GÎNDURI…

la o cafea amară şi o curmală

la o cafea amara(cafeaua amară قهوه ساده  este un simbol al ospitalităţii în această zonă,se oferă de secole la toate evenimentele ,vesele sau triste.Unii beau zilnic o ceşcuţă,două înlocuind cafeaua dulce)

***

În fiecare clipă în lumea asta  mare există bucurii şi lacrimi.Unii se nasc şi alţii mor…o luminiţă se aprinde într-un colţ al lumii  şi o alta se stinge într-un alt loc.Se moare  în accidente,în războaie,dezastre naturale ,crime,de foame,de boli şi alte nenorociri care provoacă suferinţă oamenilor.Cineva anunţă la televizor cifre seci şi reci despre plecaţii din ultima zi …

Moartea nu vine aşa în vizită să te mîngîie pe creştet şi să plece,nu,ea e hotărîtă, vine şi te ia uneori din direcţia din care nu aştepţi.Cu toate că ştim că sîntem muritori ştim şi că ne-am născut în lumea care a devenit şi a noastră pentru a trăi.Călători pe cărările încurcate ale vieţii sîntem într-o continuă căutare,de fiecare dată altceva poate…marea aventură a fiecăruia dintre noi.Sîntem buni sau răi, cu diferite culori ale pielii,nu  alegem unde ne naştem iar viaţa are o agendă a ei proprie,ciudată ,astfel că ajungem în locuri la care cîndva nici nu ne gîndeam .Sînt Oameni şi oameni.De curînd,în 15 mai, a plecat dintre noi pentru totdeauna socrul meu.Eu m-am înţeles bine cu socrii,ne-am respectat reciproc.(chiar şi atunci cînd era vorba despre religie )Era un om onest cu mult ,mult umor, uneori cu o expresie ironică a buzelor ,alteori avea o figură severă cu ton autoritar cînd se hotărau lucruri importante,cînd erau probleme, că aşa se întîmplă  în viaţă.Înzestrat cu vitalitate a avut curajul de a răzbate …a fost refugiat la 19 ani,avut o viaţă plină cu de toate,familie mare ,copii mulţi,nepoţi şi strănepoţi …(copii pe care i-a trimis la şcoli,facultăţi care au fost capabili, le-a făcut case să fie aproape de el,le-a plantat copaci,vii şi multe altele.)

Uneori,cînd îl apuca dorul de locul unde s-a născut (în Palestina la vreo 18 km de Marea Mediterană)îmi povestea,spunea poezii şi cînta.Îmi înţelegea dorul meu de ţară…şi eu îi povesteam…tot la o cafea amara .

A fost ultima lui primăvară de care nu prea s-a bucurat cu toate că iubea mult natura.

A plecat într-un loc mai bun,unde nu sînt graniţe,vize şi mai ales politică…a fost lucid pînă la sfîrşit,(a dat ultimile sfaturi)însă  astmul bronşic pe care îl avea de nişte ani l-a obosit prea tare …şi avea  deja 85 de ani.trandafirul galben

***

De-atunci au înflorit flori,unele s-au scuturat,s-au copt primele agude,via şi-a croşetat ciorchini lungi,măslinele au ieşit de mult din flori la o vorbă,păsărelele ciripesc la fel prin copaci,nimic nu a stat pe loc.abia invata sa zboare...a căzut din cuib credViaţa merge înainte ,ne-a fost dată în dar ca să o trăim…fiecare după priceperea lui.M-am gîndit că viaţa omului se aseamănă cu plantele :

unele cresc repede pentru că  le prieşte solul sau se acomodează uşor,altele mai greu , au o perioadă cînd dau flori parfumate dar nu toate,culoricopacii fac fructe dar sint de  calităţi diferite…apoi se scutură  de vînturi, de furtuni şi de ploi sau se usucă şi cad…mai sînt şi dăunătorii care le fac rău.

Unii vin şi alţii pleacă,pe acest drum mai lung sau mai scurt rămîn urmele noastre .

Gînduri…

petale scuturatemuscatele si-au facut ghiveci printre cracile smochinului

***portocaliu vesel

 

 

 

 

 

 

agud vie

MAIMUŢA

MAIMUŢA  de  F.G.LAIU   (colectia Straif    2004)

-fabulă-

Odată o maimuţă din evul anecdotic

Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,

A explodat:”Surate,sînt foarte ofensată

Că-n jungla hominidă superevoluată

A apărut o teză, vădit maliţioasă,

Homo ar descinde din stirpea noastră aleasă..

Eu protestez sălbatic,rănită în mîndrie,

Că  se propagă-n lume asemenea prostie.

Dacă-ntîlniţi un singur nepot pitecantrop,

Atunci,pentru banane, să vă urcaţi in plop…

Nu sufăr comparaţii cu tristul regn uman,

Sînt mulţumită ,nene,că-s pur urangutan.

Eu ,chiar să mă oblige în vreun laborator,

N-aş deveni port-bîta şi nici informator;

Şi cum progenitorii maimuţă m-au facut,

Sper să n-ajung ca omul,un josnic involut!

Păi s-a văzut vreodată la noi atîta ură?

Oare la noi se minte,se-njunghie,se fură?

Nu veţi vedea prin lume ,cît timp purta-vom coadă,

Gorile divorţate şi prunci lăsaţi în stradă.

Cine-a văzut in hoardă vreun iraţional

Tîmpindu-se cu droguri,sau homosexual?

Nu inspirăm Marlboro,nu traficăm muniţii,

Nu prea avem stiinţă,n-avem nici superstiţii,

Nici cîrciumi,nici spitale,nici case de nebuni,

Şi nu plătim pe altii sa facă rugăciuni.

Aţi întîlnit prin codri vreun cimpanzeu beţiv,

Gibon care să-njure sau pavian parşiv?

Cît am umblat eu creanga,scuzaţi, n-am observat

In obştea simiască,cocotier privat,

Nici garduri şi nici paznici,nici pui murind de foame

Sau omorîţi in taină de aşa-zise mame.

Lipsesc şi teroriştii,n-avem corupţi,nici duri,

Nici ţări,nici prim-miniştri pe care să-i înjuri.

La mondiale sîntem cu mult în urmă noi,

Încît n-am fost in stare de nici un prim război.

Noi n-am avut ev mediu,ci numai mediu pur,

Lipsit de inchiziţii,de orizont obscur.

Noi n-avem sfinţi in temniţi,nici versuri puse-n lanţuri,

Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri.

E drept ,n-avem miliţii în junglă,dar nici mafii,

N-avem un staff al morţii,n-avem nici măcar stafii,

(E trist s-ajungi vreodată privit la Zoo-Park

Dar maxima ruşine-i să pui pe alţii-n parc.)

Eu vă invit pe toate acum la raţiune:

Nu promovaţi această credinţă de minune;

Să nu apară-n junglă manipulări în masă,

Cu dogme si partide în lupta lor de clasă.

Mă tem că ne pîndeşte o nouă cruciadă,

O convertire a hoardei în monştri fară coadă.

De-o să vedeţi vreodată c-am coborît din pom,

Maimuţărind făptura care ii zice om,

Opriţi-mă la vreme să nu evoluez,

Şi ajungînd ca lumea să nu ştiu ce să crez…

I-adevărat că omul a coborît,ca soi,

Dar ,bre,fiţi rezonabili,n-a coborît din noi!”

%d blogeri au apreciat asta: