OMUL ESTE O FIINTA COMPLICATA…

Aseara,la o ora tarzie,pe un canal arabesc era un film cu Dalida…prima data nu am recunoscut-o…Este vorba despre” Ziua a6a”in regia lui Youssef Chahine figura proeminenta in industria filmului din cinematografia araba…(el s-a stins din viata in 2008)Acest film a fost facut in 1986 …in 1987 Dalida s-a sinucis…avea 54 de ani…Din origini italiene,(bunicii)Dalida s-a nascut la Cairo in 1933 la 17 ianuarie sub numele de Yolanda Christina Gigliotti…tatal ei a fost violonist la opera din Cairo.In 1950 a castigat titlul Miss Ondine iar in 1954 a fost incoronata Miss Egipt…remarcata de regizorul francez Marc de Gastyne,ea pleaca in Franta cu toate ca parintii ei au fost impotriva acestei plecari…Au urmat ani de succese profesionale dar si de probleme personale care au marcat-o…Dalida a avut peste 500 de melodii cantate in  10 limbi,turneu mondial,55 de discuri de aur,prima cantareata care a primit un disc de diamant…celebra si nefericita(un sot care s-a sinucis,doi iubiti de asemenea s-au sinucis…)Cand s-a intors in Egipt a fost primita ca o regina de insusi presedintele de atunci EL Sadat…dar ea deja era in regres personal …faptul ca nu a reusit sa aiba o familie si mai ales copii, a avut un impact emotional asupra ei…ea a incercat de mai multe ori sa se sinucida…Fratele ei Orlando (care i-a fost si manager o vreme)povesteste ca dupa ce a plecat in Europa ,Dalida,Daly cum i se spunea acasa, era o persoana diferita,secreta,complicata,vulnerabila…tragedia din viata de artist…muzica ei insa este ascultata si astazi…ea a rezistat timpului…Dalida a ramas prin muzica ei…

-melodia este una de dragoste pentru Egipt ,tara ei in care s-a nascut .”.Frumoasa,tara mea”-Helwa ya baladi

Salma Ya Salama„(Du-te sanatos si intoarce-te sanatos!”)este o melodie populara egipeana pe care Dalida a cantat-o si in limba franceza

*******

-Lumea,mereu a fost complicata… si omul, fiinta care poate fi lovita atat de usor ,se izbeste in viata de lucruri pe care nu le poate depasi…dar el este DATOR SA LUPTE!

AMINTIRI

Aseara ,la o vorba cu sora mea,mi-a spus ca se duce sa culeaga cirese din gradina parintilor…acolo sunt tot felul de ciresi altoiti…galbeni si rosii,plantati candva de bunicul,ciresi cu fructe  mai mici dulci ,si ciresul amar din care ele fac vestita dulceata…daca am noroc ,poate imi ajunge si mie un borcan? prin prietena mea scorpioana care calatoreste in Romania la fetele ei studente in zona aceea…(prietenia noastra dureaza dinaintea venirii aici cu cativa ani…)

Pe la ei , au terminat de cosit si de adunat fanul (primul cosit)…mi-am amintit ca in casuta bunicii in care ma lua inca de cand eram mica, am invatat primele versuri:
„Insira-te, margarite,
Pe lungi fire aurite,
Ca o hora luminoasa,
Ca povestea mea duioasa”(Vasile Alecsandri)

I-am iubit mult pe bunici…de cate ori ma duceam acolo ma uitam la cele doua tablouri de pe perete care reprezentau vremea cositului(pe atunci bunicul inca mai cosea).Nu stiu cine le-a pictat si daca aveau vreo valoare inafara de cea sentimentala…pe unul din ele era un cosas care dormea pe brazdele proaspat cosite iar dedesubt era scris-

„In finul de curind cosit

Gindind la tine-am adormit;

Si de miresme-mbalsamat,

Un vis ferice am visat.”(V.Bilciurescu)

Celalat tablou arata campul cu capitele deja facute si in departare Schitul …

-versurile care insoteau pictura:

„S-aude clopotul la Schit,

Merg pustnicii sa se inchine;

Luceafarul a rasarit,

Iar eu ma duc gindind la tine”(Duiliu Zamfiresu)

Dupa ce bunicul s-a stins,bunica s-a mutat in satul nostru(ea a locuit in satul bunicului zeci de ani) si tablourile s-au pierdut…mie mi-au ramas insa vii in amintirile mele…

Si tot povestind cu sora mea, mi-a trecut si migrena care m-a necajit atata  …deja am vazut-o ca in copilarie prin ciresi adunand de mare zor fructele altoite …

Ceata,vant,zapada si tacere

                 Ceata,vant,zapada si tacere    –   de SERGHEI ESENIN

Ceata,vant,zapada si tacere,

Raza lunii falfaie tacut.

Inima cu-o molcoma durere

Isi aduce-aminte de trecut.

Spulberat ,omatul se despica.

Pe-asa luna,eu,pe-ascuns iesit.

Indesandu-mi cusma de pisica,

Casa parinteasca-am parasit.

Iarasi sunt in locurile mele.

M-au uitat?Sau minte,ma mai tin?

Stau mahnit,ca un gonit de rele,

Reantors la vechiul meu camin.

Cusma mi-o framant fara cuvinte,

Sufletul prin ganduri mi-l desir.

De bunicii mei mi-aduc aminte.

Si de-nzapezitul cimitir.

Toti vom fi acolo…Poti sa sameni

Viata ta cu ras sau cu tumult…

Pentru asta trag asa spre oameni

Si-i iubesc pe toti atat de mult.

Pentru asta inima mi-i moarta

Cand privesc al anilor prapad…

Vechea casa c-un dulau la poarta,

Parca stiu ca n-am s-o mai revad.

%d blogeri au apreciat asta: