincolo, de unde nimeni, pânã azi, nu mai s-a-ntors,

Iar în ziua urmãtoare, chiar din zorii diminetii,

Cei doi fii pornirã si ei ca sã-si toarcã firul vietii:

Pe stãpânul raclei negre, cu însetãri în pumnul humii,

La fost smuls ca o furtunã, aurul, în largul lumii:

Bolta cerului albastru i-a-nhorito-n mii de sori;

I-a pus vrãji în toatã clipa; sub tot pasul, colb de flori;

L-a purtat pe tot pãmântul: pe cãi largi, pe cãi înguste

Si i-a dat, în fãrã seamãn pân-atunci olocauste,

Tot ce-ar fi putut sã guste!…

Dar cu anii, mergând astfel pe cãrãrile ce mint,

Cu, pe tâmple, tot mai multã promoroacã de argint,

Însetatul, dintr-o datã, rãtãcit pe-al vietii drum

Se simti mâhnit…Pe fire parcã se lãsa un fum;

Nu mai era primãvarã, nu mai era cer senin;

Fericirea de-altã datã începu sã fie chin:

Cântecul îi pãru urlet; stârvuri, florile de crin;

Simti frigul tot mai tare: sorii se stingeau într-una;

Muri cel din urmã soare, apoi stelele si luna;

Întunericul se-ntinse tot mai negru si, curând,

Noapte grea veni sã-i cadã si pe suflet, si pe gând,

Cel care viata o sorbise cu-nsetare,

Otravit de-a ei dulceatã, s-azvârli, plângând, în mare!

Dar, în clipa-ntunecatã, cea mai neagrã dintre toate,

El simti, din valul mãrii cum un brat pe mal îl scoate

Si-n clipita urmãtoare când în fire-a fost sã-si vinã

Vãzu-n fata lui pe fiul Împãratului Luminã:

Cu, pe cap un sfert de soare ca un sfânt din Paradis,

Zâmbitor tinzându-i cartea, cel ce l-a scãpat i-a zis:

– Nu e vina ta…E vina celui care, drept tezaur,

Nu ti-a dat o asa carte, ci izvorul sãu de aur!…

Ia-o si citeste, frate: pentru toate-ti va fi leac,

Precum leac mi-a fost si mie; si-o fi tuturor, în veac…

Ia-o si citeste-ntru-na: azi vei fi mai bun ca ieri;

Vei simti cum prinzi în suflet boarea dulcei primãveri,

Cu miros din lãcrãmioare si din florile de meri!…

Vei simti, din întuneric cum pe toata clipa iesi;

Cum îti înfloresc în Suflet milioane de ciresi;

În a cãror fiecare ramurã omãt de floare,

Cântã, o privighetoare!

Cartea mea e carte plinã

De miresme, de luminã,

Si mai mult îmbãtãtoare decât oricare grãdinã!

Ia-o si citeste, frate…Adevãr grãieste-mi gura!

Si-nchinându-se, Luminã, surâzând, i-a dat

Scriptura.

……………………………………………………………..

Iarã Sufletul-ruinã, adevãr zic si eu vouã:

Prin puterea cãrtii sfinte, s-a trezit la viatã nouã

   de VASILE MILITARU  (poet si scriitor roman nationalist 1885-1959)

––––––––––-

Astept stirile din Spania din urma de cutremur…stiu niste romani acolo si ma gandesc…

Pana vin ,(ceva stiri sigure)citesc poeziile lui Vasile Militaru …e pentru prima oara cand imi cad in mana…

7 comentarii

IN JOIA MARE…

aprilie 21, 2011 la 11:35 (SENTIMENTE)
Tags: , , , , , , , , , , , , , , ,

SAPTAMANA PATIMILOR

JOIA MARE

Astazi se praznuiesc evenimentele

-SPALAREA PICIOARELOR UCENICILOR DE CATRE MANTUITORUL dandu-ne pilda de smerenie

-CINA CEA DE TAINA pe care Domnul Iisus a luat-o cu cei 12 Apostoli

-rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vinderea Domnului

In aceasta seara in Biserici,se savarseste denia care aminteste de pilda umilintei precum si tradarea Domnului.

Tot joi se pastreaza „obiceiul”vopsirii oualor si pregatirea spirituala pentru VINEREA MARE .

–––-

Din Pildele lui Solomon fiul lui David

„Frica de Dumnezeu este inceputul intelepciunii;cei fara minte dispretuiesc intelepciunea si stapanirea de sine”(1,7)

„Ascultati fiilor,invatatura Tatalui si luat aminte sa cunoasteti buna chibzuiala”.(4,1)

„Cel ce iubeste invatatura iubeste stiinta,iar cel ce uraste cercetarea este nebun.”(12,1)

„Lenesul nu-si frige nici vanatul lui;cea mai scumpa comoara pentru om este munca.”(12,27)

„Cine cruta toiagul sau isi uraste copilul,iar cel care il iubeste,il cearta la vreme.”(13,24)

„Cel care nu baga in seama pe prietenul lui,savarseste un pacat;iar cel ce se indura de sarmani e fericit”(14,21)

„Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau,iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste intelepciune.”

„Frica de Dumnezeu este intelepciune si invatatura,iar smerenia trece inaintea maririi”(15,32,33)

„Nebunul nu ia in seama invatatura tatalui sau,iar cine trage folos din certare se face mai intelept.”(15,5)

„Mai buna este o bucata de paine uscata in pace,decat o casa plina,cu carne de jertfe,dar cu vrajba.”(17,1)

„Cel care are mila de sarman,imprumuta Domnului si El ii va rasplati fapta lui cea buna”

„Frica de Dumnezeu duce la viata si ne indestulam fara sa fim loviti de nenorocire.”(19,17-23)

„Sileste la invatatura inima ta si urechea ta la cuvinte iscusite.”(23,12)

„Un nume(bun)este mai de pret decat bogatia;cinstea este mai pretioasa decat argintul si decat aurul.”(22,1)

„Precum celui care mananca miere multa nu-i merge bine,tot asa si celui care se lasa coplesit de cuvinte de lauda.”(25,27)

„Mandria umileste pe om iar de cinste are parte cel smerit.”(29,23)

sursa

Carte de rugaciuni

Manastirea SF.IOAN CEL NOU

SUCEAVA

3 comentarii

%d blogeri au apreciat: