atâtea flori în lung si-n lat!
Ori nu-s acestea toate oare
spre slava Celui Inviat?
Ce întelept si prin ce lege
aduce-atâtea frumuseti,
de nu nemuritorul Rege
maestrul fauritor de vieti?
Un ghiocel din muschi se-arata
Si-un strop de roua da-n vileag.
Nu-i oare lacrima curata
de bucurie si de drag?
Mireasma dulce si jilava
din liliac si din salcâm
ce-i alta decât imn de slava
catre-al tariilor tarâm?
Ce vrea sa spuna fulguirea
ce-mbraca ramuri de ciresi,
de nu-i în ea neprihanirea
celui Ales între alesi?
lalele rosii ies pe grui.
Nu-s oare stropii cei de sânge
ce-au picurat sub pasii Lui?
Iar când se-nalta-ntre boschete
narcise galbene în zori,
nu-s oare tainice trompete,
nu-s oare crainici vestitori?
Atâtea pasari cântatoare
atâta soare revarsat!…
Ori nu-s acestea toate oare
un larg
„CRISTOS A INVIAT!” ?
TAINE de COSTACHE IOANID
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.