CADOU DE VACANTA

Prin lume,in aceasta perioada oamenii se duc in vacanta…la munte la mare,fiecare unde doreste si dupa posibilitati…Eu,am primit cadou un televizor ,ca pe o vacanta ,si m-am bucurat…chiar foarte tare.

In aceste timpuri nimeni nu cumpara televizoare nici chiar atat de mic cum e al meu… ca sa nu mai auda stirile si ca sa nu piarda timp inutil din viata in fata ecranului,nu?La mine lucrurile stau oarecum diferit…am avut un singur televizor unde daca voiam ceva pe romani,nu aveam loc…ori erau desene animate,ori Star Academy emisiuni la care copiii stateau lipiti de ecran si n-ar fi schimbat si pentru mine, pentru nimic in lume…adica nici nu intelegeau de ce vreau sa ma uit pe alt canal …

Candva m-a intrebat tatal meu daca vad romanii la televizor…eu ii vedeam da, cand se putea…ei,acuma, am fixat romanii pe satelit la Nil Sat, am canale destule …doar romanesti …nu stau sa uit de mine,cand am si eu timp…uneori ,se vorbeste doar in araba;la tv,oamenii din jur ,copiii mei cu copiii celorlalti …si-atunci am un sentiment ca imi lipseste ceva…vreau sa aud limba romana …

Chiar aseara dupa ce l-am pus in functiune, am deschis pe TVR3, regionalul IASI,primul care a venit…era un concurs VOCEA POPULARA,tineri care cantau doine si cantece de demult…costume populare superbe…chiar a venit vecina si mi-a cerut sa-i traduc ce canta una din fetele acelea frumoase ,ca i-a placut …

„Cucule cu pene sure

Frumos canti tu prin padure”…

…au dat navala amintirile…

Nu astept sa ma inteleaga careva,e ceva personal,de suflet…

L-am botezat  pe televizor ” Romanasul”, si cand il inchid il acopar cu un stergar romanesc de artizanat rosu cu negru…si parca zambeste si el, si eu…

UMOR VECHI

PROCES CASTIGAT DE O GASCA

Un oarecare Isidor avea un proces cu alt oarecare,Popescu.

Isidor,dupa ce explica avocatului sau pricina,il intreba:

-Domnule avocat,dumneata o sa pledezi frumos,nu ma indoiesc.Dar am deja o idee.Am sa trimit plocon judecatorului inainte de ziua infatisarii o gasca grasa.Ce zici,nu e bine?

-Vai de tine Isidor,sa nu faci asta ca te nenorocesti!

-Pentru ce domnule avocat?E obiceiul pamantului.

-Fiindca draga Isidor,magistratul care o sa ne judece este un om de o cinste exemplara,absolut incoruptibil,si este in stare-chiar daca ai dreptate-sa te osandeasca daca va vedea ca il mituesti!

-Este asa un om sanchiu,domnule avocat?

-Cum ti-am spus.

-Bine,am inteles,multumesc pentru povata.

…In sfarsit,peste cateva zile procesul se judeca si Isidor  il castiga.

In „Sala pasilor pierduti”fericitul client se intalneste cu si mai fericitul sau aparator,care voios ii intinde mana,pe de o parte ca sa il felicite,si pe de alta ca sa-si incaseze cuvenitul onorariu.

-Ai vazut,Isidor,ce tare am fost?L-am dat gata pe Popescu desi avea si dansul un avocat strasnic!Da-mi acum mia de lei,cum ne-am invoit ca-s grabit.

-Domnule avocat,nu-ti dau decat jumatate,poftim,o tarancuta de cinci sute.

-Cum,glumesti?Am castigat procesul si…

-Pardon,jumatate l-am cstigat eu.

-Esti nebun?Pledoaria mea care…

-Pledoaria dumitale,nu zic,dar si gasca mea!

-Ce gasca?!

-Eu am trimis cadou,in ajunul procesului,o gasca grasa de patru kilograme domnului judecator.

-Pai nu-ti spusesem ca?!

-Tocmai d-aia.Dar eu n-am fost prost.Am trimis la domnul magistrat gasca-dar cu un ravas cum ca vine din partea lui Popescu,adversarul meu…si pentru aceea am castigat procesul…sa nu te superi,domnule avocat!

-Bucuresti 1928-

%d blogeri au apreciat asta: