mai multe…despre…

sau forfota mulțimilor care fug după armonie și relaxare în diverse locuri ale planetei,împătimiți ai destinațiilor calde,insule exotice,țări străine…
Dar cine nu-și dorește o vacanță în care să își elibereze sufletul de tot zbuciumul acumulat?
Și eu am așteptat vacanța cu nerăbdare iar România este pentru mine cel mai bun loc, de aceea am plecat acolo.(ehe,jarul nestins al dorului de acasă care mereu se reaprinde.)
De cînd dădea cireșul în floare am hotărît că vom pleca să revedem din minunățiile țării.Din păcate nu am mai prins balul pomilor (decît virtual)și nici cireșele cercei pe ramuri…erau deja în borcane.
Am regăsit cireșul copilăriei care ne-a zîmbit larg și ne-a mîngîiat răcoros, că noi tocmai veniserăm de la 47 de grade…căldură domne’,nu glumă!
Ne-au cîntat lieduri păsărelele gureșe,am stat în fînul de curînd cosit și am îmbrățișat cu privirile albastrul nesfîrșit al cerului senin.Ne-am bucurat de liniștea care ne-a cuprins,pe care am ascultat-o și în fața careia nu-ți poți astîmpăra mirarea.

Așa sînt unii.Vin de prin meandrele vieții să privească cum le bate în poartă răsăritul de soare,dau mîna cu geana dimineții și se bucură de o nouă zi acolo,pe pămîntul bătrîn(plin de suferințe și el ca și omul) dar încă rodnic.
Satul românesc este plin de frumusețe și farmec,te invită să te bucuri,mai ales dacă ai o traistă de amintiri care îți îndoaie spinarea…

Dimineți și seri cu flăcări roșii,verdele cîmpurilor și pădurilor…acolo inima mea se întoarce mereu …la primul rai.
În zilele caniculare,că am prins și niște zile surori cu cele pe care le lăsaserăm acasă,ne-am răcorit la iaz sau am plecat în niște plimbări lacustre cu „gînsacul” unde am admirat apusul minunat de soare. />”
Am fost în vizite,am mai privit lumea și de „sus,”
am vizitat oameni dragi mie ,locuri pline de frumos în natura generoasă,lăcașuri de cult…m-am simțit acasă cu adevărat.

La mare nu am reușit să ajung dar am primit vederi frumoase de acolo ,poate data viitoare…de fapt,noi, iubim mai mult muntele.
Cînd am plecat,pe drumurile finalului de vară erau frînturi de toamnă și o tristețe în sufletul meu m-a însoțit pînă la destinație. (sentimentalismul de care sufăr dar oricum sînt mai „bogată”)
Le-am povestit celor de aici despre frumusețea României,despre magia locurilor,despre aerul curat de sub pădure,le-am arătat imagini și au fost foarte impresionați de abundența resurselor turistice românești, și-ar dori să călătorească acolo ,să vadă,că-s multe comori de văzut …
P.S

„Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii,punînd lacrimi lîngă zîmbet,punînd zîmbet lîngă plîns.”