GANDURI DE DUMINICA

Astazi 13 nov.pomenirea Sf.Ioan Gura de Aur

Am citit ,

Am ramas pe ganduri…

„Viaţa de aici este un han

37. Nu ştii că viaţa de aici este o călătorie? Oare eşti cetăţean? Nu! Eşti călător. Ai înţeles ce am spus? Nu eşti cetăţean, ci drumeţ şi călător. Să nu spui că am această cetate sau pe cealaltă. Nimeni nu are cetate. Ea se află sus, iar cele de aici reprezintă calea. Deci mergem în fiecare zi atâta cât firea încuviinţează cu bucurie. Oare cineva adună pe cale bani? Cineva, pe cale, ascunde aur în pământ? Deci când intri în han, spune-mi, te apuci să-l înfrumuseţezi? Nu, ci mănânci şi bei şi te grăbeşti să pleci! Viaţa de aici este un han. Am intrat, am străbătut viaţa de aici, să ne îngrijim să ieşim cu nădejde bună, să nu lăsăm nimic aici, ca să nu pierdem acolo. Când intri în han, ce-i spui copilului? Ia seama bine unde îţi pui lucrurile, nu cumva să laşi ceva aici, să nu se piardă ceva, nici mic, nici neînsemnat, ca să ne întoarcem cu toate lucrurile acasă! La fel şi noi în viaţa aceasta. Să vedem viaţa ca pe un han şi să nu părăsim nimic aici, în han, ci să le întoarcem pe toate în cetatea mamă. Eşti trecător şi drumeţ, sau mai bine zis, chiar mai neînsemnat decât trecătorul. De ce? îţi voi spune! Trecătorul ştie când intră în han şi când pleacă de acolo, pentru că îşi este propriul stăpân şi el hotărăşte când va intra şi când va pleca. Eu însă nu ştiu când intru în han, adică în viaţa de aici, nu ştiu nici când ies. Şi deseori pregătesc mâncăruri pentru multă vreme, dar Domnul mă cheamă degrabă: „Nebune! în această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi?” (Luca 12, 20). Ieşirea din han este nesigură, deţinerea bunurilor nestatornică, în tot locul prăpăstii nenumărate, talazuri de pretutindeni. De ce alergi ca nebunul dupa umbre? De ce laşi adevărul şi fugi după umbre?”

(din „Două sute cincizeci de parabole” Sf Ioan Gură de Aur, Ed. Egumenița 2011)

„NU UITA SĂ TE SPELI CU IUBIRE PE FAȚĂ”

Să nu pleci…

Să nu pleci cât e timp de trecut pe sub plopi,

Cât mai curge pe piatră o apă târzie.

Chiar de plouă-n amurg, nu te teme să-ngropi

Ce-ai avut mai de preț în corabia vie.

Să nu strigi cât e timp de visat pe sub tei,

Cât e timp de iubit lângă frunzele noptii.

Daca vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,

Incrustează un semn pe sprâncenele portii.

Să nu pleci, ochii mei nu mai știu ce-i cu ei;

Să-i împaci, cum stii tu, pân’ la ceas de trezie.

Dacă vrei să mai dai, dacă vrei să mai iei,

Trandafirii, doar ei, ne vor sta marturie.

Să nu strigi cât e timp de cules trandafiri,

Cât e timp de urcat în cetatea iubirii.

Vor veni la ospatul stelar amintiri –

Să nu uiti, sa nu uiti sa le dai trandafirii.

Să nu strigi, să nu pleci, să nu uiti să trăiești

Tot ce crezi că-ti va fi de folos la nuntire.

Trandafirii sunt cei mai curati si firesti

Vestitori ca vom fi: tu mireasa, eu mire.

Să nu pleci cât e timp de rămas lânga crini,

Cât e timp de trait si de mers către viață.

Ca să poți curața trandafirii de spini,

Nu uita să te speli cu iubire pe față.

de

Cornel Armeanu

din volumul „Calator între doua lumini”, editura Litera 1986

**************

Am cautat date despre poet si nu prea am gasit…asta pentru ca nu am stiut despre el si poezia sa…mi-a placut poezia…

-in zilele in care imi ramane un strop de timp citesc poezii…

AMMAN-IORDANIA

Pentru calatorii prin lume

(si prin viata),fiecare loc din lume are frumusetea

lui particulara.Amman-ul are si el farmecul sau;cine l-a vizitat stie…nu-l uita.Orasul este unul modern construit pe sapte dealuri..In inima lui se afla Teatrul Roman si cel mai bun muzeu arheologic.Iordania este una din tarile cu o mare bogatie istorica.

%d blogeri au apreciat asta: