CALUL ARAB

Am fost la cineva care are cai…ii ingrijeste cu mare dragoste si cu un anume respect…Calul arab are o intreaga istorie a lui…el s-a adaptat conditiilor climatice de desert…candva,beduinii ii protejau in propriul lor cort unde isi duceau viata,pentru a nu fi furati…astazi,fiecare cal are un grajd al sau…sunt blajini…frumosi…iubiti si pretuiti de stapan…o parte din cai sunt folositi la curse…mi-au placut…erau multi,am fotografiat doar cei care erau afara…omul spunea ca se simte foarte aproape de caii lui;ii sunt prieteni…si la noi acasa mereu am avut cate un cal frumos…tatal meu de asemenea isi iubea calul si ii era prieten de nadejde …acestia sunt rabicano

Mai multe despre om si cal

Legatura  indestructibila dintre om si animalul sau am putut sa o vad cu ochii pe aceste meleaguri;omul si calul..ceva minunat ,dincolo de cuvinte.Poezia lui Alexandru Macedonski ,CALUL ARABULUI,reda cu acuratete acest lucru.

Arabul cazuse in aspra robie,

Muschioasele -i brate legate era…

El n-o sa-si mai vada nici cort, nici sotie,

Nici larga pustie

Ce-n veci treiera!

Si turcii-l vor duce cu ei in cetate,

Si sclav ca sa fie va fi destinat,

Si pana ce-n pieptu-i un suflet va bate,

De-un dor ce abate

Va fi dominat!

Iar calul sau falnic,usoara naluca,

Ce-n fuga se-ntrece cu pasrea-n zbor,

Si ca o sageata-nainte apuca-

In dar o sa-l duca

Sultanului lor!

L-aceasta gandire,de lacrimi paraie

Revarsa-a lor unda pe negru-i obraz!…

Toti dorm;numai luna pluteste balaie,

Scaldata-n vapaie

Pe-un nor de atlaz!

Lumina-l ajuta si calu-si zareste,

Dar trist la o parte sedea priponit,

Cu ochiul sau negru parea ca-i vorbeste,

Parea ca-l jeleste

In dor adancit!

Arabul atuncea patruns de simtire,

Pe branci se taraste s-ajunga la el;

Miscat de-o inalta si dulce gandire,

Spre-a lui mantuire

Lucreaza cu zel!

Cu dintii apuca priponul cel tare,

Il musca,il roade ,si-l rupe-n sfarsit

Deschisa ii este pustia cea mare,

Cu alba carare,

Cu san impietrit!

Dar calul atuncea,de branele-i late,

Cu gura-l ridica,miscat de-al sau dor,

Prin noapte,cu dansul,fantastic strabate,

Nimic nu-l abate

Din falnicu-i zbor.

Si-n tropotul mare,trei zile goneste,

Cand iata ca-n zare albeste un cort,

Arabul e-n viata,si calul soseste,

Dar vai,cand s-opreste,

S-abate jos mort!

POEZII-1882

%d blogeri au apreciat asta: