JACARANDA

De la distanță am crezut că este o specie de liliac…și mi-a venit așa, să cînt:

” Veniți: privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit;
Cîntați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrînită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cîntă și liliacul e-nflorit.”

Dar nu,nu este liliac ci copacul ferigă-JACARANDA,un arbore decorativ care crește pînă la înălțimea de 15-20m,copac dur ,tolerant la secetă care se descurcă bine în această zonă.Are coaja netedă de culoare gri-maro,ramurile subțiri și ușor în zig-zag,frunzele grațioase  iar florile mari,mătăsoase,dispuse  în grupuri sau buchete sînt de culoare albastru-violet,ciorchini care atîrnă greu,o imagine deosebit de plăcută ochiului.Fără copaci, această zonă ar avea mereu fața aceea prăfuită,aridă și dezhidratată .Climatul uscat al Iordaniei este deosebit de favorabil pentru arbori care necesita puțină apă.În  zonele muntoase ale regatului se găsesc păduri de stejar și pin ,copaci de fistic,măslini,eucalipți și cedri,cinabru,diferiți arbuști în toate celelalte  zonele ale  țării.Copacul național simbol al Iordaniei este o specie de stejar .( Quercus aegilops)

Mai multe despre om si cal

Legatura  indestructibila dintre om si animalul sau am putut sa o vad cu ochii pe aceste meleaguri;omul si calul..ceva minunat ,dincolo de cuvinte.Poezia lui Alexandru Macedonski ,CALUL ARABULUI,reda cu acuratete acest lucru.

Arabul cazuse in aspra robie,

Muschioasele -i brate legate era…

El n-o sa-si mai vada nici cort, nici sotie,

Nici larga pustie

Ce-n veci treiera!

Si turcii-l vor duce cu ei in cetate,

Si sclav ca sa fie va fi destinat,

Si pana ce-n pieptu-i un suflet va bate,

De-un dor ce abate

Va fi dominat!

Iar calul sau falnic,usoara naluca,

Ce-n fuga se-ntrece cu pasrea-n zbor,

Si ca o sageata-nainte apuca-

In dar o sa-l duca

Sultanului lor!

L-aceasta gandire,de lacrimi paraie

Revarsa-a lor unda pe negru-i obraz!…

Toti dorm;numai luna pluteste balaie,

Scaldata-n vapaie

Pe-un nor de atlaz!

Lumina-l ajuta si calu-si zareste,

Dar trist la o parte sedea priponit,

Cu ochiul sau negru parea ca-i vorbeste,

Parea ca-l jeleste

In dor adancit!

Arabul atuncea patruns de simtire,

Pe branci se taraste s-ajunga la el;

Miscat de-o inalta si dulce gandire,

Spre-a lui mantuire

Lucreaza cu zel!

Cu dintii apuca priponul cel tare,

Il musca,il roade ,si-l rupe-n sfarsit

Deschisa ii este pustia cea mare,

Cu alba carare,

Cu san impietrit!

Dar calul atuncea,de branele-i late,

Cu gura-l ridica,miscat de-al sau dor,

Prin noapte,cu dansul,fantastic strabate,

Nimic nu-l abate

Din falnicu-i zbor.

Si-n tropotul mare,trei zile goneste,

Cand iata ca-n zare albeste un cort,

Arabul e-n viata,si calul soseste,

Dar vai,cand s-opreste,

S-abate jos mort!

POEZII-1882

PLOAIA

De doua zile si nopti ploua continuu…totul e ud ,e rece ,e tern ,si mai ales e trist…(macar daca ningea)

Cantecul ploaiei    (de Alexandru Macedonski)

Ploua,ploua,

Cat poate sa ploua.

Cu ploaia ce cade ,m-apasa

Durerea cea veche ,cea noua…

Afara e trist ca si-n casa,

Ploua,ploua.

Ploua,ploua…

Ploua cat poate sa ploua…

Zadarnic vor cantece clare

Ca florile umezi de roua

Cei vecinic scutiti de-ntristare…

Ploua,ploua.

Ploua,ploua…

Ploua cat poate sa ploua…

Fiinta mea si simtirea

Sufar si plang amandoua…

Viata-si urmeaza-ndarjirea…

Ploua,ploua.

Ploua,ploua,

Ploua cat poate sa ploua…

Rapana-n geamuri ca-n tobe…

Spinteca inima-n doua

Cantecul ploaiei de cobe…

Ploua,ploua…

%d blogeri au apreciat asta: