INALTAREA DOMNULUI

Inaltarea Domnului este praznuita la 40 de zile dupa Inviere, in Joia din saptamana a VI-a, dupa Pasti. Este cunoscuta in popor si sub denumirea de Ispas. In aceasta zi crestinii se saluta cu „Hristos S-a inaltat!” si „Adevarat S-a inaltat!”.

Hristos S-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor, in vazul Apostolilor si a doi ingeri. Ingerii le-au vorbit ucenicilor despre a doua venire a lui Hristos, ca acestia sa nu se lase coplesiti de durerea despartirii.

Din Sfanta Scriptura aflam ca Mantuitorul Si-a ridicat mainile, binecuvantandu-i pe ucenici, iar pe cand ii binecuvanta S-a inaltat la cer (Luca 24, 51), in timp ce un nor L-a facut nevazut pentru ochii lor (F.A. 1,9). Adeseori Dumnezeu le-a vorbit oamenilor din nor, fenomen prin care se manifesta energiile divine, menite sa reveleze prezenta Divinitatii, dar sa o si ascunda.

Inaltarea Domnului sarbatorita in vechime odata cu Rusaliile

Cea mai veche mentiune despre sarbatoarea Inaltarii Domnului o gasim la Eusebiu din Cezareea, in lucrarea „Despre sarbatoarea Pastilor”, compusa in anul 332. Din aceasta lucrare reiese ca Inaltarea Domnului era sarbatorita in acea vreme odata cu Rusaliile, la 50 de zile de la Invierea lui Hristos. Spre sfarsitul secolului al IV lea, inceputul secolului V, sarbatoarea Inaltarii s-a despartit de cea a Pogorarii Sfantului Duh (Rusaliile), fiind praznuita in a 40-a zi dupa Inviere, data care va ramane stabilita pentru totdeauna in calendarul bisericesc.

Inaltarea Domnului – deplina indumnezeire a firii umane asumate

Inaltarea lui Hristos intru slava si sederea Sa de-a dreapta Tatalui este chipul deplinei indumnezeiri a umanitatii Lui. Prin toate actele Sale, intrupare, moarte, inviere El a indumnezeit treptat firea omeneasca pe care a asumat-o, dar prin Inaltare a transfigurat-o pe deplin. Datorita transfigurarii supreme a trupului Sau, Hristos poate deveni interior celor care cred in El. Inaltarea Domnului nu inseamna retragerea Sa din creatie, pentru ca El continua sa fie prezent si lucrator prin Sfantul Duh.

Inaltarea cu trupul la cer este o marturie a faptului ca omul a fost creat pentru vesnicie, caci Fiul nu Se infatiseaza Tatalui numai ca Dumnezeu, ci si ca Om.

Hristos prin Inaltarea Sa, nu arata doar unde trebuie sa ajunga omul, ci se face cale si putere, ca omul sa ajunga la aceasta stare. El sade pe tronul dumnezeiesc al slavei, dar si locuieste in inima celor ce-L iubesc. Asa putem intelege paradoxul: Hristos este inaltat si in drum spre inaltare cu fiecare dintre noi.

Inaltarea Domnului – Ziua Eroilor

Prin hotararile Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane din anii 1999 si 2001, sarbatoarea Inaltarii Domnului a fost consacrata ca Zi a Eroilor si sarbatoare nationala bisericeasca. In aceasta zi, in toate bisericile din tara si strainatate se face pomenirea tuturor eroilor romani cazuti de-a lungul veacurilor pe toate campurile de lupta pentru credinta, libertate, dreptate si pentru apararea tarii si intregirea neamului.

Inaltarea Domnului in iconografie

In primul registru din icoana Inaltarii Domnului este reprezentat Mantuitorul intr-o mandorla, simbol al slavei dumnezeiesti. Sta asezat pe un curcubeu si binecuvinteaza cu mana dreapta, iar in stanga tine Sfanta Evanghelie.

In afara mandorlei sunt doi ingeri, care zboara cu bratele intinse, atingand cu mainile lor marginea exterioara a mandorlei. Ingerii sunt prezenti nu pentru a sustine mandorla, caci Hristos Se inalta prin propria putere dumnezeiasca, ci ca semn de cinstire.

Reprezentarea Domnului purtat de ingeri este si o icoana profetica a Celei de-a doua veniri, cand va avea loc sfarsitul chipului acestei lumi si judecata tuturor: „Barbati galileieni, de ce stati privind la cer? Acest Iisus care S-a inaltat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L-ati vazut mergand la cer” (Fapte 1, 11).

In cel de-al doilea registru se afla Maica Domnului, care priveste in fata si are mainile inaltate in rugaciune. De o parte si de alta se afla Apostolii, iar langa Fecioara Maria stau Pavel in dreapta si Petru in stanga. In spatele Maicii Domnului sunt doi ingeri in vesminte albe, care tin in mana dreapta un toiag, iar cu stanga Il arata pe Hristos inaltandu-Se.

Chiar daca Sfanta Scriptura nu aminteste de prezenta Fecioarei la Inaltarea Domnului, ea este afirmata de cantarile Bisericii: „Bucura-te, Nascatoare de Dumnezeu, Maica lui Hristos Dumnezeu, ca vazand astazi pe Cel ce L-ai nascut inaltandu-Se de pe pamant, impreuna cu ingerii L-ai marit” (Cantarea a 9-a a canonului).

Desi nici Pavel nu a fost prezent la Inaltarea Domnului, El este reprezentat alaturi de ceilalti Apostoli in icoana Inaltarii. Motivul? Cu putin timp inainte de Inaltarea Sa, Hristos ii indemnase pe ucenicii Sai sa propovaduiasca pretutindeni Evanghelia, iar Pavel a fost „vas ales, ca sa poarte numele Meu inaintea neamurilor si a regilor si a fiilor lui Israel” (Fapte 9, 15).

Adrian Cocosila

http://www.crestinortodox.ro/inaltarea-domnului/inaltarea-domnului-119130.html

EL-ZORAB

De -a lungul timpului ,tatal meu,(+a.e.)a avut mereu cate un cal frumos la noi in ograda.Mi-a ramas in minte unul roib,o iapa  superba pe care o chema Steluta.Cand ma uitam la ea ma gandeam la El -Zorab.Acum ,dupa atatia ani ,cred ca si tatal meu traia aceleasi sentimente ca personajul poeziei lui Cosbuc…de dragoste fata de calul lui,de mandrie,posesivitate….

EL-ZORAB de George Cosbuc

L a pasa vine un arab

Cu ochii stinsi,cu graiul slab.

-„Sunt, pasa ,neam de beduin,

Si de la Bab-el Manteb vin

Sa-l vand pe El- Zorab.

Arabii toti rasar din cort,

Sa-mi vada roibul ,cand il port

Si-l joc in frau si-l las la trap!

Mi-e drag ca ochii mei din cap

Si nu l-as da nici mort.

Dar trei copii de foame-mi mor!

Uscat e cerul gurii lor;

Si de amar indelungat,

Nevestei mele i-a secat

Al laptelui izvor!

Ai mei pierduti sunt ,pasa ,toti;

O, mantuie-i, de vrei ,ca poti!

Da-mi bani pe cal !ca sunt sarac!

Da-mi bani!Daca-l gasesti pe plac,

Da-mi numai cat socoti!”

El poarta calul ,dand ocol,

In trap grabit,in pas domol,

Si ochii pasei mari s-aprind;

Carunta-i barba netezind

Sta mut ,de suflet gol.

„-O mie de techini primesti?”

-„O,pasa,cat de darnic esti!

Mai mult decat in visul meu!

Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,

Asa cum imi platesti!”

Arabul,ia cu ochii plini

De zambet,miia de techini-

De-acum ,de-acum ei sunt scapati,

De-acum vor fi si ei bogati,

N’or cere la straini!

Nu vor trai sub cort in fum,

Nu-i vor cersi copiii’drum,

Nevasta lui se va’ntrema;

Si vor avea si ei ce da

Saracilor de-acum!-

El strange banii mai cu foc,

Si pleaca,beat de mult noroc,

Si-alearga dus de-un singur gand,

Deodata insa, tremurand,

Se-ntoarca,sta pe loc.

Se uita lung la bani,si pal

Se clatina ,ca dus de-un val,

Apoi la cal priveste drept;

Cu pasii rari, cu fruntea’n piept

S’apropie de cal.

Cuprinde gatul lui plangand

Si-n aspra-i coama ingropand

Obrajii palizi;-„Pui de leu,

Suspina trist.Odorul meu,

Tu stii ca eu te vand!

Copiii mei nu s’or juca

Mai mult cu frunze’n coama ta,

Nu te-or petrece la izvor;

De-acum smochini ,din mana lor,

Ei n’or avea cui da!

Ei nu vor mai iesi cu drag

Sa-ntinda mainile din prag.

Sa-i iau cu mine’n sea pe rand!

Ei nu vor mai iesi razand

In calea mea sirag!

Copiii mei cum sa-i imbun?

Nevestei mele ce sa-i spun

Cand va-ntreba de El-Zorab?

Va rade’ntreg neamul arab

De bietul Ben Ardun!

Raira,tu nevasta mea

Pe El-Zorab nu- l vei vedea

De-acum,urmandu-te la pas,

Nici in genunchi la al tau glas

El nu va mai cadea!

Pe-Ardun al tau,pe Ben Ardun

N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun

Pe urma unui soim usor,

Ca sa-ti impuste soimu’n zbor;

Nu-i vei pofti:Drum bun!

Nu vei zambi,cum salta’n vant

Ardun al ta tau in alb vesmant;

Si ca sa simti sosirea lui,

Mai mult de-acum tu n-o sa pui

Urechea la pamant!

O, calul meu!Tu,fala mea,

De-acum eu nu te-oi mai vedea

Cum tii tu narile’n pamant

Si coada ta fuior in vant,

In zbor de randunea!

Cum mesteci spuma alba’n frau,

Cum joci al coamei galben rau,

Cum iei pamantul in galop

Si cum te-asterni ca un potop

De trasnete’n pustiu!

Stia pustiul de noi doi

Si zarea se’ngrozea de noi-

Si tu de-acum al cui vei fi?

Si cine te va mai scuti

De vanturi si de ploi?

Nu vor grai cu tine bland

Te-or injura cu toti pe rand

Si te vor bate-odorul meu

Si te-or purta si mult si greu;

Lasa-te-vor flamand!

Si te vor duce la razboi

Sa mori tu cel crescut de noi!…

Ia-ti banii pasa!Sunt sarac

Dar fara cal eu ce sa fac;

Da-mi calul inapoi!”

Se’ncrunta pasa!:”Esti nebun?

Voiesti pe ieniceri sa-i pun

Sa te dea cainilor?Asa!

E calul meu,si n-astepta

De doua ori sa-ti spun!”

-„Al tau?Acel care-l crescu

Iubindu-l,cine-i;Eu ori tu?

De dreapta cui asculta el?

Din leu turbat,facandu-l miel?

Al tau?O,pasa.nu!

Al meu e!Pentru calul meu

Ma prind de piept cu Dumnezeu-

Ai inima!Tu poti sa ai

Mai vrednici si mai mandri cai,

Dar eu,stapane,eu?

Intreaga mila ta o cer!

Alah e drept si-Alah din cer

Va judeca ce-i intre noi,

Ca ma rapesti si ma despoi,

M’arunci pe drum sa pier.

Si lumea te va blestema,

Ca-i blestem faptuirea ta!

Voi merge ,pasa ,sa cersesc,

Dar mila voastra n’o primesc-

Ce bine-mi poti tu da?

Da pasa semn.-„Sa-l dezbracati

Si binele in vergi i-l dati!”

Sar eunucii,vin,il prind-

Se-ntoarce arabul rasarind

Cu ochii inghetati.

El scoate galben ,un pumnal

Si-un val de sange,rosu val

De sange cald a izvorat

Din nobil,incomatul gat,

Si cade mortul cal.

Sta pasa beat,cu ochi topiti,

Se trag spahii’ncremeniti;

Si-arabul ,in genunchi plecat,

Saruta sangele’nchegat

Pe ochii ‘nghetati.

Se’ntoarce apoi cu ochi pagani

Si-arunca fierul crunt din maini:

-„Te-or razbuna copiii mei!

Si-acum ma taie ,daca vrei,

Si-arunca-ma la caini!”

***********

%d blogeri au apreciat asta: