TOT DE IARNA…

Cand spui desert, iti imaginezi nisip si piatra cat vezi cu ochii…camile si beduini…nu zapada…

deșertul de la est de Nil, până la Marea Roșie, este cunoscut sub numele de Deșertul Arabiei…pe aici i se spune” Sahraa”…vara are soare arzator fierbinte,vant uscat…ploi nespus de rare…

Totusi,cu putin timp in urma desertul din Arabia Saudita s-a facut alb…a nins…

Clima saudienilor este uscata si calda. Jumatate din tara este desert, cu temperaturi extreme, cu unele zone în care se gasesc oaze. In cea mai mare parte a Arabiei Saudite, vegetatia este rara si are un numar limitat de ierburi si arbusti.

-iata si reactiile la zapada:

…a nins si in Maroc, Algeria

Oamenii de pe aici cred ca ninsoarea in Sahara este unul din „semne”…

(„Cand desertul va fi verde ca la inceputuri…”

Sa nu uitam ca Sahara cu mii de ani in urma  a fost verde ,umeda,roditoare…asa spun cercetatorii care au descoperit cimitire prin desert,si ramasite ale unor animale …

Avand in vedere ca la mine a nins destul de mult si  3zile de ploaie au curatat si ultimul petec de zapada ca si cum nu a fost niciodata,e greu de „vazut”desertul verde intr-un viitor apropiat…pamantul e la fel  ca inainte sa ninga …uscat din cauza vantului .

Si-i frig!

Sigur ca explicatii la aceste fenomene exista si expertii in evolutia climei stiu ei acolo ce stiu…

totusi,

Numai Dumnezeu stie ce planuri are cu noi…

12 DECEMBRIE

În această lună, în ziua a douăsprezecea, pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, făcătorul de minuni.

Spiridon al TrimitundeiCuviosul Părintele nostru Spiridon, făcătorul de minuni, a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare şi a lui Constantie, fiul lui. Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop. Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni.

În vreme de secetă a adus pe pământ ploaie; şi iarăşi, prin rugăciunea lui, a oprit ploaia cea peste măsură. A pus capăt foametei puse la cale de vânzătorii de grâu, dărâmându-le hambarele în care ţineau grâul. A prefăcut şarpele în aur şi, după ce a scăpat pe sărac de nevoie, a prefăcut iarăşi aurul în şarpe. A oprit curgerile râurilor. A dat la iveala gândurile păcătoase ale unei desfrânate, care îndrăznise să se apropie de el şi a făcut-o să-şi mărturisească păcatul. A astupat, prin puterea Sfântului Duh, gura celor ce se semeţeau cu ştiinţa lor, la Sinodul de la Niceea. O femeie i-a cerut o sumă de bani ce o încredinţase spre păstrare fiicei lui; sfântul a întrebat pe fiica lui, moartă mai de mult, unde a pus banii; şi aflând de la ea unde erau ascunşi, i-a dat stăpânei lor. A vindecat pe împăratul Constantie de boala de care suferea. A dat din nou viaţă copilului unei femei. A mustrat pe cel ce voia să-i ia din pricina lăcomiei o capră fără să o plătească şi a făcut să fugă capra în ocol de la cel ce o trăgea cu sila; iar după ce a numărat şi preţul ei, capra a stat cu cele cumpărate. A vindecat muţenia unui diacon, căruia îi poruncise să spună o mică rugăciune pe vremea unei arşiţe, iar el, pentru mărire deşartă, lungise rugăciunea şi din pricina asta amuţise îndată.

Odată slujitorii bisericii au aprins puţine lumânări în biserică; când sfântul i-a ţinut de rău, ei i-au răspuns că nu-i nimeni în biserică, aşa că nu e nevoie de mai multă lumină; dar sfântul a luat mărturie din cer că avea privitori pe îngerii, care cântau împreună cu el rugăciunile. Pe cine nu va uimi minunea izvorârii pe neaşteptate a untdelemnului în candelă, când candela era să se stingă din lipsă de untdelemn! Multora le-a prezis cele viitoare prin darul său cel dumnezeiesc al cunoaşterii de mai dinainte a lucrurilor. Pe episcopul Trifilie, care trăia în petreceri şi desfătări lumeşti, l-a povăţuit şi l-a îndemnat să dorească mai mult bunătăţile cele viitoare. A certat şi a dat morţii pe o femeie ce căzuse în desfrânare şi care nu voia să-şi mărturisească păcatul, ci spunea că a făcut copilul cu bărbatul ei, că a rămas cu el însărcinată, deşi acela murise de unsprezece luni. În timpul verii, când soarele dogorea, capul sfântului era plin de rouă; prin aceasta Dumnezeu arăta cinstea ce i se va da. Că sfântul era milostiv şi îndurător o arată întâmplarea cu cei ce au încercat să-i fure oile din turmă. Sfântul nu numai că a dezlegat pe hoţii ce fuseseră înlănţuiţi cu lanţuri nevăzute toată noaptea, dar le-a dat la plecare şi un berbec, ca să nu le fie în zadar privegherea cea de toată noaptea.

Ocârmuind dar bine turma încredinţată lui, s-a mutat ca să trăiască şi să petreacă cu îngerii.

sursa

http://www.calendar-ortodox.ro

************************

%d blogeri au apreciat asta: