15 Ianuarie


Și dacă…
Și dacă ramuri bat în geam
Și se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Și-ncet sa te apropii.

Și dacă stele bat în lac
Adîncu-i luminîndu-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninîndu-mi gîndul.

Și dacă norii deși se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeuna.

Mihai Eminescu (1850-1889) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Eminescu
“Trebuiau să poarte un nume

Eminescu n-a existat.

A existat numai o Țară frumoasă
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barbă nepieptănată de crai.
Și niște ape ca niște copaci curgători
În care luna îsi avea cuibar rotit.

Și, mai ales, au existat niște oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Bătrîn,
Ștefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani și plugari,
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Miorița” și „Luceafărul” și „Scrisoarea a III-a”.

Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bată cu tătarii
Și cu avarii și cu hunii și cu leșii
Și cu turcii.

În timpul care le rămînea liber
Între două primejdii,
Acești oameni făceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
De curgeau doinele la vale
Pe toti munții Moldovei si ai Munteniei
Și ai Țării Bîrsei si ai Țării Vrancei
Și ai altor țări românești.

Au mai existat și niște codri adînci
Și un tînăr care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagănă fără vînt ?

Acest tînăr cu ochi mari,
Cît istoria noastră,
Trecea bătut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptății,
ai iubirii,
Care îi ieșeau mereu fără soț.

Au mai existat si niște tei,
Și cei doi îndrăgostiți
Care știau să le troienească toată floarea
Într-un sărut.

Și niște păsări ori niște nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscătoare șesuri.

Și pentru că toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.”
― Marin Sorescu-( poet român, dramaturg, prozator, eseist și traducător.
29 February 1936 – 8 December 1996)

OCTOMBRIE

Cînd noi nu vom mai fi
De mult
Şi şterse urmele vor fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Vor tresări…
Vor crede că li s-a părut
C-aud ceva ce vine de demult,
Din veşnicie.
Şi şterse urmele de-or fi
Pe unde am trecut
Noi doi,
Cei ce vor trece după noi
Se vor iubi…

de Ernest Maftei
(actor român
6 martie 1920- 19 octombrie 2006 )
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ernest_Maftei

Lucian Dumbravă

15 ian.2015

Data nașterii poetului național al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889)
15 ianuarie ,Ziua Culturii Naţionale.luna prin agud

“În Ţara Moldovei, sus/
coborînd dinspre obcini spre plai,/
trece în nopţi cînd e lună/
Voievodul Eminescu Mihai,/
Se opreşte la sfinte altare/
şi-n crame cu vin de un veac/
privighetorile cînd il văd se usucă/
de atîta iubire şi tac./
Şi-un cîntec se face pămîntul/
un cîntec şi-un petec de rai/
cînd trece in nopţi inlunate/
Voievodul Eminescu Mihai”.
de
MIRCEA MICU
( 31 ian.1937- 18 iulie 2010) a fost un poet, prozator și publicist român.)

LECŢIA DE ZBOR

de Nichita Stanescu ( 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 -poet, scriitor și eseist)
zbor pe cer senin

Mai intîi iţi strîngi umerii,
mai apoi te inalţi pe vîrful picioarelor,
inchizi ochii
refuzi auzul.
Iţi spui in sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta este zborul.

Iţi strîngi umerii
cum se strîng rîurile intr-un singur fluviu.
Iţi inchizi ochii
cum inchid norii cîmpia.
Te-nalti pe vîrful picioarelor
cum se inalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui in sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
Dupa aceea zici:
Zbor
Si acesta e timpul.

Iţi strîngi rîurile
cum strîngi umerii
Zici: Nevermore.
Si apoi:
Fîlf
dai din aripile altcuiva;
si apoi
esti el,
iar el
este pururi altcineva.zboara pasare,zboara libera!

La Mulți Ani, binecuvîntați,celor care poartă NUME DE ÎNGER!
MIHAIL, GAVRIIL, RAFAIL
lectie de zbor

DINCOLO DE MINE…

dumitruichim

cer si ginduriDincolo de mine

sunt eu.

Acolo va trebui să ajung

pentrul lăutul de rapăn.

În mine ești numai tu

și apele, cărările

din despletiri când le deapăn.

Ca să nu te întristezi

nici măcar nu întreba

cum se poartă iarba pe acolo

cusută pe gherghef cu acul,

sau cât ar trebui să așteptăm

până când copacul

ne va da vioara-napoi

să cântăm cu-același arcuș

cele șapte-anotimpuri din noi.

Trebuie să ajung dincolo de mine

de unde încep a fi eu…

Într-o seară

vei simți un tors de mirodenie străină

ca din străfundul codrilor de pin

de parcă s-ar striga

ei înşiși peste începutul lor de vreme.

Respiră-mă atunci și nu te teme…

Voi fremăta despre căsuța din pădure

unde-am văzut că se ascunde Dumnezeu

să înflorească neștiut de nimeni

cântec de buze cât fostu-I-am altoi.

Ce vesel mi-o fi vinul alături de prescure!

…dar până atunci

trebuie să ajung dincolo de mine,

pe unde se purcede către eu.

Dumitru Ichim

Kitchener, Ontario

Lucian Dumbravă

„CE E VAL CA VALUL TRECE”…

Mihai Eminescu-romanian poetry

Mihai Eminescu

(născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

http://www.rgnpress.ro/rgn_13/categorii/eveniment/8032-15-ianuarie-ziua-poetului-national-al-romanilor-ziua-culturii-nationale.html

GLOSSĂ

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă si socoate;

Nu spera si nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu ramîi la toate rece.

 

 

Multe trec pe dinainte,

In auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?…

Tu aşază-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Cînd cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

 

 

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Purtînd masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate,

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

 

 

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul si pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău si ce e bine.

 

 

Viitorul şi trecutul

Sînt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe.

Tot ce-a fost ori o sa fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Tu te-ntreabă si socoate.

 

 

Căci aceloraşi mijloace

Se supun cîte există,

Si de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă.

Alte măşti, aceeasi piesă,

Alte guri, aceeasi gamă,

Amăgit atît de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

 

 

Nu spera cînd vezi mişeii

La izbînda făcînd punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte.

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dînşii să se plece,

Nu te prinde lor tovaraş:

Ce e val, ca valul trece.

 

 

Cu un cîntec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vîrteje.

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

 

 

De te-ating, să feri în lături,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor masură?

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămîi la toate rece.

 

 

Tu rămîi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă:

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera si nu ai teamă.

Tu te- ntreabă şi socoate

Ce e rau si ce e bine;

Toate-s vechi si nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

(1883, decembrie)

ALTERNATIVA

Ploua  si e tare frig…se vede ca Dragonul ala de apa si-a luat slujba in serios si a demarat nemaiasteptand 23 ianuarie…daca tot s-a zis ca anul acesta e favorabil pentru casatorii,facut de copii…Dragonul se indreapta spre actiuni spectaculoase cu toata viteza…

Eu,cu ploaia…si cu Toparceanu…

********

ALTERNATIVA

de G.Toparceanu

Ploua ca-n vid

Stranuta norii

Si trecatorii

Calca-n lichid.

Fac dus ograzile

De doua luni

Si vin zapezile

Si n-am carbuni.

Ploua si ah!

Nu am in mana

La indemana

Un Almanah.

Unul cuminte,

Fara pacate

Si cu cuvinte

Incrucisate.

Ploua,in fine,

Ca-n acuarela,

Daca mai tine

Imi iau umbrela.

OCTOBER

OCTOMBRIE-George Topirceanu(n.20 martie 1886-1937-poet,prozator,memoralist si publicist roman)

Octombrie-a lasat pe dealuri

Covoare galbene si rosii.

Trec nouri de argint in valuri

Si canta-a dragoste cocosii.

Ma uit mereu la barometru

Si ma-nfior cand scade-un pic,

Caci soarele e tot mai mic

In diametru.

Si pe sub cerul cald ca-n mai

Trec zile albe dupa zile,

Mai nestatornice si mai

Subtile…

Intarziata fara vreme

Se plimba Toamna prin gradini

Cu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

Si cum abia paseste-n mers

Ca o marchiza,

De parca-ntregul univers

Se uita-n urma-i cu surpriza, –

Un liliac nedumerit

De-alura ei de domnisoara

S-a-ngalbenit, s-a vestejit

Si de emotie-a-nflorit

A doua oara…

sursa

youtube

ROMANIAN AUTUMN

Autumn was never

Niciodata Toamna

Tudor Arghezi (1880-1967)

Niciodata toamna nu fu mai frumoasa

Sufletului nostru bucuros de moarte.

Palid asternut e sesul cu matasa.

Norilor copacii le urzesc brocarte.

Casele-adunate, ca niste urcioare

Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,

Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,

Din mocirla carui aur am baut.

Pasarile negre suie in apus.

Cu frunza bolnava-a carpenului sur

Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,

Foile-n azur.

Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca

Vie sa asculte-ndemnul nenteles,

Si cu ochii-n facla plopilor cereasca

Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.

sursa

youtube

******************

E noapte …nu pot sa dorm si citesc poezii romanesti…am gasit ceva care mi-a placut mult si am pus aici…

If the wind would come to you

Cantec de toamna de Octavian Goga

De va veni la tine vantul,

Purtand povestea mea amara,

Jelitul lui sa nu te-nfranga,

Mustrarea lui sa nu te doara.

Nu-i vina ta… Asa e scrisa

Nemilostiva lege-a firii;

Sarutul otravit al brumii

Omoara toamna trandafirii…

Si cine s-ar opri sa planga

O frunza vesteda-n carare,

Cand codrii freamata alaturi

Si rad in rasarit de soare?…

sursa

youtube

*****************

Tristeti de toamna…dimineata butasii de trandafir aveau lovita floarea…gradina parca era trista…eu,tot cu muzica veche…

E toamna din nou…

frunzele soptesc…

Amintiri…

« Older entries Newer entries »

%d blogeri au apreciat asta: