Au început ploile, puhoaiele!
Vara, care a uscat şi pustiit tot,(chiar şi sufletul meu pe holul căruia se aud neîncetat paşii lui chiar dacă uşa casei noastre n-o mai deschide) a plecat de mult,a închis poarta în urma ei,şi-a tras bine zăvorul şi a lăsat loc altui anotimp ca să vedem ,simţim cum aleargă iute timpul prin anotimpurile vieţii noastre.În curînd natura ne va boteza cu frunzele care se răsucesc şi cad împrăştiate fără de viaţă în toate direcţiile,din cearta vîntului cu copacii.Broboanele de ploaie se scurg pe streaşina de pe umărul toamnei iar în jur fierb tensiunile ,resentimentele…
E toamnă iar…este sfîrşit de octombrie.(mi-e dor şi mă dor ochii lui departe plecaţi )
E TOAMNĂ IAR…
octombrie 26, 2015 la 13:41 (SENTIMENTE)
Tags: a venit toamna, Iordania, Jordan, octombrie, ploi, sezonul ploilor, toamna, tristeti
TOAMNA MEA
octombrie 2, 2014 la 12:18 (SENTIMENTE)
Tags: a venit toamna, autumn colours, autumn in amman, culori de toamna, pace, peace, sentimente, toamna, toamna mea, الوان خريفيه, الخريف
A plecat vara de ceva timp şi de pe aici.De multe ori cînd erau zilele foarte fierbinţi îi spuneam:
-„Du-te vară,duce-te-ai”!
Apoi, şi-a strîns bocceaua borţoasă de canicule,zgomote infernale de ventilatoare turate la maxim,etc.a făcut nod la echinocţiu şi a dispărut pe scările unei dimineţi,sau poate că a alunecat direct în toamna blîndă pe care o avem acum în acest loc.Flori viu colorate nu prea se mai văd ,dar sînt alte culori care plac ochiului,mai galbene,calde, şi muzica fructelor coapte şi adunate de prin grădini.
Să fie-n lume o toamnă liniştită!
PACE!
Să ne rugăm pentru pacea lumii!
A VENIT TOAMNA…
septembrie 2, 2011 la 07:29 (POEZIE)
Tags: a venit toamna, Adevărul, autumn, blogul lui yousef59, cuvinte, emotie, luna, mare, music, muzica folk, Nichita Stanescu, ochi strain, Organizations, People, poezie, Romania, Soroptimist International, temere, toamna, United States, Women
Nichita Stănescu(1933-1983)
„Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna.”
Emotie de toamnă
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.