VREMEA LUPILOR

Am cautat cam cum arata saracia in top,ca am eu a banuiala  mea…chiar cum spunea marele Dem Radulescu:”-Elviro,tot ce vezi aici nimic nu este adevarat”!…si am mai dat si de alte topuri…ele nu sunt verificate minutios ci sunt doar preluate( dar nu asta e ideea)…ci de ce e atata saracie pe lume?

TOP 10 TARI SARACE(cele mai)

10-Sierra Leone

9.Guineea

8.Liberia

7.Centrafrican Republic

6.Somalia

5Burundi

4.Burkina Faso

3.Mali

2.Ethiopia

1.Niger

Sigur ele sunt mult mai multe daca stam sa ne gandim cam cum e realitatea…bogatii lumii care au o pondere de 0,5% din populatia totala a globului detin 35%din averea totala a lumii…in tarile mai sarace traiesc87,5%din populatia totala iar in tari precum Canada,SUA,Japonia si cele de Vest traiesc 12%din populatia totala…

„Resursele Africii sunt foarte bogate. Subsolul adaposteste mari zacaminte de: petrol(in nord si in zona G. Guineei), fier (in vest, in sud, in nord-est); indeosebi sudul este foarte bogat in: aur,diamante, uraniu, carbune etc. Resursele de suprafata nu sunt mai prejos: paduri, ape curgatoare. In ciuda bogatiei resurselor, industria este foarte slab dezvoltata, mai importanta fiind ramura extractiva. Totusi Rep. Africa de Sud, si intr-o oarecare masura statele mediteraneene (Egipt, Algeria, Maroc) au o industrie moderna, diversificata.”

CONCLUZIE PERSONALA

Legea lupului

Imparat fiind pe vremuri, lupul, – fire înteleapta

Si milos cu toti supusii, – a facut o lege dreapta,

Prin a carui rânduire, – pentru foarte bun cuvânt,

O livada înflorita, cum nu-i astazi pe pamânt,

Hotarât a fost sa fie socotita ca loc sfânt,

Pentru ca ‘napoia vremii cu trei veacuri si mai bine,

Ar fi fost pe-acea livada mânastire de albine…

Astfel, – era scris în lege, ca-n acea livada verde

Cine intra, viata-si pierde:

Fie miel sau fie ied,

N-avea drept sa-i calce iarba nici picior de patruped…

Cel ce va-ndrazni s-o faca, – hotarât era prin lege,

Sa primeasca pe spinare, nu mai stiu cate ciomege,

Iar apoi, – ca pilda vie, –

Jupuit pe loc sa fie…

Cei dintâi cazuti în leasa si-nhatati ca sa-i jupoaie,

Au fost niste caprioare, doi vitei si-o biata oaie,

Si cadeau, pe rând apoi:

Cai, mioare, vaci si boi, –

Carora, chiar Imparatul, – milostiv cum numai el e, –

Le lua-n primire zilnic nefolositoarea piele…

Intr-o zi însa norocul, nu stiu cum a vrut sa joace

Si sa faca astfel placul celorlalte dobitoace,

Cari-au prins pe iarba verde, în livada cea smaltata,

Vre-o trei lupi cu ceafa lata…

Dusi fiind la judecata, de trei boi, un miel si-o oaie,

Ca pe cei de mai-nainte, Imparatul sa-i jupoaie,

Inaltimea-sa, îndata ce vazu pe lupi în fiare,

Catre vitele cornute a turnat cu voce tare:

– Cum, nemernici si misei,

Indrazniti a crede oare sa jupoi pe fratii mei?…

– Doamne, au calcat livada!, – cuteza un bou sa zica.

– Taci, ca te jupoi îndata!… Boul a tacut, de frica…

– Legea spune…, – zise oaia, dar simti fiori prin seu:

– Ce-ai tu cu legea, dobitoaco?… Legea n-am facut-o eu?…

Si pe fratii pusi în fiare liberându-l rând pe rând,

Imparatul, cu iubire, i-a îmbratisat, plângând…

Celelalte dobitoace au plecat tiptil apoi:

Oaia-ntâi, pe urma boii, iar mielul dupa boi, –

Pricepând ca, sa nu calce în livada fara stupi,

Legea-i numai pentru ele, însa nu si pentru lupi.

de Vasile Militaru

Mai multe despre noi…

ROMANTA NOASTRA de ION MINULESCU(1881-1944)

Pe-acelasi drum,

Manati de-acelasi indemn al nazuintii,

De-aceleasi neintelese ,avanturi spre tot mai sus,

Pe-acelasi drum

Pe unde ieri trecura poate,

Strabunii nostri

Si parintii,

Pe unde,unii dupa altii,drumetii trec de mii de ani,

Noi-

Carora ni-i dat sa ducem enigma vietii mai departe

Si doliul vremilor apuse,

Si-al idealurilor scrum-

Pe-acelasi drum

Vom trece maine cersind din titerele sparte

La umbra zidurilor mute

Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri…

Si-n calea noastra intalni-vom

Pe cei batrani ramasi in urma-

Pe cei ce ne-or privi cu ochii in lacrimi

Cum le-o luam-nainte.

Iar noi,

Le vom citi-n figura cum suferintele le curma

In suflet sfintele avanturi

Si-n gura caldele cuvinte…

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri…

Si-n calea noastra intalni-vom-

O!… cate nu poti sa-ntalnesti

Cand drumu-i lung

Si nesfarsita e nazuinta ce te mana,

Tot mai departe

Si te poarta,

Ca pe un orb tinut de mana,

Spre-ntrezarite-Aureole-

Nimicuri scumpe pamantesti!…

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!…

Si mandri poate ca seninul albastru-al sangelui regesc.

Dar va veni o zi in care

Ne vom opri de-odata-n drum,

Inspaimantati ca-n urma noastra

Zari-vom pe altii cum sosesc,

Cum ne ajung,

Ne trec-nainte

Si rad ca nu-i putem opri…

Da…

Va veni si ziua -n care vom obosi,

Si va veni

Un timp in care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum

Ne va parea miros de smirna,

Iar cantul titerelor sparte

Un Psalm cantat de-un preot gangav

La capataiul unei moarte

Pe care nimeni n-o cunoaste…

Si-atunci privind in urma lor-

Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna

Cand nu-si pot spune tot ce vor-

La umbra zidurilor mute

Si-a secularilor castani,

Vomn adormi ca si drumetii

Ce dorm uitati de mii de ani!…

 

%d blogeri au apreciat: