E TOAMNĂ IAR…


Au început ploile, puhoaiele!
Vara, care a uscat şi pustiit tot,(chiar şi sufletul meu pe holul căruia se aud neîncetat paşii lui chiar dacă uşa casei noastre n-o mai deschide) a plecat de mult,a închis poarta în urma ei,şi-a tras bine zăvorul şi a lăsat loc altui anotimp ca să vedem ,simţim cum aleargă iute timpul prin anotimpurile vieţii noastre.În curînd natura ne va boteza cu frunzele care se răsucesc şi cad împrăştiate fără de viaţă în toate direcţiile,din cearta vîntului cu copacii.Broboanele de ploaie se scurg pe streaşina de pe umărul toamnei iar în jur fierb tensiunile ,resentimentele…
E toamnă iar…este sfîrşit de octombrie.(mi-e dor şi mă dor ochii lui departe plecaţi )

TOAMNA MEA

culori de toamna si cafeaA plecat vara de ceva timp şi de pe aici.De multe ori  cînd erau zilele foarte fierbinţi îi spuneam:
-„Du-te vară,duce-te-ai”!
Apoi, şi-a strîns bocceaua borţoasă de canicule,zgomote infernale de ventilatoare turate la maxim,etc.a făcut nod la echinocţiu şi a dispărut pe scările unei dimineţi,sau poate că a alunecat direct în toamna blîndă pe care o avem acum în acest loc.Flori viu colorate nu prea  se mai văd ,dar sînt alte culori care plac ochiului,mai galbene,calde, şi muzica fructelor coapte şi adunate de prin grădini.

Să fie-n lume o toamnă liniştită!

PACE!

Să ne rugăm pentru pacea lumii!

imbratisate de soarede toamnasabarculori toamnasfarsit de septembriepunem la muratgata de culesculeg masline pentru murattoamnala vanatoare

dimineata devreme

dimineata devreme

inainte de ora 7 dimineata

inainte de ora 7 dimineata

harnicuta pasarica sper sa nu se intalneasca nas in nas cu pisicile

harnicuta pasarica sper sa nu se intalneasca nas in nas cu pisicile

seara de toamna

seara de toamna

28 sept.s-a incruntat rau dar fara nicio picatura de ploaie.

28 sept.s-a incruntat rau dar fara nicio picatura de ploaie.

"Si totusi toamna..."

„Si totusi toamna…”

A VENIT TOAMNA…

Nichita Stănescu(1933-1983)

„Suntem doi si singuri, si-n loc de inima ne bate luna.”

Emotie de toamnă

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,

ca or să-mi creasca aripi ascutite pana la nori,

ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,

si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.

Si-atunci mă apropii de pietre si tac,

iau cuvintele si le-nec în mare.

Suier luna si o rasar si o prefac

intr-o dragoste mare.

%d blogeri au apreciat asta: