ATATEA FRUMUSETI…

 

Atâtea pasari cântatoare

atâtea flori în lung si-n lat!

Ori nu-s acestea toate oare

spre slava Celui Inviat?

Ce întelept si prin ce lege

aduce-atâtea frumuseti,

de nu nemuritorul Rege

maestrul fauritor de vieti?

Un ghiocel din muschi se-arata

Si-un strop de roua da-n vileag.

Nu-i oare lacrima curata

de bucurie si de drag?

Mireasma dulce si jilava

din liliac si din salcâm

ce-i alta decât imn de slava

catre-al tariilor tarâm?

Ce vrea sa spuna fulguirea

ce-mbraca ramuri de ciresi,

de nu-i în ea neprihanirea

celui Ales între alesi?

Sub soarele ce se rasfrânge

lalele rosii ies pe grui.

Nu-s oare stropii cei de sânge

ce-au picurat sub pasii Lui?

Iar când se-nalta-ntre boschete

narcise galbene în zori,

nu-s oare tainice trompete,

nu-s oare crainici vestitori?

Atâtea pasari cântatoare

atâta soare revarsat!…

Ori nu-s acestea toate oare

un larg

„CRISTOS A INVIAT!” ?

TAINE de COSTACHE IOANID

%d blogeri au apreciat: